Pentru apărătorii lui Ponta și pentru criticii DNA. Ciocul mic și joc de glezne. DNA nu a greșit !

Imagine de pe Google pusă de „romanialiberă”

Mare tam-tam cu textul DNA din comunicatul de presă în care poporul este anunțat că „cel mai inteligent om de pe planeta Pământ” - în accepțiunea celor din PSD și a votanților lor -, numitul Victor Viorel Ponta,  a devenit inculpat într-un nou dosar pentru fapte asimilate celor de corupție:

- folosire a influenței ori autorității în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite,
- complicitate la infracțiunea de spălare de bani. 

Pe măsură ce trece timpul și se află din ce în ce mai mult, pe măsură ce se fac unele legături, unele „periculoase”, aflăm și noi cum a mers treaba în realitate când Ponta se afișa alături de mult mai celebrul Tony Blair, fost prim-ministru al Regatului Unit acum mare consultant internațional pentru cei care au bani mulți de dat.

Pe scurt, Sebastian Ghiță a dat niște bani „negri”, printr-o schemă uzitată de mai toți infractorii financiari, pentru o vizită „albă” a unui politician englez ca motiv pentru o acțiune viitoare de politică guvernamentală de tip „prăduială a bugetului de stat” și „renunțare la drepturi legale ale statului român”. Ce s-a și petrecut, Victor Viorel Ponta finalizând acțiuni foarte ciudate după vizitele succesive al lui Tony Blair prin România.

Procurorii au interpretat acțiunile lui Ponta având la bază prevederile Legii nr. 334/2006 cu modificările și completările ulterioare privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale. Textul pe care îl pun iar pe blog are rolul de a prezenta interpretarea de către acuzatorul public a situației ilegale în care partidele politice și liderii acestora pot accesa fondurile pentru activitatea partidului și interdicțiile pe care legea le instituie. Pentru mine este clar că procurorul DNA a vrut și a reușit să pună acțiunea lui Ponta și a ajutoarelor lui exact în spațiul infracțional corect. Mai mult, procurorul DNA a arătat în clar și pericolul social creat de modul de comportare a lui Ponta și a acoliților lui.

De altfel, în ultima perioadă, în politica românească a apărut o practică potrivit căreia oamenii potent financiar pot accede cu ușurință în funcții de demnitate publică alese, fiind promovați de conducerile partidelor politice cu scopul direct și nemijlocit de a asigura finanțarea ilegală a partidelor în campaniile electorale.

În acest context, în condițiile în care legea partidelor politice și legile electorale care s-au succedat stabilesc in mod expres modul de finanțare a partidelor și a campaniilor electorale, acest mecanism fraudulos este de natură a aduce grave prejudicii democrației care presupune ab initio ca persoanele care acced în funcții de demnitate publică să fie alese de către popor potrivit principiului reprezentativității pe criterii de competență profesională si probitate.

Practic orice plată făcută în aceste condiții constituie un folos necuvenit atâta timp cât accederea pe listele de candidați într-un colegiu care să asigure obținerea mandatului este condiționată de efectuarea acesteia.

Acesta este textul întreg. Trebuie citit întreg și nu pe bucățele, așa cum au procedat jurnaliștii și analiștii care s-au perindat pe la Antena 3, România Tv, B1Tv, Realitatea Tv sau Digi24. Cuvântul „panarame” este prea puțin pentru a le califica acțiunea.

Eu cred că procurorul este obligat de statutul lui social să facă această încadrare. Unii au uitat, luați cu treburile vieții, că procurorii reprezintă Ministerul Public și că sunt, astfel, cei care au obligația să reprezinte interesele generale ale societății și să apere ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor - art. 131 din Constituție !

Textul introdus de procuror în comunicatul privind inculparea lui  Victor Viorel Ponta se încadrează perfect în atribuțiile generale ale procurorului stabilite în Constituție. Este obligația lui să emită astfel de încadrări, să arate pericolul social al unor asemenea fapte. Și da, procurorul este cel care apără democrația în România pentru că democrația este forma de stat stabilită în Constituție - art. 1 alin. (3) -, și apărată prin legile statului român.

