O discuție ... reparatorie

Ieri, seară, la Cafeneaua Liberală Brătianu din str. Doamnei nr. 9, am participat la o discuție cu și despre dr. Adrian Neacșu, președintele interimar al PNL Sector 2, București. Eram, cel puțin eu, neinformat cu privire la ce se întâmplă în acea organizație, la persoana acuzată în on-line de „crime” împotriva organizației, împotriva oamenilor organizației, împotriva liberalismului ... Nu spun că m-am lămurit, deplin, spun doar că „balanța” s-a echilibrat. Cu tendința de a da mai multă valoare actualei echipe a PNL S2 în defavoarea fostei echipe.

Lucrurile trebuiesc simplificate cumva pentru a le înțelege. Ce este complicat este de fapt simplu.

Fostul președinte al filialei, Dan Cristian Popescu, a ales să își ducă viața politică mai departe în cadrul unei noi formațiuni politice, Forța Civică (denumire absurdă, un non-sens, politicul fiind evident opus civismului), creat pentru a-i da lui Mihai Răzvan Ungureanu o formațiune politică-motiv pentru a fi acceptat în „alianța de dreapta” unde PDL se vrea cap de afiș. De fapt, în adevărul ei esențial, această formațiune politică, un partiduleț aflat la vânzare până mai de curând, se dovedește o clonă politică a PDL prin intermediul căreia se caută a lua de la PNL cât mai mulți membri și, în special, cât mai mulți alegători cu scopul evident ca la alegerile parlamentare din decembrie USL să nu depășească pragul de 50%. În promovarea acestei formațiuni politice-căpușă se insistă pe ideea că MRU este de fapt un liberal refuzat de liberali, că liberalii nemulțumiți de actuala conducere a PNL și „trădarea” dreptei românești prin alianța cu PSD și PC iar mai apoi cu UNPR au hotărât să își continue activitatea politică de dreapta alături de PDL, în cadrul unei alianțe de dreapta care bla, bla, bla. Lefegii ai PDL și PFC își consumă cuvintele în presă (scrisă, audio și video), pe net, prin cârciumi sau la colț de stradă cu babele ieșite să mai vadă cum merge viața târgului, descriind imaginile apocaliptice ale trădării liberale față de „dreapta”, trecerea PNL la stânga spectrului politic, se readuce în prim plan Ion Iliescu căruia i se pupă mâna de către liberali și Dan Voiculescu care ar conduce, de fapt, din umbră, alianța dintre PNL și PC. Fostul președinte al PNL S2 a pornit pe acest drum. De ce ? Iată că la această întrebare trebuie un răspuns cât mai apropiat de adevăr pentru a nu denatura totul, așa cum se încearcă de fapt.

De ce ? Pentru că omul are simțul proprietății. Fost țărănist, a ales la un moment dat să activeze politic în PNL, după exemplul altora, țărăniștii fiind de ceva vreme o formațiune politică „arhivă în derivă”. Ce a învățat în PNȚ a aplicat în PNL. A confiscat organizația din S2 în interes propriu, a ales un grup de fideli cu care a condus organizația după modelul firmei proprii. A dat afară membrii care nu au mai dorit să se alăture acțiunilor lui, de parcă ar fi fost salariați (?!), a băgat banii proprii în dotare, a făcut campanie pentru el sub sigla PNL cu obiectivul de a ajunge primar la S2 chiar dacă conducerea centrală a PNL nu i-a dat mandat în acest sens, s-a alipit unei grupări din PNL care dorea să scoată organizațiile liberale din București de sub controlul conducerii centrale a partidului, s-a asociat în afaceri cu oameni cunoscuți ca fiind potenți în afaceri, din organizațiile liberale din București, dar care își doreau să se folosească și de partid pentru a-și maximiza șansele atunci când partidul se află la guvernare sau când are influență asupra unei guvernări (căpușe la bugetul de stat). A plecat din PNL luând alături pe cei care i-au fost fideli până „în pânzele albe”. Nu mulți. A lăsat în urmă „cârtițe”, cu scopul de a tulbura apele în PNL S2 și de a rupe ce se mai poate rupe din organizație în favoarea fie a PFC fie a PDL (promovat cu insistență de aceste cârtițe ca fiind singurul partid care a luat „măsuri de dreapta” în guvernările băsesciene). A lăsat multă tulburare pentru că o parte dintre locotenenții lui din organizația PNL îi erau și angajați la fundația ce îi poartă numele sau îl asistau la alte afaceri. Oamenii au avut și au probleme existențiale. Unii care vor să rămână în PNL curați trebuie să își caute alte locuri de muncă. Alții, dintre cei cu care a lucrat direct DCP, nu au aceste probleme și s-au pus la dispoziția noii conduceri fără nici o dificultate. Astfel că în două campanii, la locale și la referendum, cu probleme grele de organizație, PNL S2 și-a realizat obiectivele. DCP a plecat urât, foarte urât iar timpul îi va fi nefavorabil. Amintirea lui în PNL S2 va fi asemănată cu cea a lui Valeriu Stoica, Teodor Stolojan, Gheorghe Flutur, Cristian Boureanu etc. Toți „curați” ca lacrima.

