Frunzăverde și unele gânduri sinistre

Sorin Frunzăverde a părăsit, prin demisie, PDL. Un gest care a născut, în sufletul lui, mari frământări. La conferința de presă în care și-a motivat actul a plâns. Emoționat. Înțeleg că nu a ales această cale cu convingere fermă. A rămas, de fapt, un pedist. Este unul dintre fondatorii PD, a lucrat să îi dea o linie politică pe care partidul să o urmeze chiar dacă baza membrilor acestei formațiuni era și este, încă, formată din oameni mai apropiați de orientările doctrinare de stânga decât de cele de dreapta. A vrunt un PD ca un Făt-Frumos însă nu a mai avut controlul după ce Băsescu a luat partidul, l-a împăturit  ca pe un teanc de bani și la băgat în buzunarul de la spate (iau, creativ, exprimarea lui Cristian Tudor Popescu). Dintr-o comunitate a unor oameni cu interese politice, sociale, economice etc., PD a devenit o „armată” de slugi pentru Traian Băsescu, un „echipaj” obligat la fidelitate față de comandantul navei, un fel de Zeu care dispune nu doar asupra zilei de azi și de mâine a servilor ci și asupra trecutului lor prin „reevaluare”. A încercat cu ajutorul altui stâlp al democraților, Vasile Blaga, să resusciteze partidul, să îi trezească oamenii la viață, să le inoculeze ideea că nu pot fi singuri și că dialogul cu cei care au alte opțiuni politice este singura cale în care se poate face politică constructivă. Nu a reușit. Azi, Sorin Frunzăverde este un înfrânt. Demisionând din PD, Frunzăverde și-a recunoscut înfrângerea. Din acest motiv a plâns.

A ales să adere la PNL cu motivul principal de a fi util în proiecția PNL de a forma o orientare politică de dreapta puternică în România ca o alternativă reală la curentul foarte puternic social-democrat. În afara unor consecințe de un pragmatism ucigător ale acestei treceri de la PD la PNL, pierderea de către PD a unui județ și a mai multor localități, pierderea unor parlamentari în funcție etc., consecințe care produc o anume satisfacție, se cuvine a analiza și cu sufletul pentru că vor fi consecințe și în viitor. În viitorul PNL. Pentru că oastea de noi liberali care va aduce voturi PNL și USL (implicit), nu este formată din persoane cu convingeri politice ferme. Aceste persoane nu vor fi peneliști, ci frunzăverdiști ! Chiar dacă vor avea legitimație cu săgeata liberală ele sunt fidele omului politic Sorin Frunzăverde și nu PNL. Pentru că așa au fost și în PD. De aici se nasc alte și alte întrebări.

În discuțiile prietenilor mei se evidențiază frustrarea față de acceptul PNL pentru trecerea lui Frunzăverde de la PD la PNL. Îi înțeleg. Și eu sunt împotriva unor astfel de treceri. Însă părerea noastră rămâne doar în spațiul restrâns al colectivului pe care îl formăm. Pentru că cei direct interesați sunt liberalii din Caraș-Severin. Iar ei nu doar că sunt de acord cu această trecere, nu doar că se bucură de „ocuparea” județului și colorarea lui în galben, ci promovează această acțiune ca pe o victorie. Iar pentru că organizația de la Caraș vrea mai mult, va avea sprijinul celorlalte organizații în alegerea lui Sorin Frunzăverde ca membru al conducerii PNL în funcția de vice-președinte. Și, pentru a prarafraza pe umilul pitic politic Emil Boc, pot spune că „vântul bate, apa trece, pietrele rămân”. Noi dezbatem furioși pe unde găsim spațiul de discuții iar PNL merge înainte. Acum cu Frunzăverde. Noi suntem „vântul și apa” iar Frunzăverde a devenit, deja, „piatra”. Sorin Frunzăverde a primit onoarea de a fi acceptat ca persoană fundamentală, de temelie, a liberalismului românesc. A național-liberalismului românesc ! Pentru mine, această imagine este de un penibil absolut. Din cel care a încercat să distrugă „pietrele liberalismului românesc” (în prima parte a lui 2005 Traian Băsescu s-a jurat că nu se lasă până nu aduce PNL sub 5% pentru a nu mai putea intra în Parlament iar Sorin Frunzăverde era unul dintre locotenenții acestuia făcând echipă cu defectorii Theodor Stolojan și Valeriu Stoica), azi devine, in personam, unul din oamenii de bază ai partidului. Ciudate mai sunt căile Domnului !

