Pagina Crin Antonescu în PNL trebuie întoarsă. Se scrie o altă pagină

Am găsit la Agerpres informația. Crin Antonescu nu va participa la Congresul PNL, mai mult, nu are de gând să se mai implice în PNL. Îi dorește PNL tot binele însă el nu vrea să mai fie în interiorul partidului.

Nu am nici dorința, nici dorul, nici plăcerea — o spun fără niciun fel de dramatism, o spun absolut egal, cu toată prietenia și cu toată sinceritatea — să particip la acest Congres. În plus, nu se pot evita nici măcar atunci când ești foarte clar, când nu există niciun semn că n-ai fi cât se poate de cinstit atunci când afirmi că un drum este închis, că nu te mai interesează, nici atunci nu poți evita comentariile nesfârșite și lanțul ipotezelor. O prezență a mea la Congres ar alimenta astfel de lucruri, ar parazita cel puțin parțial mediatic un Congres care are dreptul lui, cu candidații lui, cu oamenii lui. PNL este atât cât este fără mine astăzi și așa va fi în viitor. Nu are niciun rost pentru PNL, în primul rând, să existe astfel de forme de parazitare mediatică sau de neînțelegeri. (...) Îmi pasă, doresc ca acest partid să aibă șansele și să le valorifice, îmi doresc să-și aleagă un conducător, dar asta nu înseamnă că mi-e dor de el

Să recunoaștem că există un „punct”, pus cu ceva timp în urmă de Crin Antonescu, pe care unii și alții nu au vrut să îl vadă. Ei bine, această declarație este esențială. Punctul există !

Lui Crin Antonescu nu îi mai este dor de partid. Are o altă viață, are alte preocupări și nu mai are nici timpul și nici dorul de a activa ca politician. Punct !

În rest, sunt vorbe goale. Am citit în altă parte că apreciază vizita lui Klaus Iohannis în SUA și întâlnirea cu Donald Trump. A avut observații bune, fără însă a detalia. A observat momentul de politică externă bine.

Pagina PNL cu liderul Crin Antonescu trebuie întoarsă. De astăzi trebuie să spunem că am avut în Crin Antonescu un lider puternic. Atât. Întoarcem pagina și odată cu ea întoarcem toate controversele președinției lui Crin Antonescu. Viața trebuie trăită pentru a gusta din plăcerile viitorului nu pentru a pomeni la nesfârșit trecutul. Iar Crin Antonescu ne anunță că el este trecutul. Este decizia lui. Odată cu „pagina Crin Antonescu” vom întoarce, de sâmbătă, paginile interimatelor. Pagini nefericite dar, posibil necesare la un moment dat. Istoria partidului nu va ierta această perioadă a interimatelor. Goana după „societatea civilă” și înlocuirea „vechilor” „politicienii noi, ai noii generații” a dus la colaps. PNL și-a pierdut membrii, și-a pierdut electoratul, și-a pierdut busola și va pieri de tot dacă la Congres se va prefera „politica internă” din perioada interimatelor. Există această posibilitate !

Modelul dezastrului a devenit, din nefericire Bucureștiul ! Tot din nefericire, duminică am văzut și Craiova că se alătură dezastrului interimatelor. Când ai în Craiova doar puțin peste 7.000 de voturi pentru candidatul PNL ajungi să te întrebi: câți liberali și câți simpatizanți ai liberalilor sunt în Craiova ? Am citit scuza cu „absenteismul”. Jenant ! Ce a făcut organizația PNL din Craiova pentru a deveni cunoscută, pentru a deveni atractivă, pentru a fi votată ? Nu ieri sau alaltăieri ci în lunile și anii din urmă, când era condusă de alte echipe !

Punem punct paginii „Crin Antonescu”. Punct !

Putin își retrage forțele. Tatonarea ia sfârșit. Ceilalți sunt mai tari.

Mediafax. Trupele rusești de la frontiera cu Ucraina se întorc în cazărmi. Ministrul apărării rus, Serghei Șoigu l-a informat pe omologul său american, Chuck Hagel, telefonic (după ce americanul nu a reușit o lungă perioadă de timp să poată lua legătura cu rusul), că trupele rusești dislocate la frontiera cu Ucraina se întorc în cazărmi. Motivul ? Simplu. Ucraina nu mai folosește împotriva „insurgenților pro-ruși” forțele armate. Hm. Motiv de scuză. Tot a căzut de prost.

