Politica fără pragmatism este ca pomul fără fructe.

Lumea jurnalistică dar și cea politică este pe cale să facă „bum”. De mai multe ori, nu doar odată.

De ani și ani de zile se încearcă formarea unei opoziții veritabile la curentul politic reprezentat de PSD. Opozanții PSD s-au declarat în fel și chip. PNL este cel mai mare și mai bine organizat partid din opoziție. S-au format partide care și-au declarat apartenența la valorile „dreptei”, multe dintre ele fiind, de fapt, adepte ale populismului politic și al oportunismului. Câte un lider mai vechi sau mai nou recită cu patos ziceri din cărțile de teorie politică. În practică însă, fac cu totul și cu totul altceva.

Suntem într-o perioadă în care valorile societății române interbelice nu mai funcționează. Familia tradițională, proprietatea și moștenirea ei, rolul social al proprietății, apartenența etnică, apartenența culturală etc. Unele au dispărut în anii comunismului. Există însă șansa de a reveni la ele dacă și numai dacă se admite că pentru a reveni la valorile sociale atât de dorite se acceptă ideea că este nevoie de un efort colectiv. Un efort la care să participe întreaga populație a țării indiferent de simpatiile ei politice. Pentru asta însă, populației trebuie să i se ofere condițiile necesare pentru a trăi în interiorul acestor valori.

PNL este acuzat că vrea să atragă și să absoarbă celelalte formațiuni politice care se opun PSD. Oripilații jurnaliști, oripilații analiști, oripilații politicieni ar trebui să își bage undeva „oripilarea”.

Aici vorbim despre viitorul unei țări și nu de starea de greață a unor indivizi care își doresc cu disperare notorietate de orice fel. PNL trebuie să coaguleze toate forțele politice care se opun PSD și social-democrației. PNL trebuie să atragă cât mai mulți cetățeni de partea sa iar absorbția unor formațiuni politice mai mici este una dintre cele mai bune ocazii. PNL trebuie să fie pragmatic. PNL trebuie să lase propagandiștilor de doi bani bucata lozincile anti-PNL care sunt pliate pe „moștenirea Brătienilor”. Educația liberală a membrilor și simpatizanților PNL se va face prin comportamentul politic la guvernare al partidului, prin legile care vor obliga la un astfel de comportament, prin comportamentul personal al fiecărui membru al PNL în societate și în afaceri. Nu prin lozinci, nu prin demagogica pledoarie a unora care vor să impresioneze.

Brătienii au fost pragmatici, de un pragmatism agresiv, un pragmatism care a permis PNL să formeze statul român, să îi permită evoluția, să îi dea legile de care avea nevoie pentru a se dezvolta. Împroprietărirea țăranilor este judecată populist ca fiind de stânga pe când ea a fost, evident, o acțiune de dreapta. Țăranii împroprietăriți au avut un motiv să fie legați de proprietatea lor, să o lase moștenire urmașilor, să o apere, inclusiv prin participarea la război, să o vadă ca o parte a țării în care trăiesc iar de aici să își apere  țara cu îndârjire. Proprietatea le-a dezvoltat conștiința de neam. Țăranii nu au fost simpatizanți ai liberalilor brătieniști, politic au votat cu socialiștii lui Maniu, cu țărăniștii.

PRAGMATÍSM s. n. Tradiție filosofică centrată pe problema semnificației adevărului. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adaptează la orice situație, care ia în considerație (numai) eficacitatea, utilitatea practică.

Perioada idilică a PNL s-a terminat. PNL trebuie să vadă că liberalii se formează în timp, nu se nasc liberali. PNL trebuie să vadă că cei care la un moment dat și-au dat ochii peste cap că sunt liberali au trecut în altă „barcă” imediat ce vanitatea nu le-a mai fost satisfăcută. PNL trebuie să închidă, pur și simplu, „clubul boemilor liberali” și să se adreseze celor care fac și pot face liberalism, practic. Oamenilor care sunt dispuși să sprijine ideologia politică liberală și programele de guvernare liberale. iar aceștia sunt mulți, mult mai mulți decât cei care așteaptă „recunoașterea meritelor de vorbitori liberali” sau cei care așteaptă „para mălăiață în gura lui nătăfleață”. PNL trebuie să accepte că este un partid al maselor de români și nu un partid al elitei societății (elită absolut îndoielnică de cele mai multe ori). În timpul Brătienilor, PNL a devenit un partid al maselor pentru că altfel nu ar fi câștigat alegerile și nu ar fi împins societatea către dezvoltare.

Se pare că am ajuns la concluzie. Sunt pentru toate fuziunile posibile care permit PNL să ia puterea de la PSD și să obțină astfel condițiile pentru a face reformele liberale de care țara asta are nevoie.

Crin Antonescu la Bacău. Mesaje de încurajare și încredere pentru liberali.

Bacău. Delegația Permanentă a PNL Bacău. Crin Antonescu și-a îndeplinit rolul de lider al partidului.

