sâmbătă, 3 aprilie 2010

Și a fost să fie „No Băsescu Day”.

A fost, până la urma, o zi No Băsescu Day. Este îmbucurător ca s-a născut „Mișcarea Violet”, că a prins, că are susținători, indiferent de culoarea politică, că s-a manifestat în mai multe localități din țară. Brașovenii sunt, azi, campionii. Noi, în București, am fost mai puțini. Dar am fost. Inimoasa Lilick merită felicitată.



Imagini de la „locul faptei” găsiți pe mai multe bloguri și cred ca vor mai apare.

De la Daniel Mălăelea iau câteva imagini.


La Buble pe blog sunt multe imagini de la Brașov.

Mediafax intitulează știrea „Protest politic pașnic” însă în imagine Alexandru este luat la întrebări de un polițist !

De ieri, ZIUA „No Băsescu Day” este în fiecare zi.

9 comentarii:

Anonim spunea...

DOCUMENTUL CARE A PECETLUIT SOARTA LUI CEAUSESCU !
Ceasescu discuta cu un grup de tovarasi despre un proiect dement . In conversatie apar referinte la bomba atomica, bacterioogica, rachete, arme cu laser etc. Filmat inopinat in satul natal Scornicesti , materialul ajunge in occident. Cineastul Robert Horvath intra peste cateva luni in ancheta securitatii si este acuzat de inalta tradare . O scrisoare a presedintelui american Carter ai salveaza in ultimul moment viata si il trimite peste in SUA. Scriitorul Victor Nicolae preia in serialul " " DACĂ TRECI PRIN CASA MORŢII " aceste evenimente de un dramatism deosebit si incepe publicarea lor in editia de miercuri 7 Aprilie 2010 al revistei NEW YORK MAGAZIN.



VICTOR NICOLAE
" DACĂ TRECI PRIN CASA MORŢII "

"Printre locurile de anchetă ale Securităţii, era şi o veche sală de sport, golită de echipament. În mijlocul ei, se afla o simplă masă de lemn, de obicei goală, şi două scaune. În spatele anchetatorului, pe un perete ucigător de alb, trona portretul uriaş, supradimensionat, al lui Nicolae Ceauşescu. Privirea lui fixă m-a urmărit zi şi noapte, mult timp după aceea - îşi aminteşte astăzi, în exclusivitate pentru 'New York Magazin' operatorul şef al televiziunii române din anii '70. Anchetatorii mai oboseau şi ei, dar aveau grijă ca la plecarea spre alte treburi de-ale lor să mă lase în grija celor mai negre gânduri. Atunci am încercat să pătrund în mintea, sau în lipsa de minte, a acestui ţăran / neţăran extrem de şiret, de care depindea 'ziua de mâine" a peste 20 milioane de oameni. Pe mine mă obseda întrebarea dacă mai prindeam oare această 'zi de mâine'? Cu cât mă speriam mai tare că totul depindea de o fracţiune de secundă pe muchia cuţitului, de o toană sau de câteva rânduri aşternute din oboseală pe-o hârtie, portretul dictatorului creştea în dimensiune şi importanţă funestă. Încercam uneori, ca în transă, să văd ce scrie pe coala destinului meu. Pentru mulţi dintre cei care au trecut prin această veche sală de gimnastică, de box sau de lupte, hotărârea finală depindea de anchetatori, de rezultatul lor final în urma anchetei. În cazul meu, între mine şi personajul atotputernic proiectat pe perete nu se mai aflau nimeni şi nimic. Uneori, în disperare, i-aş fi cerut scuze pentru curajul de a-l înfrunta direct, încercând chiar să-l conving de inconştienţa mea. Iar în alte zile mă copleşea mândria de a fi avut această îndrozneală. Încercam să-i conving pe toţi anchetatorii că, în cele 5 / 6 minute în care s-a făcut cel mai important film despre Ceauşescu, m-a dominat doar instinctul de operator cu camera-n priză, nu un obiectiv voit politic. Acesta este de altfel şi adevărul. Anchetatorii păreau că mă cred, mulţumiţi de un răspuns ce umplea o etapă a interogatoriului. Lucrurile se complicau însă la o altă întrebare, la care nu am dat răspunsul niciodată: De ce am trimis materialul filmat despre preşedinte Serviciului Francez? Scurtul film încă nedevelopat de mine mi-a schimbat destinul, pe o dorinţă mereu vie de a nu uita nimic. Trebuie să recunosc faptul de a nu fi ghicit atunci că tocmai aceste câteva minute de filmare ar fi reuşit să schimbe şi soarta lui Ceauşescu, împingându-l cu încă un pas spre zidul de la Târgovişte. Totul a început într-o zi friguroasă de toamnă, la Scorniceşti, unde liniştea unei ploi mocnite a fost întreruptă de girofarele maşinilor negre ale convoiului prezidenţial."

-ARTICOLUL COMPLECT PRELUAT DIN NEW YORK MAGAZIN POATE GASIT PE BLOGUL ROBERT HORVATH- DEVA 
http://devanewyork.blogspot.com/
http://www.devagallery.com/

Anonim spunea...

Deci asta este blogul.... Buuuun!

Adugam la lista si incepem vizitele.

Spor!

sandman spunea...

Cristos a inviat!

Crăciun Florin spunea...

Adevărat, a înviat !

Pasăre rară, prietene sandman, mă bucur să te văd.

Anonim spunea...

La multi ani, domnule ! Sa aveti parte de zile frumoase si sa ne punem pe treaba :D

Crăciun Florin spunea...

Mulțumesc Alexandru. Sigur trebuie să ne punem pe treabă.

Anonim spunea...

Stimate domnule Craciun,
Stimați prieteni, cititori ai acestui blog,
Îmi propun să vă lansez o provocare: haideţi să cerem, haideţi să promovăm şi să susţinem o altfel de politică. O politică pe care noi să o dictăm şi pe care noi să o ducem mai departe, care să ne reprezinte dupa 20 de ani în care am votat emoţional şi în care niciodată nu am fost reprezentaţi cu adevărat.

Îmi permit să fiu primul care îşi asumă o altfel de politică şi în speranţa că o să fim cât mai mulţi care vor crede în schimbare, vă invit să semnaţi alături de mine următorul contract:
http://alexandrumarin.wordpress.com/2010/04/06/o-altfel-de-politica/

VanGhelie spunea...

da succesuri

Bibliotecaru spunea...

Cristos a Înviat!

Oricât de spectaculos ar fi contra flacăra violetă, soluţia României nu este disoluţia, ci construirea unor instituţii puternice pe ruinele instituţionale ale ex-socialismului. Din păcate toată lumea luptă să înlocuiască oamenii în aceleaşi organizaţii şi aceleaşi instituţii, fără să-şi dea seama că sistemul creează anormalităţi, fiinţa umană clădeşte dictatura şi dorinţa de putere, nu personajul X sau Y. Pentru a înlătura posibilitatea dictaturii şi a statului totalitar este necesar să ne schimbăm cu toţii, să avem o altă filosofie a vieţii, o altă mentalitate...

"No Băsescu Day" este calea uşoară şi, până la urmă, inutilă. Dacă nu va fi Băsescu va fi altul, peste 10 ani, peste 20 de ani, peste 50 de ani... Avem 20 de ani de la o revoluţie şi simţim deja că instituţiile nu mai pot ţine în frâu politica şi dictatura... nu vă întrebaţi de ce se întâmplă asta?