Interviul luat lui Lazăr Comănescu de Europa Liberă oferă detalii.

Am văzut că sunt discuții aprinse cu privire la rezultatele summit-ului NATO de la Varșovia. Pe lângă cei mulțumiți, sunt și cei care caută nod în papură ba chiar și susținătorii înfocați ai Rusiei care vor să trimită în derizoriu înțelegerile care au fost consemnate în documentele finale.

Am găsit la „deschide.md” interviul luat lui Lazăr Comănescu de „europaliberă.org”. Foarte bun ! Sunt clarificări ale rezultatelor summit-ului NATO. Ajută tuturor. Cât de diplomatic s-a dorit Comănescu să fie, tot răzbate din el mândria obținerii unor rezultate care au o altă perspectivă decât aceea de până acum. Atât pentru România cât și pentru R. Moldova cât și pentru Ucraina.

Să acceptăm ideea că România, alături de Polonia, ca furnizori de securitate alături de marile puteri ale NATO, au un interes major în Ucraina și R. Moldova iar NATO, pe lângă UE, sunt marile instituții internaționale care pot, prin forța lor, să schimbe aceste țări în viitor în state capabile să adere la cele două organizații. Iar noi, normal, să avem frontiere mai sigure și mai mulți parteneri de încredere. Puternici, competitivi.

Nu mai intervin pe text. Nu are rost. Este explicit.

„Începând de astăzi, zona Mării Negre devine regiune de interes strategic pentru Alianţa Nord-Atlantică", declară Europa Libere ministrul român al afacerilor externe, Lazăr Comănescu, la sfârşitul reuniunii NATO de la Varşovia.

Europa Liberă: Pleacă România mai apărată de la acest summit terestru, aerian şi, ce e foarte important, maritim?

Lazăr Comănescu: Ceea ce aş dori să subliniez din start este că, prin deciziile care s-au luat la summitul de ieri şi de astăzi al Alianţei Nord-Atlantice, se creează condiţiile pentru o consolidare sensibilă a capacităţii Alianţei Nord-Atlantice de a face faţă provocărilor de securitate din vecinătatea noastră estică şi nu numai estică. Pentru că, aşa cum aţi văzut şi dumneavoastră şi cum ştiţi, s-a discutat intens la summit despre provocările de securitate cărora Alianţa Nord-Atlantică trebuie să le facă faţă în vecinătatea sa estică, dar şi sudică şi dincolo de aceste vecinătăţi. Pentru că într-o lume globalizată riscurile de securitate se manifestă pe areale mult mai extinse. Şi, încă o dată, din această perspectivă vorbind, clar că deciziile care s-au luat sunt decizii care se vor repercuta în termeni pozitivi pentru ţările aliate din această parte şi pentru ansamblul Alianţei Nord-Atlantice. Pentru că securitatea în spaţiul nostru euroatlantic este una indivizibilă şi consolidarea, mai ales dacă ne gândim de unde vin, de unde originează principalele riscuri şi provocări la adresa securităţii în acest spaţiu. Deciziile de astăzi sunt nu doar binevenite, ci, cu siguranţă, marchează un moment cu adevărat de mare semnificaţie în capacitatea Alianţei de a face faţă la aceste provocări.

Europa Liberă: Domnul Poroşenko la un briefing cu ceva vreme în urmă a fost întrebat ce mesaj crede dumnealui că transmit declaraţii precum cea făcut de domnul Steinmeier recent, precum cea făcută de François Hollande. Şi întrebarea mea ar fi dacă dumneavoastră, din interior, din discuţii, consideraţi că sunt totuşi disonante vocile Germaniei şi Franţei în acest moment, voci care la un moment dat, în 2008, de exemplu, au jucat un rol în faptul că nu s-a dat „MAP"-ul [foaia de parcurs] pentru Georgia, pentru Ucraina?