Dr. Adrian Neacșu a mai condus organizația S2, între anii 1995-2001, se pare, a plecat de la conducerea organizației la insistențele Președintelui PNL de atunci, Valeriu Stoica, a activat în organizația PNL S3 până s-a putut întoarce la S2 ... Este unul dintre liberalii cu vechime și fideli partidului. A știut să facă pasul înapoi atunci când în organizație au intervenit de la nivel central persoane ajunse în funcții de conducere dar care au practicat stilul „organizația este proprietatea mea”. Părerea lui despre modul în care a fost condusă organizația de la S2 în perioada în care a trecut se concretizează într-un singur cuvânt: golăneală. Îi dau dreptate. Dacă informațiile primite de la el, de la ceilalți șefi de organizații zonale ale PNL S2 participanți la discuție sunt reale, dacă informațiile primite de mine de la terțe persoane se confirmă, DCP a condus golănește organizația PNL S2. A plecat iar rănile sunt în curs de închidere. Oameni cu vechime în partid care nu au mai activat din cauza stilului de conducere, acum se întorc, oameni cu convingeri liberale care ar fi dorit să devină membri ai PNL dar nu acceptau stilul DCP acum vin în partid. Sunt semne de însănătoșire. Sunt semne bune. Pe lângă acestea, membrii PNL S2 care au fost activi pe timpul conducerii lui DCP revin „la viață” sub noua conducere și doresc să își aducă contribuția la viața organizației. Din păcate, „cârtițele” care au rămas își vor continua acțiunile de subminare a organizației ca răzbunare a DCP, vor continua să submineze liberalismul și PNL în rândul celor care au disponibilitatea de a fi liberali și de a fi activi ca liberali.

Am vrut să știu dacă dr. Adrian Neacșu își asumă rolul de conducere a organizației, în sensul opus tipului de conducere practicat de DCP. Adică, dacă își asumă obligația de a prelua interesele membrilor organizației și a conduce în așa fel încât interesele majore și chiar cele minore, dar posibil de realizare, să fie finalizate. A spus că da. Înțelege că pe lângă aspirațiile lui politice, normale de altfel, să promoveze aspirațiile colegilor săi din organizație. Parcă sună mai bine. Suntem însă abia la început. Să vedem ce va mai fi, timpul ne va da răspunsurile necesare. Nu neaparat cele dorite.

Părăsirea partidului de către DCP a fost urâtă. Foarte urâtă. Descrierea momentelor preluării organizației de către noua conducere mi-a confirmat stilul „haiducesc” cunoscut deja de la alte organizații politice, nu neaparat liberale. DCP s-a comportat de parcă i s-a luat o proprietate privată. Bine, în alte cazuri, cum ar fi de exemplu la Onești/Bacău, unde Valerian Vreme a plecat la nou înființata PLD condusă de Stolojan cu toate documentele organizației PNL locale, cu întregul patrimoniu, cu toți membri de s-au trezit liberalii deveniți peste noapte băsescieni. Și acolo s-a reorganizat PNL și activează, cu rezultate satsifăcătoare. Aici, DCP a sperat că organizația, cea mai mare parte a ei, îl va urma. S-a înșelat. L-au urmat doar „fidelii”, foarte puțini ca număr. Și foarte puțin importanți din moment ce membrii vechi nu îi regretă. Chiar colegii de generație.

A fost o discuție utilă. Se vor face cunoscuți pe străzile Sectorului însă sunt complet necunoscuți în lumea virtuală. Nu este târziu să își facă cunoscută prezența, aspirațiile și să își promoveze acțiunile. Au susținerea noastră iar eu îi voi susține atât timp cât PNL este în avantaj. Ca partid purtător de mesaje și aspirații liberale. Singurul de altfel. Restul formațiunilor politice sunt clone sau cameleoni ai liberalismului. Sunt mincinoși. La fel ca lefegii sau mercenarii care le fac promovarea.