Când te mâncă'n ... , te mâncă !

Agerpres. CCR a declarat neconstituțională legea construită cu grijă de „șparlamentari” pentru a-i scoate de sub „blestemul” conflictului de interese.

"S-a admis obiecția de neconstituționalitate privind Legea de modificare a statutului deputaților și senatorilor, cu majoritate de voturi, legea a fost declarată neconstituțională în integralitatea ei", a declarat marți judecătorul CCR Daniel Morar.

No, acu să vezi la „draga” de ANI ce treabă va face. No, acu să vezi curățenie în partide. Ba, chiar încep să cred că vor apare și sentințe complementare care au cam lipsit, în unele cazuri, cum ar fi interdicția de a mai ocupa o funcție sau demnitate publică un număr de ani.

Va deschide PSD și ALDE un nou front al denigrării pentru CCR ? Aceasta este întrebarea !

Măi ... măi Norico, măi ! Păi, se poate ?!

Uite cum ajung eu să preiau informație de la publicația celor de la ALDE ! A lui Chițoiu, mai bine spus dar este evident o gazetă de perete a ALDE care tot bagă bățul prin gardul „vecinului” PNL, poate-poate mai sare unul pârleazul. Acum, așa, pe cinstite, se pare că de la ALDE sar pârleazul la PNL. S-au lămurit oamenii cât liberalism zace în curul lui Tăriceanu și a acoliților lui care reclamă sus și tare că „sunt singurii liberali” de pe plaiurile Dâmboviței. I-a mușcat vreo insectă și cred ei, săracii, că pot face o combinație între socialism și liberalism. Normal că a ieșit o struțo-cămilă, după chipul și asemănarea lor.

Bine, Norica Nicolai deplânge „situația ingrată” în care a fost pus Cioloș de către Klaus Iohannis prin invitația de a se alătura unui partid dacă are de gând să continue să guverneze.

Sinceră, a recunoscut că a scormonit regulile Comisiei Europene cu privire la funcționarii Comisiei care își suspendă activitatea pentru o perioadă de timp pentru a participa la o guvernare, de exemplu. A găsit că funcționarii europeni aduși de Cioloș ca miniștri au credite semnificative și nu crede că se vor implica în politică devenind parlamentari. Motivul este de înțeles, după ea: buzunarul ! Nu crede că ei renunță la un venit mai mare doar pentru a deveni parlamentari în România.

Mai mult, a sesizat Comisia Europeană cu privire la „conflictul de interese” în care se află Dacian Cioloș și ceilalți „tehnocrați” din Guvern care sunt și funcționari ai Comisiei Europene. Ea vede un conflict de interese - bine, să recunoaștem că vede „ca sarcină de partid”, ca obligație trasată de Tăriceanu și gașca -, iar Comisia Europeană i-a dat un răspuns dezolant. Nu există conflict de interese.

Am ridicat această problemă, iar Comisia mi-a răspuns că Regulamentul le dă voie să se suspende și, în această perioadă, nu au voie ca să aibă poziții ostile Comisiei

Nu există nicio preocupare din partea Bruxelles-ului cu privire la această chestiune – nimeni nu s-a exprimat în vreun fel. Singurul lucru jenant (și care trebuie clarificat) este conflictul de interese între calitatea de funcționari ai Uniunii Europene, care le interzice ca, atunci când sunt suspendați (iar domnii care vin de la Bruxelles sunt suspendați din funcție), să aibă atitudini care să contravină politicii europene sau care să o pună în dificultate. E opțiunea dumnealor dacă vor rămâne funcționari ai Comisiei sau dacă se vor implica în politică la București, dar am văzut că mulți dintre ei au credite semnificative și, ca atare, mi-e greu să cred că pot scoate sute de mii de euro din salariul pe care l-ar primi ca parlamentari

 Acum, trebuie să înțelegem și noi de ce este așa de supărat Tăriceanu. Nu i-a ieșit pasiența cu denigrarea miniștrilor „tehnocrați” la Bruxelles. Nu i-a lucrat la buzunar. Nu a determinat o reacție a CE care să le ia funcțiile pe care le dețin. Nu a reușit să le facă mizerie. Omul este supărat nevoie mare. Îl cuprinde disperarea. De aceea dă el declarații peste declarații că miniștrii „tehnocrați” fac acțiuni politice ostile țării și prin aceasta Uniunii Europene ... bla, bla, bla.