Lazăr Comănescu: Sigur, ceea ce s-a întâmplat în reuniuni anterioare, la summituri anterioare sau între ele trebuie luat în considerare. Dar ceea ce mie mi se pare foarte important, şi acest lucru vreau să-l subliniez, seria de reuniuni, în cadrul summitului, ale şefilor de stat şi de guvern din statele aliate s-a încheiat cu o reuniune a Comisiei NATO-Ucraina, unde a fost prezent preşedintele Poroşenko. Şi acest lucru mi se pare foarte important, toţi cei 28 de lideri şefi de stat, guvern ai Alianţei au fost în unanimitate în privinţa nevoii şi determinării de a se susţine în continuare cu putere Ucraina, de a se susţine suveranitatea, integritatea teritorială a Ucrainei.

Reuniunea s-a soldat cu un mesaj foarte clar transmis asupra necesităţii ca Federaţia Rusă să pună în aplicare Acordul de la Minsk. Prin urmare, indiferent de părerile exprimate la un moment dat sau altul, faptul că toţi, repet, toţi aliaţii, inclusiv şefii de stat, de guvern din ţările la care v-aţi referit au fost în această reuniune şi au intervenit în dezbateri, subliniind această importanţă de continuare şi de consolidare a sprijinului acordat Ucrainei, pe de o parte, pentru realizarea obiectivelor de care v-am spus, pentru apărarea integrităţii teritoriale, dar, în acelaşi timp, şi pentru realizarea în Ucraina a reformelor necesare, astfel încât Ucraina să se poată, inclusiv în planul societăţii, apropia cât mai mult de comunitatea euroatlantică.

Europa Liberă: Una din propunerile României, înainte de acest summit, era legată de reasigurarea la Marea Neagră şi chestiunea nu a fost tranşată la acest summit, dar va fi, probabil, la o ministerială ulterioară. Întrebarea mea ar fi dacă, în situaţia în care Bulgaria parcă se opune acestei idei, credeţi că ar putea exista dificultăţi şi ar putea să se ajungă în toamnă fără un rezultat?

Lazăr Comănescu: Aşa cum spuneam, de-a lungul timpului în procesele acestea de pregătire a unor reuniuni, de discuţii fie în plan bilateral, fie în cadrul multilateral la diverse nivele, se exprimă opinii, se avansează idei, iniţiative. La urma urmei, contează ce decizii se iau. Or, privind la deciziile care s-au luat astăzi, inclusiv cu privire la zona Mării Negre, vom constata că la nivelul întregii Alianţe nu doar că s-a reiterat importanţa pentru Alianţă a zonei Mării Negre, dar dacă până acum în documentele NATO zona Mării Negre era calificată ca o zonă care prezintă importanţă din punctul de vedere al securităţii pentru Alianţă, începând de astăzi, se vorbeşte despre zona Mării Negre ca şi despre zona Mării Baltice sau Atlanticul de Nord, ca regiuni de importanţă, de interes strategic pentru Alianţă. Şi aceasta spune foarte mult.

Mai mult decât atât, şefii de stat şi de guvern aliaţi au decis ca instituţiile NATO de la Bruxelles, şi pe bază de propuneri avansate de ţările membre NATO riverane Mării Negre, dar şi a altor propuneri care se vor contura la Bruxelles, în toamnă, miniştrii Apărării din statele aliate să poată să andoseze decizii cu privire la modul în care trebuie consolidată prezenţa aliată în zona Mării Negre. Și din acest punct de vedere, cred că putem să vorbim despre un nou pas important în privinţa atenţiei, şi nu numai atenţiei, ci acţiunii pe care Alianţa Nord-Atlantică o are în vedere în privinţa asigurării unui spaţiu de securitate şi stabilitate în zona Mării Negre care, repet, este definită ca zonă de interes strategic pentru Alianţă. Şi aceasta spune foarte mult.

Europa Liberă: Ministrul Apărării al Republicii Moldova, domnul Şalaru, care a asistat la acest summit, ne spunea nu demult că ar trebui NATO să oprească acţiunile agresive ale Rusiei, să oprească acţiunile de destabilizare în Republica Moldova, în alte state din regiune. Dumneavoastră cum credeţi, face suficient NATO? Vorbea dumnealui de ameninţările hibrid. Se poate face mai mult?