Eu cred că procurorii DNA ar trebui să dea un comunicat prin care să își exprime mulțumirea față de sprijinul pe care l-au primit de la diferiți suspecți și inculpați care au detaliat în media (sigur și pe timpul interogatoriilor !) modul în care se fac astfel de aranjamente. Bine, indivizii și individele doreau să arate că sunt persoane informate, că sunt persoane care știu dedesubturile „politicii”, că știu care este activitatea altor politicieni, mai ales din tabăra adversă etc. Suspectul și inculpatul Traian Băsescu este unul dintre ei, inculpata Elena Udrea a avut mâncărici la limbă și a arătat ea cum se face, ba chiar cei din PSD cu mai puțină minte au tot spus una și alta așa că ar cam fi destui cărora procurorii să le adreseze mulțumiri.

Chestia asta cu „folosire a influenței ori autorității în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite” apare din ce în ce mai des în dosarele procurorilor. Cred că parlamentarii care au aprobat acest text de lege nu s-au gândit prea mult la consecințe. A trecut ceva timp de când există prevederea. La o primă citire, nu pare periculoasă. La modul cum o interpretează procurorii acum este deosebit de periculoasă pentru toți liderii politici. Chiar și Ludovic Orban are o astfel de încadrare ! La Ludovic este declarația „împrumutătorului” contra declarației lui Ludovic, la Ponta și Ghiță este o acțiune „financiară” efectuată care, ce să vezi, este anterioară alegerilor parlamentare iar Ghiță devine parlamentar pentru că a fost „acceptat” pe liste de Ponta care avea atributul statutar de la PSD să stabilească cine devine candidat la PSD și cine nu. Pe interpretarea dată de procurori mai sus orice „schemă financiară” aplicată de partide sau de unii lideri politici îi poate duce în fața instanței de judecată.

Rămâne ca instanța de judecată să accepte textul de mai sus al procurorilor și să îl pună în dispozitivul hotărârii de condamnare (dacă se va ajunge la condamnare !). Să vezi apoi cum textul de mai sus, odată adoptat de instanța de judecată, va provoca din ce în ce mai multe cutremure în partidele politice. Astfel se va trage un mare semnal de alarmă în zona obscură a finanțării partidelor politice. Și liderii politici și finanțatorii lor privați vor gândi de două ori înainte să mai comită câte o măgărie de acest fel. Iar asta este bine. Se rupe legătura imorală dintre bani și politică.

DNA își vede de treabă. Bună treabă !

Agerpres (aici).

DNA cercetează sediul unei judecătorii, la Sf. Gheorghe, cu țintă precisă: corupția judecătoarei care îndeplinește funcția de președintă a judecătoriei.

Când te uiți la agenția de presă la capitolul Justiție dai peste tot felul de minuni. Cercetări, arestări, trimiteri în judecată, condamnări etc. Totul sec, fără comentariile jurnalistice care însoțesc aceeași știre la televiziuni sau ziare „independente”.

Cum-necum, peste tot apar „oamenii de afaceri” români care „dau cu banul”. Apar parlamentarii români care se implică pentru binele poporului (aici). Polițiștii nu se lasă nici ei mai prejos (aici). Și nu polițiști de ăia simpli, ci chiar de la direcția specializată să combată infracțiunile ! Ăia simpli cercetați pentru tot felul de escrocherii sunt cu duiumul. A ajuns MAI să își completeze efectivele din resursă externă din cauza „plecărilor neprogramate” din sistem. Ce ieșiri naturale ?! A fost așa doar pe timpuri.

Există însă o mare problemă care nu este suficient tratată în public. Sprijinul politic. Sistemul administrației este legat, cu lanțuri de oțel, de politic. Chiar și sistemul administrației din Justiție. Nu mă refer la Justiție în sistemul completelor de judecată, ar fi prea grav să fie politicul implicat, mă refer la „pilele și legăturile” extraprofesionale care țin în funcții publice persoane care, în mod normal, ar fi trebuit de mult înlăturate.

Că vrem sau nu, la capătul oricărei cercetări a procurorilor dăm de o anume susținere ... politică. Există un politician care a pus o vorbă bună, a făcut o recomandare, a făcut o promisiune etc. Ba, unii politicieni care au ajuns în funcții administrative au făcut chiar mai mult. Au dat grade profesionale unora care în condiții normale nu ar fi depășit nivelul „escavatoarelor cu barbă”. Au dat diplome de doctori unora care nici nu au citit cât au ajuns să scrie !