În alb și negru sunt două mari posibilități.

O primă posibilitate, „vestea bună”, este aceea că Sorin Frunzăverde a concluzionat că PD nu mai poate fi un vector politic pentru dreapta românească fiind prea corupt de ciuma băsesciană. Ideea este indusă și de Crin Antonescu la conferința de presă în care a anunțat, oficial, că Sorin Frunzăverde a devenit membru al PNL și candidat al PNL/USL pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin:

„Decizia domnului Frunzăverde de a părăsi PDl și de a se alătura PNL este o decizie care ne onorează. Îl asigurăm că va fi primit cu toată colegialitatea și că avem de construit lucruri importante și pe termen lung. Sigur că eu nu pot comenta acum despre talia sa de om politic, nu e vorba de poziția formală pe care a deținut-o într-un partid, ci despre coerența sa politică și a modului său de a face ceea ce spune și de a spune ceea ce face“.

Se poate pleca, în buna tradiție liberală, de la prezumția de bună-credință a lui Sorin Frunzăverde la care se adaugă respectul pe care orice liberal îl are față de opinia altuia. Dacă este așa, atunci va fi bine.

Dacă însă Sorin Frunzăverde a comis gestul cu scopul de a resuscita PD printr-o acțiune șoc, rămânând în suflet un membru și un „frate” al pediștilor, atunci ne aflăm în fața „veștii proaste”. Pentru că venirea unor pediști, mulți-puțini, în PNL, după Frunzăverde, poate fi un avantaj doar pe termen scurt, materializat cu ocazia alegerilor locale și parlamentare din acest an. Pentru că după alegeri nu este exclus ca o parte dintre ei, după schimbările ce se vor produce în PD, în special preluarea de către gruparea Blaga a conducerii și eliminarea băsescienilor, faptul că sinistrul Băsescu va fi trimis de pediști la „coșul de gunoi” al istoriei, să nu treacă cu „cățel și purcel” la „noul” PD. Iar Frunzăverde poate fi unul dintre ei. PNL rămând cu gustul amar al „trădării” pediștilor (salvarea PD devine astfel o tradiție a PNL). Azi, „vestea proastă” nu poate fi exclusă. Chiar mai sumbru, nu este exclus ca venirea lui Frunzăverde să declanșeze un proces de ocupare a PNL de către PD prin aderări multiple, astfel încât prin forța pe care pediștii, noi membri cu drepturi depline ai PNL, să o capete să ocupe la nivel local local și central funcțiile de decizie în partid și, la momentul potrivit, să ne trezim cu toții deveniți, peste noapte, membri ai familiei popularilor europeni, cu săgeta liberală aruncată la coșul de gunoi, iar PD-ul „glorios” să devină, tot peste noapte, urmaș legitim al liberalilor brătieni. Un coșmar. Pesimiștii asta văd. Nu îi poți acuza că au această viziune. Pentru că acțiunea este posibilă, pentru că ne aflăm în fața unui „alea” politic real.

Întrebările pe care eu mi le pun, și nu doar eu, trebuie să aibă niște răspunsuri. Nu am deplină încredere în Sorin Frunzăverde, deși, pe undeva, consider că poate deveni un politician foarte util partidului. Dar va deveni sau va fi „sămânța ucigașă” care va afecta PNL garv sau foarte grav pe termen mediu și lung ? Pentru că PD va avea o viață scurtă, din punct de vedere politic, conducerea lui de către Băsescu îl duce în neființă, personalitățile din PD vor trebui, de vor dori să mai facă politică, să își găsească un partid viabil pe piața politică. Frunzăverde a ales PNL. Alții au ales și vor alege PSD. Faptul că membrii de frunte ai PDL aleg între cele două formațiuni politice iar membrii mai mărunți au ales și se pare că aleg PP-DD, ne confirmă faptul că PD nu are doctrină, nu are liantul politic necesar stabilității unui partid. PDL se va destrăma. Fripturiștii Stoica, Stolojan, Udrea, Voinescu și restul își vor închide afacerile după ce s-au îngrășat în ritm rapid din bugetul de stat însă nu se vor lăsa. Parcă îi văd bătând cu impertinență la ușa PNL și mă îngrozesc la gândul că în anumite organizații locale ale partidului vor avea audiență. Statutul PNL nu interzice nici unei persoane să adere la partid. Ca atare, posibilitatea ocupării PNL de către clica băsesciană nu poate fi împiedicată de către cei de la fruntea partidului, însă poate fi împiedicată de către liberalii din organizațiile locale care le poate refuza accesul. Dar o vor face ? La câte complicități se cunosc, mare lucru de nu vor fi acceptate altele. Iar explicația lui Crin Antonescu că el părăsește partidul dacă se va întâmpla așa ceva nu mulțumește. Cred că la nivelul PNL trebuie emisă și introdusă „o lege a lustrației” proprie care să împiedice slugile lui Băsescu să intre în partid.

Băsescu blochează dosarul Boldea !

Fenomenal. Băsescu, înainte de plecarea la Seul, declară că nu are interesul ca Boldea să fie arestat în alt stat. Iau știrea de la Mediafax.

„Despre Boldea: Vă pot spune că este perfect localizat, că în orice moment se poate declanşa operaţiunea de reţinere a lui. Vă pot spune că nu avem niciun interes să se producă o reţinere a domnului Boldea, pentru că este în interesul nostru ca un cetăţean român, care a plecat legal, să fie protejat de riscurile arestării de către alte state, pus în detenţie şi să înceapă lungul proces de trimitere de acte pentru ca un judecător, mai devreme sau mai târziu, în funcţie de cum funcţionează justiţia, să-l extrădeze.Obiectivul nostru este ca Boldea să vină prin intermediul autorităţilor române, pentru a preveni o detenţie pe teritoriul unui stat străin. Şi sper să reuşim să-l atingem”.

Declarația individului mă surprinde. Cine cunoaște procedura, cine cunoaște antecedentele aducerii unor învinuiți români din alte state prin procedura mandatului internațional de arestare, își dă ușor seama că Băsescu a dat, deja, porunca ca dosarul Boldea să fie înghețat. Panarama cotrocenistă nu are nici o garanție a finalizării demersului plănuit de el pentru ochii plăvanilor români, prostiți zi de zi de guvernarea portocalie, el „speră” să realizeze demersul în acest fel. Blocarea dosarului însă, lasă PDL spațiul de manevră necesar pentru a prosti alegătorii care încă mai speră în „genialitatea mărețului conducător”.

Este o ingerință clară în actul de justiție, o măgărie la care ministrul de externe a pus botul imediat - vezi, Doamne, cazul Boldea nu reprezintă o prioritate pentru România.

Păi bine, cum oare trebuie să se simtă victimele lui Boldea acum, după ce află că însuși Președintele României se pune paravan pentru apărarea lui Boldea ? Cum se simt oamenii aceia văzând că mafiotul este apărat de stat ? Pentru că este clar, procurorul de caz nu mai reprezintă interesul național, procurorii țării sunt în aceeași troacă cu procurorul de caz, aparatul de stat care trebuie să asigure respectarea legii a trecut de partea învinuitului.

Nu, nu mai trăim în democrație. Nu peste mult timp Băsescu va hotărî, în locul instanței de judecată competente, dacă Boldea se face, cumva, vinovat pentru ceva, știu eu, ceva despre care procurorii obosiți și de cele mai multe ori incompetenți, au scris în rechizitoriu.

Plesnitoarea Boldea

Individul face rating, umple pagini în presă, umple de uimire nătângă susținătorii portocalii și „scandalizează” pe cei de alte culori, scoate câte un „mama lui de hoț” de la alții, produce îngrijorare Ministerului Public al cucoanei Codruța Kovesi și aduce la acțiunile prostești ale procurorului de caz explicațiile penibile ale șefului acestuia, Codruț Olaru, șeful DIICOT.

Este evident că în acest caz și-au dat mâna pentru a o face de oaie procurorii apărători ai legii și democrației în România (asta ar fi chipurile misia lor de bază) și clanurile politico-mafiote ale PDL de la Galați.

În fapt, suntem în fața unui caz simplu, legat de mafia imobiliară (cea mai puternică în România de ceva timp) de la Galați. Mihail Boldea, avocat cu tupeu și cu dispreț față de lege, împreună cu frații săi, au ales o cale de îmbogățire comună majorității pedeliștilor: abuzul de putere și aranjamentul politic. Este evident faptul că pentru a avea suport politic au trebuit să cotizeze la partid. Iar partidul cel mai dispus la astfel de manevre a fost, este și probabil va fi PDL. Puteau alege PSD, partid în care s-au manifestat în timp astfel de manevre însă PSD nu mai este ce a fost. Și-a pierdut mult din aplomb, sărăcia și lipsa de la guvernare l-a curățat, temporar, de astfel de cazuri. PDL în schimb a fost pe val. Iar PDL avea nevoie urgentă de finanțare pentru a pune mâna pe puterea politică și de oameni dispuși la orice act și fapt, legal sau nu, pentru a ocupa funcțiile publice de putere. Boldea a dat. Și a luat. El parlamentar, fratele șef al direcției de sănătate de la Galați.

Cazul Boldea vine de prin 2008, dosarul a ajuns la 17 volume (probabil a 300 pagini volumul !?), păgubiții au fost goniți din case, au trăit în sărăcie și disperare iar procurorul de caz a tot adunat acte și înregistrări telefonice sub supravegherea SRI. De ce ? Nu era clară acțiunea infracțională a deputatului PDL ? Ba da. Dar  nu avea voie sau nu era în stare să finalizeze acțiunea penală. Iar aici este evident faptul că dacă nu procurorul de caz, atunci șeful lui direct, cel care de fapt, după procedură, admite sau respinge propunerea procurorului de caz în oricare dosar aflat în lucru, pentru fiecare pas în cadrul urmăririi penale și mai apoi a acțiunii penale, sunt complici cu puterea politică la nivel local și național. Este lipsit de logică să afirmi că în cursul urmăririi penale, în mai puțin de o lună, nu identifici actul infracțional. Și dacă îl identifici, este lipsit de logică să continui așa-zisele cercetări pentru a cunoaște actele infracționale ale învinuitului fără a duce, în paralel, acțiunea penală în fazele superioare ale acesteia și cazul în fața instanței de judecată. Este lipsă de logică însă această situație are niște autori: Monica Macovei și Daniel Morar, șeful DNA, persoane care s-au împotrivit cu înverșunare unei inițiative legislative care obliga procurorul de caz să dea o soluție în dosar în cel mult 6 luni de zile. Azi vedem consecințele unei gândiri politico-juridice de subordonare a acțiunii procurorilor puterii politice. Cauze penale care tergiversează în funcție de interesul politic imediat, cauze penale duse în derizoriu, NUP după 12 ani de urmărire penală (!?), infractori deveniți notorii pe plan local și național ajunși parlamentari și demnitari publici etc.

Cazul Boldea este o plesnitoare jurnalistică. În același timp ne arată cât de coruptă este partea justiției compusă de corpul procurorilor, ne arată cum Ministerul Public condus de Kovesi este o parte a marii găuri negre care absoarbe, lacomă și inutil, fondurile bugetare pentru a da nimic.

De zile întregi se discută cazul Boldea și uităm, impardonabil, de marile jafuri săvârșite de PDL la Casa Națională de Asugurări de Sănătate unde banii noștri sunt cheltuiți complet aiurea - noi plătim, încă odată, investigațiile medicale, tratamentele și medicamentele -, nu vorbim de jaful din domeniul energiei unde tot noi plătim firme de apartament cu milioane și milioane de euro pentru „efortul” de a muta energia cumpărată pe nimic prin ordinul fostului ministru Videanu și revândută pe bursă, diferența ajungând cumva, probabil, în conturile portocalii etc.