Lazăr Comănescu: Cred că tot la acest summit este important de subliniat că şi în privinţa relaţiilor cu partenerii şi în mod expres în privinţa relaţiilor cu Republica Moldova, Alianţa a făcut astăzi un pas important în sensul, pe de o parte, de a sprijini Republica Moldova în consolidarea propriilor capacităţi de apărare, în al doilea rând, de a sprijini Moldova în consolidarea reformelor pe plan intern, astfel încât parcursul democratic prin care se apropie tot mai mult Republica Moldova de comunitatea europeană, euroatlantică să poate să fie realizat într-un ritm mai susţinut. Şi foarte important, de asemenea, semnificativ este că, până acum, în comunicatele Alianţei, relaţia cu partenerii şi în mod deosebit cu partenerii din Est, din vecinătatea estică, era abordată, practic, într-un singur paragraf, de data aceasta Republicii Moldova îi este alocat, prin deschiderea direcţiilor de acţiune despre care am vorbit, un paragraf special, individual Republicii Moldova. Şi cred că şi acest lucru spune foarte-foarte mult.

Europa Liberă: Vă mulţumesc.

Lazăr Comănescu: Pentru puţin. Mă bucur că v-am întâlnit. Toate cele bune şi succes în continuare Europei Libere.

Summit-ul NATO de la Varșovia agită multe spirite. Rușii, prietenii lor politici, adversarii lor, noi avem puncte de vedere diferite.

Se apropie summit-ul de la Varșovia unde statele membre NATO vor lua unele decizii pentru viitor. Se vor analiza și își va spune părerea fiecare stat în parte cu privire la ce s-a petrecut de la Summit-ul NATO din Țara Galilor, 4-5 septembrie 2014.

În Declarația comună a summit-ului se afirmă la punctul 1:

„1. Noi, şefii de stat şi de guvern din ţările membre ale Alianţei Nord-Atlantice, ne-am reunit în Ţara Galilor, într-un moment crucial pentru securitatea euro-atlantică. Acţiunile agresive ale Rusiei împotriva Ucrainei au reprezentat o provocare fundamentală pentru viziunea noastră a unei Europe întregi, libere şi în pace. Creşterea instabilităţii în vecinătatea noastră sudică, din Orientul Mijlociu până în Nordul Africii, precum şi ameninţările transnaţionale şi multi-dimensionale, constituie, de asemenea, provocări la adresa securităţii noastre. Toate acestea pot avea consecinţe pe termen lung pentru pacea şi securitatea regiunii euro-atlantice şi stabilitatea în întreaga lume.”

Fără echivoc.

La punctul 2 din Declarație, este angajamentul cadru, pe care propagandiștii altor variante de acțiune ar trebui să îl înțeleagă:

„2. Alianţa noastră rămâne o sursă esenţială a stabilităţii în această lume impredictibilă. Împreună, ca democraţii puternice, suntem uniţi în angajamentul nostru faţă de Tratatul de la Washington, precum şi faţă de obiectivele şi principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite. Având drept fundament solidaritatea, coeziunea Aliată şi indivizibilitatea securităţii, NATO rămâne formatul transatlantic pentru o apărare colectivă puternică şi forumul esenţial pentru consultări şi decizii de securitate între Aliaţi. Cea mai mare responsabilitate a Alianţei este să protejeze şi să apere teritoriile şi populaţiile noastre împotriva unui atac, aşa cum prevede Art. 5 al Tratatului de la Washington. Aşa cum am afirmat în Declaraţia Transatlantică pe care am adoptat-o astăzi, ne-am angajat să consolidăm mai departe legătura transatlantică şi să asigurăm resursele, capabilităţile şi voinţa politică necesare pentru a ne asigura că Alianţa noastră rămâne gata să facă faţă oricărei provocări. Suntem pregătiţi să acţionăm împreună şi cu hotărâre pentru a apăra libertatea şi valorile noastre comune privind libertatea individului, drepturile omului, democraţia şi statul de drept.”

Punct !

Declarația se poate citi la link-ul dat de mine. Este pe site-ul MAE. Disponibilă pentru oricine.

