Statul nostru este construit, potrivit art. 1 din Constituție, ca stat democratic și social unde puterile sunt separate și în echilibru pentru a asigura democrația constituțională.
Legislativul este format din Parlament, cu două Camere, organ reprezentativ suprem. Executivul este bicefal, format din Președintele României și Guvern, organe reprezentative la rândul lor însă subordonate, constituțional, Parlamentului. Puterea judecătorească este reprezentată însă de fiecare judecător în parte, nu de un organism instituțional. Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești sunt doar locul în care judecătorul își exercită atribuțiile ca „putere de stat” (art. 126 din Constituție).
Atunci când vorbim despre abuzurile unui senator sau deputat nu putem generaliza spunând că Parlamentul comite abuzuri. Când vorbim despre abuzurile unui ministru sau asimilat acestuia nu spunem că Guvernul comite abuzuri. Nu putem pentru că parlamentarul sau ministrul fac parte dintr-un sistem impersonal, un sistem de conducere colectiv unde deciziile respectivilor sunt supuse unei dezbateri publice și unui control ierarhic. Chiar și Președintele României este supus unui sistem de control parlamentar. Ei bine, judecătorul „putere de stat” nu mai este supus controlului. Independența și inamovibilitatea lui sunt deasupra oricăror ingerințe ale altor puteri ale statului sau ale eșaloanelor superioare (administrative) din cadrul Justiției.
Face mare vâlvă un caz de corupție în Justiție. Judecătorul Stan Mustață (Curtea de Apel București)
a fost reținut de procurori pentru acte și fapte de corupție. O informare curată, foarte bună, ne oferă Cătălin Tolontan în ziarul „Gazeta Sporturilor” și pe blogul lui (aici). Procurorii au reușit să devoaleze un sistem profund corupt. Nu mai vorbim despre actul de justiție, ca activitate fundamentală a statului de a soluționa litigiile. Vorbim, deja, de organizații criminale orientate să obțină profit din activitatea profesională a celor care activează în cadrul Justiției direct sau prin intermediul persoanelor care au legătură cu actul de justiție sau terțe persoane interesate prin deturnarea scopului Justiției. Nu este implicat doar judecătorul, este implicată și o grefieră cu care judecătorul lucra în echipă. Având în vedere că nu este un caz singular, că suntem după un alt eveniment de corupție la fel de cumplit descoperit la Tribunalul București cu două judecătoare, că au mai fost semnalate, în presa de specialitate și alte cazuri de judecători și procurori corupți care negociau „libertatea” unor persoane, vinovate sau nu, contra unor sume de bani sau care condiționau despăgubirile la care acestea ar fi avut dreptul în funcție de plata unor „taxe”, putem pune un mare semn de întrebare în dreptul Justiției. Este Justiția o putere în stat sau a devenit, în timp, un „stat în stat” ?! Practica judiciară a dovedit că organizațiile criminale se organizează și funcționează ca dubluri ale statului. Acest judecător Stan Mustață a organizat o rețea care a dublat puterea judecătorească, acționând ca o putere separată față Justiție, încercând să profite de cei care au posibilități financiare și erau dispuși să își cumpere libertatea.
Toate acestea trebuiesc judecate având în vedere imperativul condiției judecătorului. Acesta reprezintă puterea judecătorească ! Nu reprezintă o instituție, nici măcar instanța de judecată în care își desfășoară activitatea - Curtea de Apel București, în cazul lui. El reprezintă Justiția !
Înclin să cred că procurorii care instrumentează acest caz au dreptate. Nu mă surprinde reacția unei instituții media. Trustul „Intact”, al lui Dan Voiculescu (condamnat la 5 ani pușcărie cu executare pentru actele antisociale săvârșite), a intervenit public pentru acuzarea procurorilor care au arestat un judecător. Întâmplarea face că respectivul judecător era în completul care judeca cauza lui Voiculescu. Culmea tupeului, Voiculescu cere Ministerului Public să declanșeze o acțiune de cercetare a procurorilor DNA care instrumentează cazul judecătorului acuzat de corupție pentru „abuz”. Dan Voiculescu a devenit, deodată, „apărătorul Justiției”. După clarificările apărute ca urmare a acțiunii procurorilor, nu cumva ne aflăm în fața unui act de disperare a lui Voiculescu care are niște aranjamente cu judecătorul acuzat de corupție ? Dan Voiculescu îndeplinește toate condițiile pe care acest judecător le cerea pentru a „rezolva” problema „petentului”. Este bogat, are o armată de avocați, are o condamnare și dorește să scape de ea prin orice mijloc.
PNL și Crin Antonescu au cerut, la un moment, dat foștilor colegi din USL să fie făcută o dezbatere în Parlament cu privire la Justiție. Prea multe cazuri s-au adunat. Prea multe coincidențe s-au succedat în timp pentru a nu se pune întrebarea: cum dracu funcționează Justiția română ? Au fost refuzați. Acum vedem că cei din PSD și PC au avut tot interesul să nu fie de acord cu o astfel de dezbatere. Exista pericolul ca dezbaterea să stimuleze interesul unor instituții pentru o mai bună funcționare a Justiției astfel că un Voiculescu sau altul de aceeași teapă nu ar mai fi avut posibilitatea să „umble” unde trebuie pentru o rezolvare dorită a problemelor lor cu legea.
Cu astfel de judecători nu mai avem garanția unei justiții corecte. Oare cât de multe sunt cazurile de corupție în actul de justiție ? Câți infractori sunt liberi ? Câte averi s-au adunat în mod necuvenit ? Câte persoane din lumea Justiției profită de statut social înalt având în spate o activitate de crimă organizată ? Cumva, cumva va trebui să aflăm și să forțăm Parlamentul să ia acele măsuri pentru ca astfel de cazuri să nu se mai întâmple. Parlamentul este singura putere a statului care poate lua acele măsuri necesare pentru prevenirea unor astfel de cazuri. Legile în vigoare sunt permisive din moment ce se petrec astfel de cazuri. Eu unul nu pot fi liniștit știind că o hotărâre judecătorească obținută prin fraudă rămâne definitivă și irevocabilă. Trebuie să existe o soluție pentru ca acele hotărâri obținute prin fraudă să fie desființate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu