La Mulți Ani, Poliție de Frontieră Română !

Instituția a ajuns la frumoasa vârstă de 153 de ani de la înființare. Depunerea coroanei de flori la bustul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la sediul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Române este momentul festiv în care polițiștii de frontieră de astăzi își omagiază istoria.

Pe site-ul instituției sunt informații utile pentru cei care vor să afle mai multe. Preiau de la colegi informațiile background puse de ei la care voi adăuga ceea ce ei fie nu mai știu, fie nu au considerat necesar să consemneze.

INFORMAŢII DE BACKGROUND

La 24 Iulie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza semna Decretul prin care se realiza unirea corpurilor grănicereşti "de dincoace şi dincolo de Milcov", moment ce a devenit reper istoric pentru instituţia noastră, însemnând recunoaşterea identităţii instituţionale şi, totodată, piatra de temelie a Poliţiei de Frontieră de astăzi.

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr. 104 / 2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, această dată istorică a fost desemnată sărbătoare oficială a Poliţiei de Frontieră Române, fiind momentul de recunoaştere a identităţii instituţionale şi, de asemenea, temelia organizaţiei moderne de astăzi, care funcţionează la standarde europene.

În cei 153 ani de existenţă - şi nu numai, deoarece apărarea hotarelor ţării a existat din cele mai vechi timpuri - Poliţia de Frontieră Română a parcurs mai multe etape de transformare şi perfecţionare, în funcţie de caracterul perioadei istorice trăite, însă indiferent de forma de organizare sau denumire, misiunea a rămas întotdeauna aceeaşi, cea de străjer al legalităţii, ordinii şi liniştii la frontieră.

În prezent, ca instituţie specializată a Ministerului Afacerilor Interne, Poliţia de Frontieră Română are obligaţia să prevină şi să combată stările de pericol la adresa României, determinate de migraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră şi, de asemenea, să apere viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea publică şi privată, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi comunităţii, activitatea sa constituind serviciul public desfăşurat în interesul persoanei, al comunităţii şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi prin aplicarea legii.

Prin rezultatele obţinute, instituţia Poliţiei de Frontieră Române continuă să se afirme ca partener de încredere al statelor europene în lupta împotriva infracţionalităţii transfrontaliere, bucurându-se de respectul şi aprecierea structurilor similare din alte ţări, iar profesionalismul poliţiştilor de frontieră şi deschiderea spre colaborare, manifestate permanent în raporturile cu celelalte structuri, au avut un aport esenţial la obţinerea acestor performanţe şi crearea unei imagini pozitive a instituţiei în exterior.

După cum se vede, am evidențiat recunoașterea importanței apariției OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, mai ales pentru faptul că este apreciată ca „temelia organizaţiei moderne de astăzi” ! Le mulțumesc !

OUG nr. 104/2001 are o istorie destul de zbuciumată, începută în anul 1999. A fost rezultatul unui proces lung și intens de aderare a României la Uniunea Europeană. Greu, stresant, deosebit de intens. Un proces care a selectat pe cei dispuși să își asume viitorul și a „persecutat” pe cei care refuzau să iasă din „trecut”. Mai ales la început când mentalitățile locale au intrat în conflict cu mentalitățile occidentale. Și aceste lucruri trebuie spuse. Istoria se cuvine a fi respectată așa cum a fost ea.

OUG-ul a fost buclucaș de la început. România a derulat mai multe programe cu Comisia Europeană de transformare instituțională, de implementare a acquis-ului comunitar, de aliniere a instituțiilor naționale la instituțiile similare din celelalte state europene. Poliția de Frontieră de astăzi este rezultatul acestui proces continuu de transformare, de adaptare, de modernizare, de perfecționare.

Mă voi referi strict la OUG nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și la „sora” lui, OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Convenția de înfrățire instituțională germano-română sub coordonarea Comisiei Europene (semnatara contractului din partea UE) și a Guvernului României (semnatar a contractului) a început în 1999, în al doilea semestru. Până în primăvara anului 2000, componenta „legislativă” a bătut pasul pe loc. Membrii părții române au adunat materialele de studiu (legislația germană și austriacă privind frontiera și instituțiile de pe frontieră, Convenția Schengen etc:) dar nu au mers mai departe. M-am trezit în brațe cu un teanc de dosare pentru că eram șeful oficiului juridic al Comandamentului Trupelor de Grăniceri, cu sarcina să duc mai departe „treaba”. Partenerii germani erau nemulțumiți de stagnarea procesului, chiar nesuferiți când au început să mă hărțuiască să le dau numele membrilor componentei legislative din „partea română”. Eu nici nu știam pe ce lume trăiesc cu „bomba'n” brațe. Nemții doreau să considere Convenția de înfrățire încheiată datorită incapacității noastre, a românilor, de a accepta schimbarea. În august 2000 doreau să anunțe eșecul. Nu au mai fost chiar atât de deciși pentru că au văzut că se poate. Au propus o perioadă de grație până în luna octombrie. În august au avut draftul cu proiectele celor două legi cerute de ei. În septembrie, după verificarea făcută de CE, s-a lucrat la rafinarea proiectelor de acte normative. Convenția a fost declarată reușită iar în toamnă, germanii au propus o nouă Convenție pentru continuarea procesului de transformare și preluare a acquis-ului comunitar și a celor mai bune practici europene. Ținta a fost de această dată „Regulamentul Schengen” și regulamentele specifice muncii polițiștilor de frontieră în punctele de trecere a frontierei, pe frontiera verde, la frontiera maritimă, la cea fluvială etc.

Este corect ca aici să spun că succesul a fost posibil datorită multor colegi din CTGr - IGPFR dar și unor colegi din minister, la fel cum trebuie să mulțumesc prietenului câștigat atunci, Iohannes Parzer (sper că i-am scris bine numele), juristul Poliției Federale de Frontieră a Germaniei cu care am lucrat foarte-foarte intens și care sunt sigur că este cel care a convins colegii din Germania că se poate merge mai departe. Aici trebuie pomenit și Bernd Diele (sper că i-am scris corect numele), liderul german al Convenției (director în cadrul Prezidiului Centru al Poliției Federale de Frontieră, cu sediul la Fuldatal), care a acceptat și cu care am lucrat și mai târziu în folosul PFR (după apariția OUG nr. 104/2001 !). Regret că nu îi țin minte și pe ceilalți colegi germani care au lucrat ani de zile pentru ca astăzi PFR să fie una dintre cele mai moderne poliții de frontieră europene !

La mulți ani, Poliție de Frontieră Română, la mulți ani polițiștilor de frontieră ! Meritați !

Au solicitat azil în România iar acum vor să plece, ilegal, în vest

Poliția de frontieră a reținut 111 solicitanți de azil în România la încercarea de ieșire frauduloasă din țară pe le frontiera cu Ungaria.

A se reține statutul lor: solicitanți de azil !

La verificări a rezultat că sunt 76 cetăţeni irakieni, 15 cetăţeni sirieni, 9 cetăţeni iranieni, 8 cetațeni afgani, 2 cetăţeni indieni şi un cetăţean pakistanez, cu vârste cuprinse între 2 şi 53 de ani.

Li s-a deschis dosar de urmărire penală pentru tentativa de trecere frauduloasă a frontierei de stat iar șoferului, un român de 40 de ani, i s-a deschis dosar penal pentru complicitate. Normal, finalitatea este expulzarea în țara de care aparține fiecare.

Este foarte bine că au fost reținuți de polițiștii de frontieră români și nu maghiari !

Documentele de transport prezentate de șofer „spuneau” că are piese auto pe care urmează să le livreze în Austria. Ba, mai mult, șoferul a declarat că nu știe cum au ajuns imigranții în camion !

Vrem în Schengen ? Atunci trebuie să arătăm că putem să asigurăm securitatea statelor din Spațiul Schengen la frontiera română. Altfel, vom rămâne mereu pe alături.

Summit-ul privind refugiații la ONU. Dacian Cioloș a prezentat poziția României.

Acțiune și rezultat. Dacian Cioloș a fost exact în expunerea sa privind problema refugiaților și contribuția României la soluționarea acesteia. Discursul lui la summit-ul organizat de SUA, Germania, Canada, Etiopia, Iordania, Mexic și Suedia a fost elocvent. România își menține angajamentul de a răspunde crizei refugiaților potrivit capacităților ei de răspuns !

Iau știrea de la Agerpres.

Sper că jurnaliștii de la Agerpres au preluat toate informațiile de interes astfel că putem vedea amploarea efortului României la problematică. Sincer să fiu, nu atât sumele presupuse a fi cheltuite cu ajutorul umanitar sunt relevante ci modul cum ele au fost dirijate către necesitățile reale a celor în necaz. Nu trebuie neglijat nici faptul că România este un contributor direct, o stare pe care România o are nu de multă vreme. Să le arăt pe rând.

România recunoaște pe deplin responsabilitatea comună de a gestiona afluxul mare de refugiați. Există diverse posibilități, resurse și politici pentru a răspunde acestei provocări, precum există și diferite forme de a contribui la eforturile comune ale comunității internaționale. În acest context, România a crescut treptat contribuția sa pe mai multe planuri în domeniul umanitar, atât ca donator, cât și ca țară de relocare. Prin eforturile sale, România a căutat să atenueze presiunea umanitară prin furnizarea de contribuții financiare pentru organizațiile umanitare internaționale, cum ar fi: Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR), Comitetul Internațional al Crucii Roșii (ICRC), Agenția ONU de Ajutorare a Palestinienilor Refugiați din Orientul Apropiat (UNRWA) și Programul alimentar mondial - spus Cioloș în cuvântul său.

• contribuții financiare pentru organizațiile umanitare internaționale, cum ar fi: Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR), Comitetul Internațional al Crucii Roșii (ICRC), Agenția ONU de Ajutorare a Palestinienilor Refugiați din Orientul Apropiat (UNRWA) și Programul alimentar mondial;
• România a acordat ajutor umanitar bilateral Turciei, Iordaniei, Libanului, Irakului și Afganistanului;
• a oferit refugiaților "adăpost temporar" în Centrul de Tranzit de Urgență situat la Timișoara. De la înființarea sa în 2008, această facilitate a oferit asistență pentru mai mult de 2.000 de refugiați în timp ce cazurile lor au fost prelucrate pentru relocarea ulterioară;
• în ceea ce privește oportunitățile de educație și angajare legală, România oferă tuturor copiilor cetățenilor străini care beneficiază de protecție aceleași drepturi la educație care se aplică copiilor români prin lege;
• luna trecută Guvernul a trimis Parlamentului „un nou proiect de lege, care va crea un nou cadru de cooperare pentru dezvoltare și ajutor umanitar, îmbinând în mod inovator umanitarul, dezvoltarea și instrumentele financiare”;
• România contribuie în mod substanțial, cu resurse umane și mijloace tehnice la controlul de frontierelor, precum și la operațiunile de căutare și salvare în Marea Mediterană, precizând că, în 2016, 49 de experți naționali în materie de azil au fost detașați la FRONTEX și la Biroul European de Sprijin pentru Azil (BESA).

„Procesul de revizuire a politicilor relevante în România se bazează pe convingerea că cel mai eficient mod de a face față crizei refugiaților este acela de a aborda cauzele sale principale și pentru a sprijini țările de origine ale refugiaților și țările de tranzit. În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România a sprijinit răspunsul coordonat al Uniunii, de a participa la procesul de transfer și de realocare pe bază de voluntariat” - a mai spus Cioloș.

Sunt suficiente date care confirmă un fapt evident acum. România a găsit soluția la capacitatea redusă de a primi și integra refugiații. O soluție inteligentă care este cunoscută de politicienii altor state - un parlamentar german a oferit un interviu unui jurnalist român și a scos în evidență acest lucru, această contribuție a României la problematica refugiaților, soluție care mulțumește pe cei care sunt preocupați de această problematică.

În mod normal, ar trebui ca alarmiștii din presa română să se abțină în a mai promova tot felul de aiureli. În mod normal. Pentru că la noi nu avem jurnaliști și politicieni normali, „semnalele” alarmiste vor continua, scenariile apocaliptice vor continua, idioții neamului se vor lăbărța în studiourile Tv și pe rețelele de socializare iar noi vom continua să citim idioțenii în loc să ne vedem de treabă.

Nu pot să termin articolul fără să reamintesc faptul că poziția României prezentată de Cioloș a fost prezentată foarte succint și de Președintele Klaus Iohannis când erau discuțiile foarte înfierbântate privind relocarea refugiaților. Cine citește cu bună credință acest articol dar și altele care se referă la eveniment va observa că ideea relocării refugiaților pe bază de voluntariat a fost expusă ca voință a României de anul trecut.

În fine, eu unul sunt mulțumit de prezentare. Nu putem primi mii și mii de refugiați însă s-a găsit metoda de a compensa prin contribuții financiare și acțiuni ale Poliției de Frontieră Române și ale Autorității pentru Străini. 

Agenția Europeană pentru paza granițelor și a zonelor de coastă (EBCG)

Întâi FRONTEX iar acum EBCG. S-a mai făcut un pas înainte.

Parlamentul European a aprobat înființarea Agenției Europene pentru paza granițelor și a zonelor de coastă.

Noile reguli au fost adoptate cu 483 de voturi pentru, 181 împotrivă și 48 de abțineri.