La punctul 5, se spune clar că Rusia este un stat care „provoacă”, un stat care crează temeri statelor NATO privind securitatea lor. De aceea s-a aprobat un Plan de acțiune pentru creșterea nivelului de reacție. Aici intră toate măsurile privind prezența forțelor NATO în statele din prima linie vizavi de Rusia:

„5. Pentru a ne asigura că Alianţa noastră este pregătită să răspundă rapid şi ferm la noile provocări de securitate, am aprobat astăzi Planul de acţiune al NATO pentru creşterea nivelului de reacţie. Acesta furnizează un pachet coerent şi cuprinzător de măsuri necesare pentru a răspunde schimbărilor mediului de securitate atât de la graniţele NATO, cât şi mai îndepărtate, care reprezintă o preocupare pentru Aliaţi. El răspunde provocărilor Rusiei şi implicaţiilor strategice ale acestora. Totodată, răspunde riscurilor şi ameninţărilor originare din vecinătatea noastră sudică, din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii. Planul întăreşte apărarea colectivă a NATO. Întăreşte, de asemenea, capacitatea noastră de management al crizelor. Planul va contribui la menţinerea NATO ca Alianţă puternică, pregătită, robustă şi reactivă, capabilă să răspundă provocărilor curente şi viitoare, de oriunde vor apărea.”

În apropierea datei summit-ului de la Varșovia care va analiza și va da notă realizărilor din Planul NATO adoptat în Țara Galilor acum doi ani, Putin a organizat o conferință de presă cu participarea presei internaționale în care a lansat tot felul de mesaje „de pace”. Pervers, perfid, mincinos. S-a prezentat în fața mediei străine nici mai mult și nici mai puțin ca „Făt Frumos din Lacrimă”. El, Putin, luptă ca un cruciat cu „Zmeul cel rău” dar nu este înțeles de unele state care nu au ajuns la maturitate politică deplină, devenite „slugi” ale „perverșilor americani”.

Prietenii politici ai lui Putin, politicieni de anvergură din unele state europene, membre ale UE sau nu, au sărit în sus, ca la comandă. Voi, nu se poate, ce gingaș este Putin, ce sensibil, vai că Rusia nu este „bau-bau-ul” mondial, este o parte a raiului de pe pământ. Că ar trebui să fim mai sensibili față de mesajele pe care „marele” Putin le transmite lumii, mesajele de pace și bună colaborare, de cooperare bla, bla, bla. Fleoșc ! Mai mult, au atacat și deciziile NATO luate în Țara Galilor pentru a încerca o pregătire a terenului în vederea unei posibile opoziții la unele decizii ce se vor lua la summit-ul de la Varșovia.

Iar la summit-ul de la Varșovia avem un mare interes. Să se continue în direcția măsurilor luate în 2014 ba chiar să se ia unele măsuri ca reacție la militarizarea excesivă de către Rusia a bazinului Mării Negre. Este vorba despre mult discutata și contestată „Flotila Aliată in Marea Neagra / Black Sea Flotilla” care nu este decât o propunere a României de antrenamente comune și training ale flotelor statelor membre NATO la Marea Neagră. Ideea de Flotă a NATO la Marea Neagră a fost lansată de Rusia, prin oficialii ei militari și cei de la ministerul de externe. Ideea de „Flotă NATO la Marea Neagră” a fost dusă de propaganda rusă în toate statele europene în care propaganda rusă are puternice rădăcini cu concursul binevoitor al unor partide politice. Pe diferite voci, Rusia a declarat că se opune obiectivului propus de România la summit-ul de la Varșovia. Vocilor rusești s-au alăturat vocile „prietenilor” de suflet ai Moscovei. Bulgaria, țară invitată să participe la proiect, a ieșit în evidență cu declarații șocante de refuz categoric, afirmând că ea nu participă la așa ceva decât dacă este o acțiune a NATO, în speranța, cred eu. că la summit-ul de la Varșovia, prietenii Rusiei vor bloca propunerea României și a Turciei. Pe lângă refuzul destul de ciudat formulat, mai mult ca jignire adusă țării vecine, nu mai spun de „calificativele” acordate „sasului din România care a plecat cu coada'ntre picioare”, apare și informația potrivit căreia Bulgaria își negociază revenirea la parteneriatul economic cu Rusia de dinainte de aderarea la UE. Ca să vezi !

