Se afișează postările cu eticheta amendă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amendă. Afișați toate postările

vineri, 30 iunie 2017

Avem un exemplu pozitiv dat de Parlamentul german

AgerpresParlamentul german a votat pentru amendarea rețelelor sociale care nu înlătură postările ce incită la ură

Am citit despre protestele unora cu privire la o astfel de reglementare. Ei bine, eu o găsesc nu doar bine-venită, cred că este întârziată. Absența unor astfel de reglementări în toate statele democratice au avut ca rezultat propaganda urii, a jihadului, a terorismului. Iar de la propagandă la acțiunile cu caracter terorist sau rasist nu a mai fost cale lungă. Mii de oameni au murit și vor mai muri pentru că drepturile omului au fost folosite ca armă împotriva populației civile de către ONG-uri apărătoare a „drepturilor omului” ! S-a ajuns prea departe. S-a ajuns până acolo încât ucigașii sunt „plânși” pentru condițiile de detenție sau pentru că sunt urmăriți penal, statele sunt acuzate de abuzuri când vor să își protejeze populația contra celor care „au alte valori sociale” !
Parlamentul german a aprobat vineri o măsură care prevede amendarea rețelelor sociale cu până la 50 de milioane de euro în cazul în care nu șterg în termen de 24 de ore postările care incită la ură, în pofida îngrijorărilor că legea ar putea limita libertatea de expresie, relatează Reuters.”
Măsura prevede ca platformele de social-media să înlăture mesaje care incită la ură în mod evident și alte postări în 24 de ore după primirea unei notificări sau a unei reclamații și să blocheze alte mesaje cu conținut ofensator în termen de șapte zile.
Nu cred că germanii nu au luat în calcul și alte măsuri legislative care să sprijine aplicarea acestei legi. Este mai mult decât evident că rețelele de socializare vor fi monitorizate de către o instituție a statului care va efectua și notificarea către rețeaua de socializare în care au fost descărcate aceste mesaje. Notificarea va fi acceptată de instanța de judecată germană competentă ca mijloc de probă. La cum îi cunosc, totul a fost pus la punct cu maximă precizie.

Cât privește „libertatea de expresie”, am convingerea că nu trebuie să depășească limitele pe care o societate, prin reglementările sale, le impune pentru o viață normală. Până la urmă, ce nu înțeleg „furioșii” care reclamă „drepturile omului” cu orice ocazie, legea unei țări este o convenție a societății acelei țări. Dacă cetățenii acelei țări vor să limiteze anumite idei în spațiul public, dacă vor să nu audă de idei rasiste, jihadiste, teroriste, atunci le interzic apariția și expansiunea. Și bine fac. Poate că nu ar strica dacă și ONG-urile care apără manifestările extremiste ar cam fi luate la puricat. Nu este exclus să se vadă că ele sunt în spatele unor acțiuni anti-sociale extreme.

sâmbătă, 21 februarie 2015

Prezumția de nevinovăție. Practica britanică. Vreau și la noi !

Am citit un articol la RFI România cu privire la practica din Marea Britanie (aici). Fără nici un fel de altă discuție, interpretarea britanicilor este cea corectă.

Prezumția de nevinovăție impune, în Marea Britanie, reguli extrem de stricte, inclusiv în modul în care presa prezintă evenimentul juridic.

Un articol în presă, savuros, plin de detalii, bănuieli și acuze la adresa persoanelor acuzate sau a magistraților este considerat o încălcare a prezumției de nevinovăție și, totodată, o formă de obstrucționare a justiției. Ca atare, ziarul respectiv este sancționat ca urmare a unei hotărâri judecătorești ! Excelent. Se impune, de urgență, la noi, o astfel de abordare.

Pentru un articol din 2002, ziarul Sunday Mirror a fost amendat cu 175000 de lire iar Evening Standard a fost amendat în 1997 cu 40000 de lire.

Critica adusă unei instanțe, pentru o hotărâre deja luată, o hotărâre definitivă și irevocabilă, nu intră în categoria aceasta. Pentru criticile aduse cu privire la comportamentul magistraților ca persoane fizice, membri ai societății, iar nu avem o astfel de încadrare. Avem CSM care va analiza criticile pentru salvarea onoarei magistratului însă doar la nivelul instituției pentru că la nivelul societății nici o „salvare” nu are valoare dacă societatea nu este pe deplin convinsă de adevăr.

Vreau și în România o astfel de abordare a problematicii. M-am săturat de telejustiția română.