Echipe rapide de intervenție în situații de criză (18)

În cazul în care un stat membru se confruntă cu presiuni tot mai mari la granițele sale externe, cum ar fi presiune a migranților sau criminalitate transfrontalieră, pot fi desfășurate echipe rapide de intervenție fie la cererea unui stat membru UE, fie prin decizia Consiliului:

• ca urmare a cererii unui stat membru, un plan operațional va fi agreat cu EBCG care va desfășura în termen de cinci zile lucrătoare personalul necesar și va oferi echipamentul tehnic;
• în cazul în care un stat membru nu ia măsurile propuse de EBCG sau dacă presiunea migranților afectează funcționarea zonei libere de circulație Schengen, Comisia Europeană poate prezenta Consiliului o propunere de acțiune. Consiliul va decide atunci asupra nevoii de a trimite echipe de intervenție la graniță. Planul operațional va trebui agreat de statul membru respectiv și de EBCG înainte ca desfășurarea să poată avea loc
• dacă un stat membru se opune unei decizii a Consiliului de a oferi asistența, alte state UE pot temporar reintroduce controale la granițele interne.

Agenția va avea 1500 de polițiști de frontieră din toate statele membre, mereu la dispoziție, cu echipamentul complet. România va da un număr de 75 de polițiști de frontieră cu tehnica din dotare.

Dacă avem în vedere participarea României la misiunile de supraveghere a frontierelor Greciei și acum în Italia, este evident că este vorba despre nave ale Gărzii de Coastă din Poliția de Frontieră Română, în primul rând.

Pentru a mă bucura mai mult, aștept și știrea privind primii pași pentru o armată a Uniunii Europene. Cumva, bănuiesc eu, nu este știre, brigada aia internațională pe care România o primește la summit-ul de la Varșovia este posibil să intre în Forța de Intervenție Rapidă a Uniunii Europene (există una în Franța, dar este cam izolată).

Planul Strategic General prezentat de Comisarul Mogherini începe să prindă viață. Îmi place.

La cea mai performantă securitate a frontierei din Europa, cea a Românei, încă un sistem al înaltei performanțe.

După ce mi-am exprimat opiniile în două articole, mi-am propus să mă opresc din scris pe blog. Aiurea ! Nu pot. „Frunzărind” Agerpres (aici) am dat peste această știre: „Proiectul EWISA, coordonat de Poliția de Frontieră, va putea transforma imaginile video în analiză de risc”.

Am intrat cu totul în problemă. Fără opreliști. M-am bucurat enorm să văd poza cu Andy Voicu iar ai apoi am dat de numele lui Daniel Boba. Foștii mei colegi, mult mai tineri, acum și ei în pragul zonei în care se pune problema pensionării.

Ideea este excelentă. Mă bucură enorm faptul că au reușit, după mult timp, să câștige încrederea colegilor din Finlanda și Grecia pentru un proiect comun. Știam că Spania, prin Guardia Civil, este un partener serios, de lungă durată și mă bucur că autoritățile de frontieră din Spania sunt, astăzi, membri ai grupului de lucru sub coordonarea Poliției de Frontieră Române.

Am citit cu mare satisfacție (orgoliul profesional !) declarația lui Andy:

„Noi avem un sistem de supraveghere la frontieră, probabil cel mai bun din Europa, alții — mai puțin și astfel încercăm să obținem elementele comune care ne apropie și ne-a luat foarte mult timp să găsim aceste elemente comune, pentru că și nivelul de cerințe la fiecare țară diferă”.

Vorba aia, nu am muncit degeaba !

„Proiectul EWISA (Early Warning for Increased Situational Awareness) va îmbunătăți capacitatea de reacție a autorităților responsabile cu supravegherea frontierei terestre prin elaborarea unui sistem de analiză video de care va putea beneficia orice stat membru UE”.

Ei bine, această sinteză a informațiilor din articolul Agerpres îmi ajută mintea să fugă cu niște ani în urmă, să încerc să identific cu o oarecare exactitate, momentul în care, la „un pahar de vorbă” cu colegii și prietenii din Poliția Federală de Frontieră Germană, afirmam cu încredere că va veni momentul în care noi, românii, aflați abia la începutul aderării la UE (era în faza de concepere Capitolul 24 JAI !), vom deveni colaboratori experți ai UE pentru alte state. Am mers repede. Avem, probabil, cum spune Andy, cel mai bun sistem de supraveghere la frontieră din Europa și avem și inițiativa de a face ceva mai mult, de a îmbunătăți nu doar ce avem noi ci de a participa la mai buna supraveghere a frontierelor terestre din toată Uniunea Europeană.

Gata. Cu această știre de excepție mă cumințesc. Este ca atunci când ajungi la o anume stare de satisfacție și îți dorești să o păstrezi cât mai mult timp cu putință.