Despre una, despre alta, despre mai multe.

Dupa o pauza scurta generata de un disconfort de anotimp si readaptare la zona, timp in care m-am uitat pe ici pe colo prin zona media, vine timpul sa pun impresiile.

Normal, primele impresii care imi vin in cap sunt cele legate de sarbatoarea celor 40 de ani de la terminarea liceului, la Campulung Moldovenesc. Frumusetea aparte a zonei ma urmareste si acum.

Pe blogul promotiei noastre, facut de Nicu Scutaru, au inceput sa apara imaginile si comentariile colegilor. Unele mai frumoase ca altele. Nu o sa transfer aici totul insa ma voi inspira din lada de zestre a nastureilor anului 1969 pentru a aduce aici, din cand in cand, pentru sufletelul meu, cate o bucatica din amintire.

Nicu s-a tinut de cuvant si, dupa ce ne-am tras in poza, a pus imaginea celor care au scris mai mult pe blogul promotiei. Nu au fost cuprinsi toti, Eugen Lazar, sufletul organizatoric si scriitor de forta era plecat prin alte zone ale petrecerii astfel ca poza este fara el. Dar il voi gasi si il voi "arata la fata" cu alta ocazie.

Nicu este primul din stanga, urmez eu, Aliosa ( asta are inima mai mare decat el) carcotasul, Freddye cel plin de verva, Ile Matra initiatorul sarbatoririi ce este disponibil permanent pentru cei din jur ... Se spune ca noi suntem bloggerii. Se spune. Realitatea este ca nastureii au inceput sa apara pe blog cu mai mult curaj si este o mare placere sa ii citesti.

Eugen Lazar ne-a promis un festin memorialistic. Va pune, in serial, anul cautarilor nastureilor, treaba organizatorica incepand cu peste un an in urma. Pas cu pas, clipa de clipa, succes si esec, speranta si durerea aflarii ca unii dintre noi, destul de multi, ne-au parasit. A pus deja un prim post care este savurat nu doar ca informatie ci in special ca scriere, dinamica, cu verbul pus pe fapte mari.

M-a impresionat postarea colegului Otu Petru, istoric militar, o rememorare a drumului catre Campulung Moldovenesc si inapoierea catre Bucuresti in "Marginalii la o aniversare". A tinut minte lucruri interesante insa, dintre toate, scena care a impresionat cel mai mult este cea in care doi tarani radauteni au dat o solutie timpurilor noastre tulburi.

"În gara Burdujeni după ce mi-am cumpărat bilet, m-am aşezat pe o bancă, citind fără tragere de inimă “Cuvântul”, o revistă cultură a stângii intelectuale de la noi, aflată acum, datorită, crizei, pe val, cum se spune. Lângă mine doi ţărani din zona Rădăuţilor discutau aprins subiectele zilei – recolta, starea vremii şi, bineînţeles, politica dâmboviţeană, plină de scandaluri. Dintr-dată am devenit atent.
-Nu plouă, dom’le, zice unul, n-am nutreţ la animale.
- Da, aşa este, spune celălalt. Dar Dumnezeu a fost bun cu noi anul acesta, ne-a dat o recoltă frumoasă de grâu, porumb şi cartofi. Măcar de la el am avut milă, că politicienii se ceartă care să ne jecmănească mai tare. Hoţi şi nevolnici sunt toţi din Parlament şi guvern.
-Da, aşa este. Ai dreptate, sosi răspunsul prompt. Dacă aş avea putere aş băga furca în ei.
-Nu, nu; alta este soluţia, răspunse primul. Un an de comunism, doar unul. Confiscarea averilor, arestarea tuturor şi apoi puşi să termine Canalul Bucureşti- Dunăre. Acolo să-şi ispăşească păcatele".