Presa ostilă PNL și lui Crin Antonescu, ostilă în egală măsură și PSD și lui Victor Ponta, ca să nu mai spun de USL, alianța între cele două partide majore, bagă bățul prin gard. Doar-doar o provoca o ruptură sau o lărgi o ruptură reală sau imaginară între PNL și PSD. Muncă grea.

Este la modă încurajarea lui Crin Antonescu pentru liberalii din Bacău. PNL este un partid puternic care contează azi, contează în Parlament, contează la guvernare, contează în USL. Este la fel de important ca PSD. Iar relațiile dintre PNL și PSD atât în cadrul USL cât și în cadrul guvernării sau al acțiunii parlamentare nu pot fi decât relații între parteneri egali. Nu mărimea contează în această relație ci capacitatea de a face. Iar PNL a făcut tot ce a fost posibil pentru a-și respecta angajamentele.

HotNews. De aici iau textele de mai jos:

„Nu e zi de la Dumnezeu in care sa nu se spuna ca USL nu se rupe maine – acest lucru nu pot sa-l stiu, nu sunt profet. Nu dorim sa rupem o alianța politica pe care am construit-o greu, nu dorim sa aruncam la cos o constructie pe care o denumim „Romania puternica””.

„PSD-ul trebuie sa faca altceva decat a facut in anii 2000-2004. Noi l-am facut pe Ponta prim-ministru – nu am pledat pentru nimeni cum am facut-o pentru el. PNL-ul este la zi cu obligatiile sale si trebuie sa se recunoasca acest lucru si trebuie sa ni se multumeasca. PNL nu va fi ajutat de nimeni, nu va fi impumutat cuiva. Va avea atata putere cat isi va lua singur. Candidatura mea cu sprijinul PSD nu e un bacsis, pe care mi-l dau colegii. Ei au insistat ca aceasta candidatura sa fie asumata de mine. Ponta trebuie sa tina minte ca umbla cu mine ca si cu sfintele moaste”.

"Putem sa realizam ceva in patru ani acum si ne putem bate apoi 40 de ani. Putem face acest lucru. Daca nu, nu avem nevoie de colegi care tradeaza – avem destula experienta in asa ceva".

În sinteză, Crin Antonescu a definit corect USL. O alianță care are obiective majore de politică internă și internațională, obiective care sunt acceptate de toți cei care au votat USL, atât la alegerile locale cât și la cele parlamentare. În patru ani trebuiesc puse bazele unei Românii moderne, unei Românii care se va dezvolta pe niște jaloane care se construiesc acum - legi -, astfel că în viitor, indiferent care formațiune politică va guverna țara să nu mai existe derapaje de la democrație având va reper (negativ) comportamentul politic al lui Traian Băsescu în cele două mandate succesive avute și guvernarea catastrofală a PDL și UDMR sub conducerea iresponsabilă a premierilor Emil Boc și Mihai Răzvan Ungureanu.

Crin Antonescu atrage atenția ferm asupra modului cum trebuie interpretată relația PNL cu PSD. Nu este o relație de subordonare, nu este o relație viciată de pomeni sau bacșiș politic, este o relație de egalitate, o egalitate care trebuie spusă, afirmată cu putere, o egalitate care nu se cere, se afirmă, se impune oricui. Este o egalitate care se bazează pe puterea fiecărui partener în parte. Realizările USL sunt realizări ale celor care sunt puternici, se simt puternici, care nu acceptă să fie considerați slabi. Mai ales de parteneri. În plus, PNL „va avea atâta putere cât își va lua singur”, spune Crin Antonescu. Nu trebuie să cerem putere de la PSD. Pentru că nu o vom primi.

Era nevoie de un astfel de discurs. La Bacău, la fel ca în celelalte mari organizații din țară, Crin Antonescu trebuie să dea încredere liberalilor în partidul lor. Afirmațiile lui Crin Antonescu nu sunt insulte la adresa PSD, sunt realități în măsura în care fiecare liberal se simte puternic în relația cu alți parteneri sau adversari politici. Pentru ca liberalii să se simtă puternici, trebuie ca liderii lor să fie puternici. Prin acest discurs public asta s-a arătat. Crin Antonescu a arătat liberalilor băcăuani că au lideri puternici care își asumă puterea, atât în interiorul partidului cât și în afara lui, în relația cu alte formațiuni politice, în relația cu societatea. Pentru că societatea civilă vrea să fie condusă de oameni puternici, oameni pe care PNL i-a pus la dispoziție în Parlament și în Guvern, în administrațiile locale. Pentru că au arătat că sunt puternici, au primit milioanele de voturi cu ocazia diferitelor alegeri.

Comportamentul lui Crin Antonescu la Bacău nu este o excepție. L-a fel s-a comportat peste tot unde a fost dând încredere organizațiilor liberale. Partenerii din PSD fac același lucru. Transmit mesaje de putere organizațiilor lor. Și în PNL și în PSD se „ascut” armele pentru bătăliile viitoare, care vor începe imediat ce USL își va fi terminat treaba ducând România pe acel făgaș dorit de toți alegătorii - România puternică.