Destul cu Boldea. Am făcut dintr-un găinar imobiliar local mare caz național. Cred că ar trebui să punem ochii mai des și mai mult pe Ministerul Public unde sunt trei „zmei” portocalii care fac cărțile în favoarea lui Traian Băsescu și a derbedeilor din PDL: Laura Codruța Kovesi, Daniel Marius Morar (DNA) și Codruț Olaru (DIICOT). Aici este una din marile BUBE ale României. De aici începe putregaiul în Justiție. De aici începe nedreptatea și tot de aici începe statul polițienesc băsescian.

Candidaturile USL la locale

Au fost comunicate candidaturile USL pentru funcțiile de președinți ai consiliilor județene și primari ai municipiilor reședință de județ. Tabelul este aici, în fișier atașat.

Cunoscând situația din teren, este evident că unele dintre candidaturi au șanse mari de realizare. În alte locuri însă nu. La o primă evaluare. Dacă însă se va face o campanie inteligentă pentru fiecare localitate în parte și județ, nu este exclus ca USL să aibă un scor mai bun decât cel pe care eu îl bănui acum.

Sunt județe și municipii care au lideri PDL puternici, cu notorietate, cu o susținere încă peste 50%. Acolo vor fi bătălii crâncene. Posibil ca în unele consilii județene să candideze din partea PDL aceeași lideri, în alte județe vor candida, probabil, actualii parlamentari ai PDL. Când își va anunța PDL candidaturile se va putea face o mai bună evaluare, empirică din partea unuia ca mine, însă evaluare.

La Caraș-Severin este Sorin Frunzăverde. Contra-candidatul lui va fi liberalul Marcel Vela. Primarul Caransebeșului are o evoluție bună în timp, are cu ce se lăuda și, dacă conjudețenii lui acceptă ideea că el este președintele Consiliului Județean cel mai bun pentru viitoarea guvernare USL, nu este exclus să câștige. Consecința la nivelul PDL va fi negativă. Sorin Frunzăverde este unul din greii PDL, un simbol, inclusiv al rezistenței față de Traian Băsescu și promotorul curentului de dreapta în PDL. Dacă Sorin Frunzăverde va pierde va fi ca o consecință a dezastrului guvernărilor succesive Băsescu-Boc.

La Arad, primar este Gheorghe Falcă. Personaj influent în PDL, „patron” al nominalizărilor de miniștri și al altor funcții publice cu influență în jefuirea bugetului de stat în interes personal, partener al sinistrei Elena Udrea dar și fin al chiorului Traian Băsescu. Contracandidatul lui la primărie este conservatoarea Lia Ardelean. Linck-ul arată o candidată cu oarecare șanse, o victorie a Liei Ardelean va fi o percepută nu doar în Arad ca un rezultat reparatoriu pentru populația locală în lupta ei cu grobianismul guvernării haotice și distructive a PDL-Falcă dar și pentru restul populației informate și îngrijorate de dezastrul acestei sinistre guvernări.

La Suceava este „celebrul” aviar Gheorghe Flutur. Președinte al Consiliului Județean. Contracandidatul lui va fi Cătălin Nechifor, deputat PSD. Ce va fi acolo ? Informațiile despre județ și municipiu sunt în nota unui relativ echilibru între PDL și USL. La primăria municipiului va candida liberalul Alexandru Băișanu. Suceava este județul în care PDL își pune mari speranțe. Va reuși USL să răstoarne PDL ? PDL crede că la Suceava nu are nevoie de alianțe preelectorale la alegerile locale, dar tot în județ sunt și situații în care organizațiile locale ale USL nu se înțeleg și au ales să candideze separat. La Vatra Dornei deja s-a hotărât ca PSD să contracareze pe primarul liberal în funcție, Ioan Moraru. Și la Rădăuți se pare că PSD intenționează să meargă separat de PNL.