Acum, trebuie să înțelegem și noi că miniștrii tehnocrați care au fost țintele lui Tăriceanu și ale Noricăi Nicolai la Bruxelles au aflat despre manevrele mârșave ale ALDE-iștilor (nu este exclus să fie în cârdășie cu PSD-iștii !) și au început să fie mai transparenți față de populație, uneori chiar foarte transparenți. Neobișnuit de transparenți după tipicul dâmbovițean.

Sincer, foarte-foarte sincer, nu am știut de aceste manevre jegoase ale Noricăi Nicolai și ALDE împotriva miniștrilor din Guvernul Cioloș. „Liberalii” din ALDE sunt de o mizerie uriașă. Nu sunt cu nimic deosebiți de cei cu care s-au aliat, cei din PSD.

Dezinformarea jurnalistică de proporții apocaliptice. Dezincriminarea conflictului de interese ! Vai !

Era să o iau razna la aflarea știrii „comerciale”. Ea este o știre, însă nu dezincriminează ci clarifică ceva ce știința dreptului tot spune de mii de ani: legea dispune doar pentru viitor. Legea nu este retroactivă decât în cazul legii penale mai favorabile. Art. 15 alin. (2) din Constituție.

Pentru că suntem aici, Constituția dispune la art. 16 alin. (2), „Egalitatea în drepturi”, că „nimeni nu este mai presus de lege” ! Poate își amintesc și cei foarte încrâncenați astăzi de acest principiu. Mai ales cei care au promovat o tâmpenie mai mare ca ei.

La art. 23 alin. (12), „Libertatea individuală”, se dispune că „nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii” ! Iar aici am o mică problemă cu cei de la ANI care, în plin avânt al promovării „integrității”, au sărit calul și au început să combine merele cu perele pentru a arăta poporului că lucrează. În temeiul unei legi noi, cu caracter imperativ au început să producă acuzații pentru fapte vechi. Bine, nu au ajuns la perioada domniei lui Ștefan ce Mare sau Vasile Lupu, dar nici nu mai aveau mult.

Să vedem despre ce este vorba.

Niște parlamentari au avut o inițiativă legislativă prin care au adus o interpretare a prevederilor art. 38 din Legea privind Statutul deputaților și senatorilor. La alin. (6) din Lege, se prevedea la anul 2006 că : „(6) Angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputatilor si senatorilor se face prin incheierea unui contract de munca pe durata determinata sau a unui contract civil. In cazul angajarii pe baza unui contract de munca pe durata determinata, incadrarea salariatilor se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputatilor sau al Senatului, dupa caz, la propunerea deputatilor sau a senatorilor in cauza, iar in cazul contractului civil, acesta se incheie intre deputatii sau senatorii in cauza si persoana fizica.”

După câte se observă, nu există nici o interdicție privind angajarea membrilor de familie. Dar absolut nici una.

În anul 2013, Legea privind Statutul deputaților și senatorilor suferă modificări substanțiale, astfel că după alin. (6) au fost introduse alte trei alineate care distinge cine pot fi angajații cabinetelor parlamentare:

„(6/1) La angajarea personalului birourilor parlamentare se va respecta nomenclatorul funcţiilor prevăzut în hotărârea pentru aprobarea normelor privind modul de utilizare şi justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputaţi şi senatori pentru birourile parlamentare.

(6/2) Membrii familiei deputatului sau senatorului ori rudele/afinii acestuia până la gradul al III-lea nu pot fi angajaţi la respectivul birou parlamentar.

(6/3) Angajaţii cu contract de muncă sau convenţie civilă ai unui birou parlamentar pot fi reangajaţi în biroul parlamentar al aceluiaşi deputat sau senator şi în noul mandat, în cazul realegerii acestuia.”

ANI a sărit de fund în sus. În motivarea inițiativei legislative, parlamentarii au dat exemplele necesare din care a reieșit că cei de la ANI au întocmit dosar de incompatibilitate acelor deputați și senatori care au avut membri ai familiei angajați ca cabinetul parlamentar înainte de data de 21 august 2013, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 219/2013 care modifică și completează Legea 96/2006. Ceea ce este inadmisibil ! Nu ar strica ca cei interesați, cei care au devenit parte ai acestui conflict creat pe baza unui abuz, să ceară unui procuror competent să se uite ca abuzul comis și să îi dea de capăt cu respectarea strică a legii.

Cum a motivat ANI opoziția la această inițiativă legislativă ? Prostește !

