„Nu-mi pun problema dacă câștigăm alegerile. Singura mea problemă e cu cât câștigăm alegerile (...) Nu avem probleme. Singura noastră problemă este să fim mai bine organizați, să ne apropiem de oameni și de orice fel de oameni, să coborâm mulți dintre noi din turnurile noastre de fildeș către omul simplu, să vorbim pe limba lui, să modificăm relațiile interumane pe care le avem cu cetățenii, să avem disponibilitatea să vorbim cu ei, să le transmitem adevărul, că noi nu trebuie sa mințim, trebuie să spunem numai ce gândim, care sunt proiectele, inițiativele noastre, ce vrem noi să facem pentru români"
Multe cerințe și toate adevărate.
Iar îmi amintesc de așa-zisele „campanii” în care se împărțeau „cu talent” pliante de promovare ale membrilor organizațiilor care urmau să participe la campaniile electorale, pliante cu care lumea făcea mizerie pe trotuare și pe străzi, umpleau coșurile de gunoi, făceau focul prin parcuri etc. O mai bună dovadă a lipsei de implicare în promovarea partidului și a proiectelor partidului în rândul cetățenilor comunității nu există. Pentru că pliantele aruncate demonstrau, fără echivoc, că membrii partidului care doreau votul nu au fost deloc printre cetățeni, nu au dus proiectele și inițiativele partidului în fața cetățenilor, au considerat sub „demnitatea” lor să se coboare la nivelul cetățeanului iar desconsiderarea cetățeanului a avut efecte. La vot, acolo unde cetățeanul devine stăpânul buletinului de vot, acesta a pus ștampila pe acel partid sau acel politician care a avut bunul simț să discute cu el, odată sau de mai multe ori. Formalismul campaniilor politice se răzbună pe cei care, chipurile, vor să fie considerați ca opțiuni politice viabile față de concurență.
La nivel local se impune ca proiectele partidului să fie traduse la necesitățile locale, la necesitățile cetățenilor. Este inadmisibil să spui oamenilor ce are de gând să facă partidul pentru alte zone din țară copiind astfel, fără discernământ, promoțiile anunțate în media de liderii de la nivel central. Așa s-a petrecut, rezultatul îl cunoaștem. Cei care au făcut așa, liderii locali, au dus procentele PNL sub genunchiul broaștei. Liderii organizațiilor locale ale PNL care au știut să se adreseze comunităților și au tradus programele și intențiile politice ale partidului la nevoile comunităților au câștigat. Puteau lua și mai mult dacă liderii de la nivel central ar fi avut un alt discurs. În fine. Trecem peste ce a fost, nu are absolut nici un rost să revenim, bolnavi de ranchiună, la trecut. Ca să câștigi, lași trecutul acolo unde îi este locul și refaci ce ai făcut greșit. Normal ar fi să îi lași și pe cei care au greșit sau nu s-au priceput să facă să își vadă de lucruri la care se pricep pentru că este evident, cel care a fost incapabil nu va deveni peste noapte capabil, indiferent cât de simpatic poate fi ca om.
Cheia este la organizațiile partidului pe secțiile de votare. OSV-urile sunt cheia. Cu cât OSV-urile sunt mai puternice, cu atât partidul este mai puternic. Cu cât campania partidului se orientează către membrii și simpatizanții pe care îi adună OSV-urile, cu atât posibilitatea succesului crește. Este și normal. OSV-ul se organizează pe o secție de votare care are, în medie, 1500 de cetățeni cu drept de vot în evidență. Nu sunt puțini! Când organizația de partid se axează pe atragerea unor persoane din afara secțiilor de votare proprii, este deja în moarte clinică. Când astfel de persoane merg „în campanie” pe teritoriul unui OSV sunt văzute ca niște străini. Nu cunoaște cetățenii zonei, nu le înțelege problemele și va vorbi ca din cărți dar fără a stabili o legătură de suflet cu aceștia. Este suficient să apară un PSD-ist care le promite o canalizare mai bună și o creștere a pensiilor și salariilor ca să câștige.
Nu știu ce vor reține liderii de organizații. Nu doar din zona Olteniei ci și din alte zone ale țării. Campania pentru alegeri se face în principal de liderii organizațiilor locale și de candidații organizațiilor la alegerile care urmează, în mijlocul cetățenilor comunității, în fiecare zonă teritorială a secțiilor de votare, având în fața ochilor problemele comunității (și nu altele!), proiectând în fața cetățenilor capacitatea partidului de a dezvolta societatea prin proiecte concrete, sustenabile prin însăși capacitatea comunității de a le susține. Oamenii trebuie încurajați să creadă că sunt capabili de mult mai mult decât au făcut până atunci, oamenii trebuie încurajați să creadă că reprezintă forța comunității și nu doar niște simpli supraviețuitori ai administrațiilor anterioare.
Ptiu! Mă întind. Îmi plac ideile pe care Ludovic Orban le exprimă.