DNA își vede de treabă și bine face. De undeva trebuia pornită curățenia. Însă DNA nu poate schimba proasta guvernare, proasta comportare, proasta învățare. Ajută doar la sancționare chiar dacă prin acțiunile sale determină oamenii să fie mai atenți la ceea ce fac. Dar asta nu schimbă proasta educație.

Senatul „nu este fabrică de trimis la eșafod” !

Să înțelegem mai bine lucrurile.

De niște ani buni se dezbate, aprins, pe tema obstrucționării Justiției de către Parlament. Pe de o parte, prin legile pe care le aprobă - legi care sunt obligatorii pentru judecătorii instanțelor astfel că sentințele sunt „strâmbe”. Vorba unui judecător: legile strâmbe duc la hotărâri strâmbe. Pe de altă parte, prin hotărârile pe care parlamentarii le iau atunci când, potrivit constituției și legilor în vigoare, trebuie să își dea avizul la actele procedurale ale procurorilor (acuzatorii publici). Aici dezastrul este complet. Senatul este campionul obstrucționării actului de justiție. Dacă senatorii lăcrimează la discursul celui pentru care Ministerul Public cere urmărirea penală, respectivul poate dormi liniștit. Nu mai contează ce și cum a făcut, nu mai contează probele adunate de procurori. Ei, senatorii se pun în locul judecătorilor și blochează tot.

Pentru senatorul PSD Dan Șova, procurorii au cerut reținerea și arestarea preventivă. Există temei. Dan Șova a distrus o mare parte din documentele care îl puteau incrimina, a distrus hardurile pe care s-a lucrat, a încercat să își „șteargă urmele”. Reținerea și arestarea preventivă sunt aproape obligatorii ca măsură procedurală pentru aflarea adevărului în cauză.

Tăriceanu, nu se dezminte. Rămâne un înapoiat, un personaj grotesc într-o epocă a progresului. Mediafax (aici).

„Comisia juridică, mai ales când e vorba despre o măsură atât de gravă, trebuie să nu se pripească, pentru că nu ne jucăm cu libertatea oamenilor. Aici nu este fabrică de trimis la eşafod, ca să fie bine înţeleasă chestiunea”, a spus Tăriceanu.

Bomboana pe colivă este pusă în textul urmărtor:

„Sigur că pedeapsa cu închisoarea se poate aplica atunci când cineva este vinovat, dar, aşa cum spuneam, Comisia trebuie să judece foarte serios, să analizeze cu maximă seriozitate dosarul, pentru ca apoi să formuleze un punct de vedere şi să luăm o decizie în cunoştinţă de cauză”.

Este halucinant. Comisia juridică a Senatului este investită cu „judecarea” cauzei ! După Tăriceanu, Senatul este cel care stabilește dacă un parlamentar este sau nu vinovat !

Este evident că ne merităm soarta. Aceasta este gândirea care a salvat de la urmărirea penală pe Vosganian, pe Borbely și acum se prefigurează Șova.

Mai grav, în art. 172 alin. (6) din Regulamentul Senatului se prevede că și trimiterea în judecată a senatorilor se face cu încuviințarea Senatului:

„(6) Cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contravenţională, precum şi cererea de reţinere, de arestare sau de percheziţie se adresează preşedintelui Senatului de ministrul justiţiei”.

Pur și simplu este absurd. Nu este vorba despre începerea urmăririi penale, este vorba nici mai mult și nici mai puțin de inculparea învinuitului. După acest text de regulament, Senatul are ultimul cuvânt cu privire la dosar, înainte ca acesta să fie depus la instanță cu rechizitoriul procurorului ! Cumva, Senatul va aproba rechizitoriul pe baza căruia procurorul trimite la instanța de judecată competentă dosarul. Este demență curată. Practic, conform acestei reglementări nu avem doar o obstrucție a actului de justiție, avem și o înlocuire a conducerii unității de parchet care a instrumentat cauza.

Discursul lui Tăriceanu este o parte a revoltei politicienilor escroci deranjați de acțiunile procurorilor din ultima perioadă de timp.

România este o mare închisoare. Este terenul de vânătoare al procurorilor.