La București se pare că s-a ajuns la consens. Andrei Chiliman la S1, Rareș Mănescu la S6, Dan-Cristian Popescu la S2. Este una din variantele vehiculate de Iosif Buble. Sper să fie cea reală și cea câștigătoare. La mine, la S3, va candida Robert Negoiță. Va primi votul meu necondiționat. Nu de alta, dar am pe cap trei pedelei notorii: senatorul Vasile Blaga, deputatul Sulfina Barbu și primarul Liviu Negoiță. Prea mult. Mult prea mult. Chiar dacă au o altfel de imagine comparativ cu cea a aviarului Flutur, sinistrei Elena Udrea, perversului Sever Voinescu etc.

Prea multă jandarmerie.

Prea multă jandarmerie pe străzile orașelor din țară. Nu, nu mă simt și cunosc persoane care nu se simt în siguranță în preajma jandarmilor. Ei nu au treabă cu cu siguranța cetățenilor potrivit prevederilor constituționale. Ei au treabă exclusiv cu siguranța oficialilor puterii, în avantajul oficialilor puterii, a menținerii unei ordini publici care nu are treabă cu cetățenii ci cu „mușchii” jandarmilor obiedienți și avizi de favoruri instituționale sub orice formă cu încălcarea, evidentă, a legilor țării. Pentru că adevărul nu este cel clamat de jandarmii purtători de cuvânt, o demonstrare a acestui adevăr am făcut-o în acest articol.

Mă bucură faptul că, pe zi ce trece, oamenii își dau seama că Jandarmeria Română este una din instituțiile publice care acționează în afara legii și astfel, mai târziu, va exista posibilitatea pentru a reforma jandarmeria astfel încât, dacă tot există, să nu mai dubleze poliția, poliția de frontieră, garda financiară etc. Pentru că jandarmeria, dacă este totuși normal să o păstrăm în baza unei tradiții românești (copie după tradiția franceză), trebuie dusă acolo unde îi este locul. În mediul rural. Să facem ca în Franța. Jandarmeria să preia ordinea publică în localitățile sub 20.000 de locuitori, în localitățile de peste 20.000 locuitori să ființeze doar poliția. Mai mult, Jandarmeria să fie subordonată autorităților locale, așa cum este acum subordonată poliția comunitară, cea de la circulație etc. De asemenea, finanțarea acțiunilor jandarmeriei rurale să fie asigurată de autoritățile locale, iar Inspectoratul General al Jandarmeriei (redus substanțial sub aspectul efectivelor) să asigure doar elementele de pregătire continuă, dotarea cu tehnică specifică și armament/muniție etc.

Jandarmeria, sub conducerea unor serii întregi de șefi educați și îndoctrinați în Trupele de Securitate ale regimurilor comuniste, a redevenit o structură similară cu aceste trupe care a fugărit prin munți și ucis opozanții regimului comunist în anii '50 din secolul trecut. Ei bine, manifestările Jandarmeriei anului 2012 (în special) se apropie de tipul de comportament din perioada de glorie ale Trupelor de Securitate.

Avem prea multă jandarmerie. O jandarmerie care deși are legi clare le interpretează după cum consideră ei că le este bine. Este instituția statului care a încălcat și încalcă legile țării, care desconsideră cetățeanul, care consideră cetățeanul român ca fiind „un dușman”, un dușman care trebuie bătut, torturat, desconsiderat, „disciplinat”.

Politicienii de mâine vor trebui să vadă, foarte atent, legile după care funcționează Jandarmeria Română și, obligatoriu, să o reformeze. Suntem un stat polițienesc sub bastonul jandarmilor. Asta trebuie să înceteze. Sunt prea multe cazurile de abuz ale jandarmilor ca să mai stăm în espectativă.

Mda.

Anul acesta am luat-o tare. Gripă, răceală, gripă, răceală plus ce or mai fi pe lângă. Mi se potrivește, deși nu mă avantajează, o replică dintr-un film în limba engleză despre francezii mușchetari, D'Artagnan bătrân (dar tot spadasin agil) îi spune fiicei, ceva de genul „Mă dor toate, chiar și alea despre care nici nu știam că există”.

Asta este. Mă dor toate. Mă voi duce la un control medical pentru a vedea ce descoperă medicii pe lângă vârsta mai avansată. Dar, asta este din categoria „ce voi face”.

Imediat am însă întâlnire la instanță cu MAI, mâine la 8.30. Pentru decizia de recalculare a pensiei din decembrie 2010. Trebuie să mă pregătesc.

Între timp urmăresc știrile. Antena 3 pe calculator, facebook, bloguri, ziare. Opoziția românilor în piețe, din ianuarie, continuă. Cu mai puțini participanți, dar continuă. Posibil să rămână în forma asta încă puțin timp, pentru că se adună, cu precipitare, alte și alte mârlănii băsesciene și portocalii. Nu peste mult timp se vor amplifica. Chiar dacă Băsescu forțează Guvernul Ungureanu să ia bani de unde o ști pentru a completa cu 15% salariile bugetarilor, nu veniturile. O frecție la un picior de lemn. Această acțiune poate, cel mult, să reprezintă o acoperire a ratei inflației din ultimii doi ani, în nici un caz o reparare a dezastrului din mai 2010, dezastrul anunțat și asigurat, garantat de Traian Băsescu. Practic, idioții portocalii-verzi și roșii de la guvernare respectă, parțial, legea care obligă statul angajator să corecteze cu rata inflației veniturile salariale ale bugetarilor. Ce vor face ? Nu știu, știu doar că este o mare înșelătorie.

Acum este în dezbatere publică tâmpenia cu UMF Târgu Mureș. La care se adaugă o tâmpenie „a la” Gabriel Oprea și Nicolae Păun (minoritarul rrom din Camera Deputaților) de înființare a unui liceu (într-o unitate militară dezafectată din București) unde se va învăța în limba rromani. Aceste acțiuni au ca rol segregarea populației române de populația maghiară și rromă, acțiuni care în cazul politicienilor maghiari urmărește și un scop politic iredentist. Dacă sunt unii care ajung pe aici și nu înțeleg de ce am folosit acești termeni le recomand să consulte DEX.

Dacă în cazul politicienilor UDMR este evident o acțiune continuă de ani și ani de zile, rădăcinile fiind în anii în care România aflată sub ocupație sovietică a înființat Regiunea Autonomă Maghiară, în cazul lui Oprea și Păun este o acțiune pur și simplu politicianistă. Vor voturi. De la rromi.

De mai multe ori am contestat măsurile guvernărilor care au ca rezultat jaful din banul public. Nu accept ca din banul public să fie finanțată o unitate de învățământ care nu dă absolvenți pentru România. Facultatea în limba maghiară (chiar dacă îi adaugă și limba engleză) este antinațională. Absolvenții ei vor avea mai multe oportunități de angajare în Ungaria sau Marea Britanie, nu în România. De ce sunt eu obligat să le plătesc școlarizarea ? Eu nu beneficiez de pregătirea lor. Așa cum cei care au terminat rezidențiatul în România și dau examene în limba statului în care urmează a fi angajați pentru a garanta statului în care vor lucra că au suficiente cunoștințe de limbă pentru a practica profesia la nivelul nativilor așa trebuie să facă și România. Dacă sunt etnici maghiari care doresc să studieze exclusiv în limba maghiară au posibilitatea ca, pe banii lor, să studieze în Ungaria. Dar dacă eu îi plătesc o parte din studii, atunci el va trebui să învețe în limba română, pentru că eu aștept de la el suficiente cunoștințe de limbă pentru a putea conversa amândoi despre mine și problemele mele. La fel și cu alte discipline care participă la sistemele de stat, acolo unde veniturile angajaților sunt de la bugetul național.

Îmi pun întrebarea: comunitățile care au astfel de pretenții sunt contributoare la bugetul de stat ? Dacă nu, înseamnă că suntem în fața unei discriminări și mai grave: mie, etnic român (rus, german, slovac, sârb etc.) mi se iau bani la buget pentru ca maghiarului să i se asigure instruirea în limba maternă pentru ca acesta, mai târziu, să profeseze într-o altă țară. Păi nu pot eu să consider că am ajuns, în țara în care etnia mea este majoritară, slavul în raport cu etnicul maghiar care este stăpânul ?!

Nu îmi place. Sper ca USL, dacă ajunge la guvernare, să redea România românilor. Dacă nu o va face, atunci nu mai merită susținerea mea.