Realitatea este mai crudă pentru ruși decât o prezintă televiziunile noastre. În jocul de-a războiul, Putin și strategii lui au încercat marea cu degetul. Au calculat că Ucraina se va preda repede-repejor. Predicția nu s-a împlinit. Ucraina a opus și are de gând să opună rezistență armată. Are în spate, neoficial, sprijinul NATO și oficial al tuturor statelor lumii care consideră Rusia ca un adversar. Este suficient ca Ucraina să solicite sprijin internațional împotriva agresorului rus iar Consiliul de Securitate al ONU să constate că statul independent Ucraina este agresat de Rusia. Opoziția Rusiei cu dreptul de veto în Consiliul de Securitate ar fi dus la un precedent pe care Rusia însăși nu și-l dorește. Anularea dreptului de veto al Rusiei sau neluarea lui în considerare de către celelalte state membre ale Consiliului de Securitate al ONU. Ar fi dus la o declarație comună a unui număr imens de state împotriva agresiunii ruse și la luarea unor măsuri de protecție internațională a Ucrainei împotriva agresiunii ruse sub patronajul ONU.

Analiștii ruși clacat și în alte concluzii. Nu au luat serios în calcul reacția SUA și a altor state europene. Astfel că au reușit ceea ce au tot evitat de-a lungul timpului. Au reactivat NATO în Europa, au „stimulat” SUA să formeze noi „garnizoane” pe continentul european după ce ani și ani de zile au dus, tenace, o politică de reducere pe continentul european a forțelor alianței și a prezenței forțelor militare americane. După ce Putin nu a mai dorit prelungirea tratatului de neproliferare a armamentelor pe continentul european, era evident că Rusia își propune altceva în viitor. S-a văzut în acțiunea din Crimeea.

Așa cum am mai spus, în contra bezmeticilor care făceau comparații între armata Rusiei și armata României, Rusia s-a trezit în față cu un front uriaș. Din Caucaz până la Oceanul Artic/Înghețat. Pe lângă forțele armate naționale, rușii au surpriza să vadă forțele armate ale SUA, Franței, Canadei iar din statele prietene se anunță vești triste. Nu mai are susținerea lor. Rusia vede cum toate statele europene, fie că sunt sau nu membre UE se pregătesc, cumva, pentru vremuri „grele”. Se măresc alocările bugetare pentru forțele armate naționale, piețele europene devin din ce în ce mai greu accesibile astfel că principala resursă a rușilor, petrolul și gazele, poate pierde clientelă. Finanțatorii internaționali nu mai sunt dispuși să bage bani în Rusia iar capitalurile străine au fugit și încă mai fug. Nu cunosc situația însă nu este exclusă nici fuga capitalurilor rusești din Rusia la fel cum nu este exclusă oprirea producției unor firme. Peste toate acestea, Rusia a avut surpriza neplăcută să constate că Belarus și Kazahstan nu vor să formeze Uniunea Vamală după modelul promovat de ruși, un fel de revenire la „Soviete”.

Nu cred că Rusia va porni un război pe care îl va pierde. Opoziția acerbă a Ucrainei de a fi ocupată a fost factorul hotărâtor. Sunt convins că Rusia nu se va mai bucura de Crimeea prea mult timp. Dacă Ucraina nu va ceda, nici celelalte state ale lumii nu îi vor da dreptate Rusiei.

Nu pot să nu remarc faptul că Rusia va pierde și Transnistria. Georgia nu va rata ocazia de a reveni cu Osetia de Sud în fața națiunilor lumii.

Se poate ajunge la o normalitate „europeană” doar cu condiția ca la conducerea UE să nu ajungă socialiștii conduși de Svoboda și Schulz. Iar în Parlamentul European socialiștii să nu mai dețină o pondere serioasă pentru a putea avea pretenții la conducerea unor comisii vitale pentru politica externă a UE.