O știre cu impact deosebit. România poate face export de porci vii și carne de porc românesc în UE și în terțe țări.

Achim Irimescu anunță succesul 

O știre Agerpres aduce o mare bucurie. Pentru noi toți, să fim sinceri. Ministrul agriculturii anunță evenimentul major: România va putea exporta porci vii în Uniunea Europeană; decizia va fi publicată în 15 zile în Jurnalul Oficial al UE

Obținerea acestui acord din partea Comisiei Europene permite României după o perioadă istorică recâștigarea dreptului de a face export cu porci vii și cu carne de porc, nu doar în spațiul comunitar ci și în țări terțe. Eforturile comune ale Reprezentanței României la Bruxelles și cele ale Ministerului Agriculturii și ANSVSA (Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor — n.r.) au dat în sfârșit roade. Decizia se va aplica din momentul publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, respectiv în cel mult 15 zile de la aprobare. Deblocarea exportului de porci vii în spațiul comunitar prin trecerea țării în anexa I a Deciziei europene va oferi producătorilor români posibilitatea de a intra și pe alte piețe din afara Uniunii Europene

Tot avem noi dorința de a consuma „produse românești”. Ceream produse românești dar nu știam că ele nu sunt în standardele pe care noi le-am acceptat și la care am contribuit odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Pentru mine, este clar acum de ce.

În 2003, am avut interdicție deplină de a exporta porci vii și carne de porc, din producție proprie,  în UE. Normal, țările terțe nu importau de la noi pentru motivul „pestei porcine clasice”, fermierii români vaccinând porcii pentru prevenirea acesteia. Sănătatea alimentară este pe primul loc în UE dar și în alte țări. Ultimul val de pestă porcină a fost la noi în 2007, în Banat, în județul Timiș, la fermele companiei Smithfield, unde au fost sacrificați peste 50.000 de porci. Din cauza acelui eveniment, interdicția pentru România a fost extinsă până 31 decembrie 2009.

În decembrie 2009, România a fost inclusă în Anexa III, ceea ce permitea unităților de procesare a cărnii de porc din România să iasă pe piața comunitară cu produse din carne provenită din zonele europene oficial libere de pesta porcină clasică.

Eram și eu „supărat” că procesatorii români importau carnea de porc, că mănânc produse din carne de porc crescut în alte țări în loc să fie crescut de fermierii noștri. Sincer, aveam o mare „furie” pe procesatorii români. Dar ei nu aveau ce face. Și nu au avut ce face până când România a fost inclusă în Anexa II a Deciziei 2008/855. Evenimentul a fost un mare pas înainte, pentru că a permis și comerțul cu carne și produse din carne de porc produse în România, deschizând producătorilor români perspective favorabile pentru a-și comercializa produsele pe piața europeană.

Iar trebuie să evidențiem că noi am redus enorm de mult populația de porci crescuți pentru consum, de la 15 milioane cât se creștea înainte de 1989 azi s-a ajuns la o populație de 4,66 milioane de porci. Iar consumul anual al populației cere 11 milioane de capete de porc ! Evident că aceste date ne vor produce iar nemulțumiri „patriotice” însă trebuie să înțelegem că nu putem crește porci la întâmplare dacă nu asigurăm și condițiile de igienă sanitar-veterinară necesare pentru ca porcii pentru consum să fie sănătoși iar populația să fie protejată. Ținta pentru dezvoltare în creșterea porcilor și procesarea cărnii de porc pentru consum va fi evident necesarul de consum al populației. Practic, fermele de creștere a suinelor vor trebui să crească de aproape 3 ori pentru a asigura necesarul de consum al populației și mai mult pentru a face și export.

După includerea României în Anexa I a Deciziei 2008/855, am intrat în linie dreaptă. Acum vom vedea dacă fermierii noștri știu să se organizeze pentru a asigura, în timp, evident, necesarul de consum al țării și, dacă o mai fi loc, exportul. Pe de altă parte, agricultura trebuie să vină și să asigure hrana animalelor care urmează a fi crescute. Procesatorii pot și sigur sunt implicați în aceste procese. Au tot interesul să aibă materia primă din resursa internă a țării în loc să o mai importe. Au controlul asupra ei. Reduc costurile și obțin recunoștința consumatorilor.

Un mare, mare rol are aici controlul sanitar-veterinar și fitosanitar la frontieră. Nu doar în punctele de trecere a frontierei pe unde este permis importul sau exportul de produse supuse controlului sanitar-veterinar și fitosanitar. O parte din aceste produse pot fi introduse sau scoase din țară în afara acestui control, pe la „frontiera verde”, acolo unde sunt doar polițiștii de frontieră. Introducerea în România a unor animale vii infestate cu pesta porcină sau alte boli (specifice bovinelor sau caprinelor) poate duce la o infectare a efectivelor de animale locale iar consecința ar fi catastrofală. România ar intra iar în perioada de interdicție a exportului animalelor respective sau a produselor obținute din procesarea acestora.

Vestea este foarte bună. Rămâne ca noi să fim capabili să ne menținem la nivelul performanței obținute și a beneficiilor pe care performanța le aduce.

Vor fi mai multe locuri de muncă, atât în zootehnie cât și în agricultură pentru că ele sunt legate. Pentru mai multe animale crescute este nevoie de mai multă hrană. Iar forța de muncă actuală va fi insuficientă pentru o dezvoltare de aproape 3 ori ! Este bine să ținem minte aceste lucruri !

Miezul de nucă și evaziunea fiscală româno-turcă.

Agerpres. DIICOT a început curățenia pe evaziunea fiscală. Azi și-au făcut de cap procurorii din Pitești.

Potrivit anchetatorilor, liderii grupului infracțional organizat au prezentat în perioada 2010-2016 la autoritatea vamală competentă, cu ocazia exportului de nucă în coajă și miez de nucă în Turcia, documente din care rezulta că marfa exportată era originară din România ori din spațiul comunitar, deși provenea din Chile și Ucraina.

Aha ! Exportam miezul de nucă „românesc” crescut în Ucraina și Chile. Autorii ? Au fost luați de DIICOT niște turci - „șăfii” evaziunii fiscale -, 6 (șase) la număr și 3(trei) români, „patrioți” până'n măduva oaselor.

Normal ar fi ca cei care au dreptul să controleze importul și exportul, cei care au dreptul să execute inspecția fitosanitară, să tragă învățăminte din toate aceste cazuri și să ia măsuri de prevenire pentru viitor. Când colo, de la ministerul agriculturii auzi doar „bocete” că cea mai mare evaziune fiscală este pe legume și fructe. Undeva ceva nu este în regulă. Fie legea, fie reglementările interne emise în temeiul legii, fie personalul care are atribuții. Trebuie schimbat acolo unde sunt disfuncțiile. Cât privește personalul cu atribuții de funcționar public, grija față de acest personal nu este treaba statului. Afară cu ei. Angajarea în funcția publică nu este o permisiune pentru comiterea infracțiunilor. Dimpotrivă. Funcționarul public este primul chemat să împiedice comiterea infracțiunilor. Cine nu pricepe, la săpat șanțuri.

Cât privește societățile comerciale folosite pentru fraudele fiscale aut, afară, radiate. Pentru patroni sau administratori introducerea interdicției de a mai înființa sau conduce o societate comercială în viitor. Fără măsuri radicale, nu vom reduce evaziunea fiscală de 15% din PIB cu care suntem cotați.

Cât privește străinii care comit astfel de fapte, expulzarea este singura măsură rezonabilă. Integrarea în societatea română nu înseamnă să fure cot la cot cu românii !