Iau un caz. De la Lumea Justiției. Un caz care arată, prin interpretarea corectă a datelor, că am ajuns, în România, ca într-o închisoare. Zidurile închisorii sunt frontierele naționale. În acest spațiu de suveranitate națională o mână de indivizi constituiți într-o structură profesională, Ministerul Public, profitând de larghețea legii și interpretarea ei abuzivă inclusiv de către judecătorii Curții Constituționale, ne-au arestat pe toți. Nu suntem încă între patru pereți cu gratii la fereastră pentru că nu au avut timp să ajungă la fiecare dintre noi. În plus, sistemul nostru penitenciar nu a reușit încă să aibă suficient spațiu de cazare al infractorilor, noi fiind infractori de la naștere, procurorii fiind cei care vor hotărî când ne executăm pedeapsa de arest sever, între patru pereți, atunci când vor ajunge la noi.

Procurorul din imagine nu mai desfășoară activități judiciare, în interesul societății, așa cum prevede legea. El nu are treabă cu legea. Aia este făcută pentru proști. El desfășoară poliție politică după modelul patentat de monica Macovei și susținut, acerb, de Traian Băsescu și Partidul Democrat Liberal în timpul cumplitei „domnii” din anii anteriori. Procurorul se numește Nicolae Marin. Materialul din Lumea Justiției nu este singular cu privire la acest individ. Este însă lămuritor.

Morar pleacă. Un pas către independența Justiției.

Daniel Morar, acest „luceafăr” al procuraturii din România, supărat nevoie mare pe urecheala trasă de Băsescu ieri, a hotărât să iasă din scenă nu înainte de a arăta lumii cât are de pierdut.

Orgolios, ros de vanitate, procurorul politician fără de partid dar iubitor amarnic de băsescianism, de impunere a interesului propriu în fața interesului general, Daniel Morar nu a putut suporta „trădarea lui Băsescu”. Înclin să cred că numirea lui la CCR a fost o manevră pentru ducerea în eroare a USL, scopul final fiind acela ca Ponta să îl accepte la Parchetul General ca urmare a „coabitării” dintre Ponta și Băsescu. Decât un habarnist la CCR, mai bine un „profesionist” la PG. Ce naiba, CCR nu poate da pedepse penale iar rostul lui în viață este acela de a băga oamenii la pușcărie prin presiuni asupra instanțelor de se impune, indiferent că oamenii sunt vinovați sau nu. Cum între timp Băsescu și Ponta au pus de o înțelegere politică cu privire la numirea procurorilor de la vârful parchetelor, s-a simțit trădat și a ieșit în media cu o declarație de despărțire. Asta nu va însemna că Daniel Morar va deveni un imparțial la CCR. Ferita Sfântul ! Va încerca, după mintea lui pusă între ghilimele, să „judece” de așa natură și să voteze în așa fel încât albul să devină negru și viceversa.

Iau de la Hotnews momentul „biblic”.

"Nu am nici o indoiala cu privire la procedura de detasare a mea in fruntea Ministerului Public. Insa in momentul in care presedintele si premierul iti spun ca e o mare problema de constitutionalitate sau ca esti o problema pentru sistem, trebuie sa pleci."

El nu are a-și reproșa ceva. Ceilalți nu știu să îi aprecieze profesionalismul și competențele. Care, după el, depășesc, cu mult, nivelul societății din România.

Iar în cuprinsul comunicării exemplifică cum este el superior tuturor:


„La expirarea celui de-al doilea mandat, in februarie 2012, am decis sa ramin in fruntea DNA ca sa protejez dosarele grele si procurorii.

Am acceptat sa preiau interimatul la Procuror General pentru acelasi motiv: sa le dau incredere colegilor, sa protejez dosarele, sa se bata in instanta pentru condamnari

In aceasta mare de incertitudine, a aparut la un moment dat o certitudine: oricine poate fi procuror general, mai putin Daniel Morar - a spus-o ministrul de justitie, premierul, presedintele Senatului.

Prin urmare, am decis sa ma retrag din aceasta cursa.

Dupa numirea la CCR trebuia sa devina evident ca nu mai aveam o miza pentru aceasta cursa.