Ei contraatacă cu Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei , art. 70 și 71 care prevăd:

„CAP. 2
Conflictul de interese

SECTIUNEA 1
Definitie si principii

ART. 70
Prin conflict de interese se intelege situatia in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

ART. 71
Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese in exercitarea demnitatilor publice si functiilor publice sunt: impartialitatea, integritatea, transparenta deciziei si suprematia interesului public.”

Lipsa de claritate a susținerii ANI este evidentă. De aceea s-a trecut la modificarea și completarea Statutului deputaților și senatorilor în 2013. Sintagma din definiția conflictului de interese „care ar putea influența” este destul de ciudată, introduce o prezumție de vinovăție care, este neacceptată de către Constituția României. Ca să vezi problemă !

Mai este o problemă. Mare. Nu toți cei care ajung parlamentari au cunoștințe de drept ! Înființarea birourilor de parlamentari în teritoriu și angajarea personalului se face, cumva, sub supravegherea secretarului general al Camerei din care face parte parlamentarul. Contractele de muncă se încheie de Secretariatul Camerei parlamentare, doar contractul civil se încheie de parlamentar. Având în vedere faptul că la  Secretariatul Camerei există, probabil, juriști care s-au documentat cu legislația aplicabilă în materie, inclusiv cu prevederi din legile care privesc și alte domenii de activitate, Secretariatul avea obligația de serviciu (cred, nu dau cu parul !) să îi atragă atenția parlamentarului asupra prevederilor legale incidente.

Sintagma „care ar putea influența” nu este suficient de puternică pentru a introduce o interdicție cu privire la o persoană apropiată parlamentarului. Nu este exclus ca persoana angajată la cabinetul parlamentarului în cauză să fie o persoană cu integritate, imparțială, dedicată interesului public, transparentă în acțiunea publică. În condițiile legii transparenței și a conflictului de interese din 2003 și a Statutului parlamentarilor din 2006, eu unul nu văd conflictul de interese clar delimitat. Condiția „care ar putea influența” cere o acțiune care poate fi identificată ulterior ca fiind lipsită de obiectivitate față de atribuțiile parlamentarului. Ca atare, suntem obligați să constatăm post factum o acțiune care poate fi interpretată ca un conflict de interese după ce efectele ei dovedesc că există un interes personal în afara celui public pentru care ființează cabinetul parlamentarului.

Nici referirea la prevederile art. 301 din Codul penal, privind abuzul în serviciu, nu este lămuritoare pentru ce vrea ANI.

„(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică”.

A se observa că aici vorbim despre o acțiune făcută cu încălcarea altei legi în vigoare. Codul penal sancționează încălcarea altor legi pe lângă sancționarea directă a unor fapte considerate ca având un pericol social (omorul, furtul etc.). În articolul de mai sus, Codul penal trimite direct la atribuțiile de serviciu ale „funcționarului public”, nu la altceva. Dacă în acele atribuții nu există o anume interdicție, acea lipsă nu poate fi imputată funcționarului. Ar însemna că magistrații, procurori și judecători, ar adăuga la lege ceea ce le este absolut interzis.

Cu aceste două motivări, ANI s-a făcut de tot rahatul. Mai mult, dacă ne uităm la succesiunea în timp a legilor aduse în discuție, vedem că legea la care se referă ANI cu atâta ardoare este din 2003. Legea care privește biroul parlamentarului și personalul care îl deservește, este din 2006. Logica juridică ne spune că legiuitorul, adică Parlamentul României, a considerat că prevederile art. 38 alin (6) din Statutul deputaților și senatorilor, în forma în care l-au construit, nu încalcă prevederile legii anterioare privind incompatibilitatea și conflictul de interese. Până în 2013, când acest articol a fost modificat și au fost introduse interdicțiile, parlamentarii care și-au angajat membrii de familie au respectat, pur și simplu legea.

Mie mi se pare ciudat să emit o lege prin care să explic cum se aplică dreptul ! Pe de altă parte, trebuie să constat că în instituțiile statului sunt multe persoane cu putere de decizie care nu au ce căuta acolo. Cei de la ANI care au întocmit astfel de dosare, cu motivări care au adăugat la lege, cu motivări care au interpretat retroactiv legile, cu motivări care pur și simplu au încălcat legea ar trebui trimiși la plimbare. Pot face gogomănii în privat. Câte doresc. La stat însă nu. O reformă asupra instituțiilor publice se cere cu insistență. Nu mai putem să plătim tot felul de habarniști.