România are tot interesul ca la summit-ul de la Varșovia să se meargă mai departe. Nu cu mult timp în urmă a fost aprobată Strategia Națională de Apărare a României care definește liniile directoare ale țării noastre în domeniul militar și de securitate în strânsă legătură cu proiectele de apărare și securitate ale NATO.

„România traversează în prezent o perioadă în care multiple riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi uneori se intersectează, iar alteori se suprapun, generând efecte imprevizibile nu doar la nivel naţional, ci şi global.

Plecând de la schimbările de paradigmă la nivel mondial, de la actualul status quo, de la evaluarea amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților, Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019 aduce noutăți semnificative. Documentul operează cu un concept de securitate națională extinsă, în deplin acord cu principiile europene.

Există astăzi interese multiple care converg spre asigurarea securității naționale. Strategia Națională de Apărare își propune o abordare integratoare și echilibrată, fără a se limita la dimensiunea de apărare.

Într-o zonă caracterizată de coliziunea intereselor şi într-o perioadă marcată de modificări geopolitice rapide, credibilitatea strategică reprezintă o valoare naţională importantă atât în relaţia cu aliaţii şi partenerii noştri, cât şi cu propriii cetăţeni.

Tocmai de aceea, avantajul statutului nostru de aliat NATO, de stat membru al Uniunii Europene şi partener strategic credibil este dat de cunoaşterea acelor oportunităţi care să ne permită să generăm apărare şi securitate la nivel naţional, să contribuim solidar la apărarea colectivă şi să promovăm stabilitatea şi securitatea colectivă la nivel internaţional.

Pentru ca România să gestioneze coerent şi responsabil riscurile şi răspunsurile la ameninţări, este nevoie mai mult decât oricând de coeziune şi consens la nivel naţional în problemele vitale pentru ţara noastră. Acordul politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare constituie un act de voinţă politică, care trebuie dublat atât de un cadru legislativ adaptat, cât şi de un proces continuu, multianual şi riguros de planificare.”

România a ajuns să irite, prin independența ce o manifestă față de interesele ruse în zona Mării Negre, atât pe Putin cât și pe aliații lui, declarați sau ascunși. Deveselu, propunerea cu Flotila Aliată în Marea Neagră, alianța strategică cu Turcia și proiectele de colaborare economică în construcția și dezvoltarea armamentelor, alianța strategică cu SUA care va duce, fără doar și poate, la apărarea de către SUA a propriilor interese în România mai mult decât în alte zone, comandamentele NATO din România și, în plus, ultima dintre propunerile României, oferta către NATO de a primi pe teritoriul ei efectivele unei brigăzi multinaționale NATO de 5000 de militari cu tehnica aferentă. Această dezvoltare a relațiilor cu SUA și NATO duce către dezvoltare. Economică, a infrastructurii rutiere, feroviare, aeriene, navale, dezvoltare comercială, ocuparea forței de muncă, transfer tehnologic etc.

Alături de noi, în plasa criticilor ruse și ale prietenilor Rusiei, se află Polonia și Turcia. Țările baltice sunt și ele victime ale unei propagande deșănțate. Culmea, între noi și Polonia sunt ungurii și slovacii, cumva mai dispuși să colaboreze cu Rusia peste parteneriatul pe care îl au cu Polonia și România, între noi și Turcia este Bulgaria care are alături pe declaratul aliat al Rusiei, Serbia. Peste Serbia este Croația care este din ce în ce mai apropiată de noi. La fel este situația cu Albania. Situația este destul de complexă.

Supărarea rușilor este mare. Întărirea pentru apărare a statelor europene din apropierea frontierelor ei este pentru ei un lucru rău. A devenit o obișnuință amenințarea rușilor că „vor lua măsurile adecvate” la fiecare acțiune de întărire a statelor membre NATO aflate, până în urmă cu niște ani în urmă la discreția puterii militare a Rusiei. Vor lua, mereu la viitor și mereu în creștere, are o limită. Cât va mai putea duce Rusia aceste măsuri care consumă resursele care ar putea fi alocate creșterii nivelului de trai al populației ?