Am renuntat la aceasta cursa pentru a-i da presedintelui Basescu marja de negociere cu ministrul Justitiei si a obtine pentru varful DNA cei mai buni oameni, asta era miza mea.

Doar oamenii foarte buni fac diferenta. Nu cei buni, nu cei medii. Doar oamenii foarte buni sunt cei care conteaza.

Prin urmare, in aceasta cheie trebuie inteleasa declaratia mea in care mi-am exprimat opinia ca in fruntea DNA trebuie sa fie un om din DNA.

Nu am intentionat sa incalc dreptul premierului Romaniei de a nominaliza pe cine vrea si nici pe cel al presedintelui de a numi pe cine vrea

Am vazut aseara ca aceasta atitudine nu convine. Mi s-a spus ca desemnarea procurorilor este o intelegere intre actorii politici si ca nu conteaza ce spun procurorii si judecatorii. 

Aseara am aflat ca sint pe cale sa provoc un conflict intre puterile statului

Am decis sa pun capat carierei mele in fruntea Ministerului Public, nu inainte de a va spune ca ceea ce au facut procurorii este un lucru extraordinar

Le spun magistratilor sa-si pastreze aceasta atitudine.

Cer Comisiei Europene sa manifeste aceeasi exigenta.

Nu am nici o indoiala cu privire la procedura de detasare a mea in fruntea Ministerului Public. Exista o lege exista un text o procedura validata si verificata. 

Insa in momentul in care presedintele si premierul iti spun ca e o mare problema de constitutionalitate, si iti spun tie Morar ca impiedici numirile de procurori, sau ca esti o problema pentru sistem, trebuie sa pleci
Voi cere Consiliului Superior al Magistraturii sa revoce detasarea mea.

Intrebat daca ramine la CCR, unde a fost numit prin decret de presedintele Basescu, Morar a spus "Da".

Da. El este cel mai bun. Nu contează cum îl vedem noi, o parte dintre cetățenii României. Dacă nu ne convine, ne putem trezi cu un dosar penal pentru te miri ce, dosar pentru care procurorii sunt îndemnați „să se bată în instanță pentru obținerea condamnării”. Afirmație lui este o grozăvie ! Procurorii nu sunt obligați, prin lege, să afle adevărul și să ducă la instanță doar cauzele în care fapta și vinovatul sunt dovediți. Procurorii sunt obligați să facă dosare penale, să le ducă la instanță și „să se bată” pentru obținerea condamnării. Ei bine maimuțoiule, tu ai fost, evident, un mare pericol public.

Reforma în Justiție poate avea succes doar pornind „de jos”. Da la faptele „mărunte”.

„Lumea Justiției” semnalează un eveniment petrecut la recursul DNA împotriva deciziei de eliberare a lui Adrian Năstase.

Avocatul Corneliu Liviu Popescu a refuzat să pledeze dintr-o poziție inferioară procurorului DNA. În temeiul unei decizii a CSM privind egalitatea părților în fața instanței de judecată. Completul de judecată a admis cererea ca avocatul să își expună pledoaria de lângă procurorul DNA. După el, ceilalți doi avocați ai lui Năstase au cerut și au pledat de lângă procuror.

Poate părea o bravadă însă este un gest spre normalitate. Statul nu este superior cetățeanului ! De aceea, procurorul care îl acuză nu îi poate fi superior acuzatului. Este doar un reprezentant al statului, al celorlalți cetățeni. Ca atare, avocații acuzatului trebuie să fie la nivelul procurorului. Doar judecătorii sunt deasupra părților, ca cei care reprezintă puterea judecătorească, singurii în măsură să admită sau să respingă acuzarea sau apărarea, singurii în măsură să cântărească fapta și să o interpreteze folosind norma legală, singurii care pot da pedeapsa pentru încălcarea legii și condamna la lipsirea de libertate pe cel care a încălcat legea punând în pericol echilibrul social.

Exemplul avocatului C L Popescu trebuie urmat de toți ceilalți avocați. Acum, instanța a admis ca avocatul să urce podiumul și să stea lângă procuror. Mâine, din practica la instanță, trebuie ca procurorul să nu mai aibă pupitrul lângă judecător ci în sală, lângă avocat. Încet-încet se va ajunge la normalitate. La recunoașterea poziției procurorului ca agent al statului și nu ca parte a puterii judecătorești.