Am văzut reacții ale unor social-democrați pe net. Mesaje mai murdare decât ale băsescienilor. Este bine să știm cine ne sunt partenerii. Cuțitul lui Brutus este mult mai aproape decât ne-am fi închipuit.

Puterea se cucerește și se menține prin luptă politică.

Citesc, ascult, meditez. Partidele politice luptă pentru putere. Între ele. Lupta este dură, în majoritatea cazurilor este murdară. Mai ales când partidele la putere sau lideri politici cu atribuții de demnitate publică se folosesc, abuziv, de puterea de coerciție a statului. Când în scena luptei politice intră lucrătorii din serviciile secrete, procurorii, judecătorii, polițiștii, angajații instituțiilor autonome, judecătorii Curții Constituționale, aleșii Consiliului Superior al Magistraturii, membrii ANI etc. Acum, ca o paranteză, nu avem lege prin care cei dovediți că au făcut jocuri politice să fie excluși din sistemul în care activează. Deși încalcă, toți, o incompatibilitate, li se permite să funcționeze în continuare. Aici, în acest domeniu, sistemul nostru de drept este jalnic. Este mic, diform, hâd, chior, șchiop, autist. Consecința este pe măsură. Sistemul de drept este jalnic, securitatea națională este nesigură, democrația a plecat să își plimbe cățelul și nu mai știe drumul spre casă, se fură în draci - nu doar bani sau valori materiale de orice fel ci și demnități și dreptăți. Drepturile subiective ale persoanelor devin, încet, povești. A fost odată când omul era om și pomul pom.

Puterea în interiorul partidelor este la fel de dură. La fel de murdară. Ba, mai mult, intervin în ea administrativii, lucrătorii serviciilor speciale și magistrații. Cei din urmă intervin pentru a-și proteja viitorul. Politicianul „X” este perceput ca fiind un pericol de va ajunge la putere pentru că are în concepția despre guvernare idei ce pot tulbura sever liniștea și comoditatea puterii și a lucrului în respectivele instituții publice. Se duce naibii tihna vieții de zi cu zi. Așa că, pe dedesupt, se lucrează intens pentru a împiedica ajungerea lui la puterea politică și mai apoi la conducerea statului. Se preferă cei care sunt fie indiferenți la anumite „subtilitățuri” sau nepricepuți care vor apela la „expertiza” celor care au ajuns la conducerea sistemelor și nu au de gând să mai renuțe la ea. Pentru binele lor și al familiilor lor care încet-încet ajung să perceapă sistemul ca fiind o proprietate de familie.

În PNL are loc o luptă pentru putere. De când s-a înființat PNL ca partid. Natural, cei de la putere caută să obțină mai multă putere. Statutul permite așa ceva, chiar dă procedura prin care puterea să fie luată și menținută. Are mijloace la indemâna puterii prin care aceasta să fie apărată. Sancțiunile prevăzute în Statutul PNL au acest scop. Protejarea puterii. De fapt, în toate partidele politice, în toate organizațiile de stat sau private, statutele au rolul de a proteja puterea aleasă sau numită. Cel care nu va aplica prevederile statutare de protejare a puterii nu sunt demni de acea putere. Sunt conducători slabi care se cer, prin moliciune și dezinteres față de putere, înlocuiți.

Mă amuză superficialitatea cu care sunt tratate ieșirile lui Chiliman și Tăriceanu în media. Sunt declarați „dizidenți” însă aceștia nu revendică puterea. Este caraghios. mai bine le-ar spune „cârcotași”. Practic, ei „mormăie” neputincioși către conducerea PNL nemulțumiți că nu sunt parte a puterii. Chiliman nu mai este coordonatorul pe București al PNL, Moisescu nu mai este președintele PNL Sector 1, Tăriceanu vede că nu va mai face parte din organele de putere active ale PNL. Va fi membru în ele prin statutul de fost președinte al partidului însă nu va mai fi pe prima pagină când se va vorbi despre decizii. Ei văd că le apune gloria. Se revoltă. Vorbesc despre vechimea lor în partid însă nu spun că odată cu ei, sau chiar înaintea lor, în partid au intrat alții mai tineri ca ei care azi, după ani și ani de muncă în PNL, ajunși la maturitatea vieții și la maturitate politică își revendică locul în fruntea partidului. În acest caz, liberalii au de ales între seniorii Chiliman și Tăriceanu și mai tinerii lor competitori care, pe bună dreptate, își cer drepturile. Această constatare mă duce cu gândul la faptul că, de fapt, în PNL este o luptă între generații. Generația lui Tăriceanu și Chiliman refuză să lase locul generațiilor mai tinere. Criticile aduse lui Antonescu și cei din jurul acestuia sunt criticile, puerile în esență, aduse generației care îi înlocuiește.

Cei care îi susțin pe Tăriceanu și Chiliman „cântă” la un pian dezacordat. Retrograzi.