Fiecare dintre noi are ceva de zis aici. Eu spun ca s-a ajuns prea departe cu disolutia statului si debandada politicienilor de la conducere de a ajuns, un taran de la munte sa isi doreasca "un an de comunism, doar unul". Cumplit. Spun doar ca un fel de comunism avem si acum, doar ca este comunism basescian. Acel om s-a gandit la Ceausescu.

Ei, de aici, din lada de zestre cu amintiri este destul de neplacut sa ma uit la nemernicia politichiei noastre de toate zilele. Totusi merg. Duda s-a retras si speculatiile curg garla, Orban si comisia au luat o decizie iar Elena Udrea arata neagra la fata mascarind colegii deputati care au indraznit sa arate dezmatul din minister, procurorii s-au alaturat judecatorilor in protestul contra guvernarii aiuritoare pedeliste iar Predoiu si Kovesi s-au pus pres la dispozitia basescienilor atacand pe cei din subordinea lor care au indraznit, pentru prima oara in zeci si zeci de ani sa isi apere pozitia sociala si profesia impotriva imposturii politice, ziarul Cotidianul a trecut de partea Justitiei si ii sustine constient ca este in joc soarta republicii noastre si a sistemului democratic in care am hotarat sa traim ...

Fiecare dintre evenimentele evocate dar si altele se cuvine a fi tratate separat. Talmes-balmesul nu foloseste nimanui.

Dupa zile minunate apar dilemele.

Am revenit la tastatura dupa un periplu minunat prin Tara Bucovinei, la Campulung Moldovenesc, unde am sarbatorit, alaturi de alti 158 de fosti colegi de liceu plus inca pe atat invitati, cei 40 de ani de la terminarea liceului si cateva zile alaturi de mama la Onesti.

La Campulung Moldovenesc a fost zavera mare. Surprindere si uimire, placere si satisfactie. Liceul insusi, chiar el a fost una din cele mai mari surprize. Parca nu era asa mare cum mi-a ramas in amintire, nu doar mie ci si celorlalti nasturei veniti la aniversare. Doamne, mare mai era platoul pe care faceam inviorarea de dimineata, serveam gustarea si ne adunam la "raportul companiei". Acum, ei bine, acum era mic, "burtos" si crapat. Cladirile erau la fel de mari si de vechi ca acum 40 de ani. Au mai modernizat ei pe ici pe colo, au mai schimbat cate ceva dar amprenta a ramas. Este un liceu vechi insa performant. Comandantul ne-a facut o informare placuta. Performanta liceului a ramas.

Din muzeul liceului am luat pe patronul nostru, mic la stat, mare la sfat si viteaz cum nu s-a mai vazut. Asta stiam atunci si mult timp dupa. Mai apoi am aflat ca era si aspru, tare aspru, Maritul Stefan fiind cel care a tras in teapa dusmanii si lotrii inaintea lui Vlad Dracul.


Acesta este chipul care il reprezinta cel mai bine. Un om aspru, hotarat, aprig. Bun gospodar si cu dragoste de norod. Priceput la razboiae si la administratie. Poate ca Maritul Stefan ar trebui inviat sa vada cum portocalii zilelor noastre duc de rapa tara mai ceva decat un razboi. Poate ca ar mai scurta din capetele bezmeticilor care ne conduc astazi pentru rea credinta fata de norod si neputinta fata de ei insisi. Iar capul cel mai scarbavnic ce ar cade cu zgomot ar fi al celui care prin ticalosie a facut posibila o astfel de guvernare. Nu mai spun de "jupaneasa" Elena Udrea ce apriga masura de corectie ar primi pentru lucrarile viclene ce le facu in viata de pana acum. Si totusi poarta un nume vechi in Tara Moldovei, un nume vechi si cinstit in timpurile de demult. Dar ce poti cere la muierea proasta ?

Mare placere am avut vazand, discutand si punand tara la cale cu dirigintele meu. Domnul profesor Radasanu Dan. O minune de om. Peste care au trecut 40 de ani dar care s-a pastrat tanar, vioi, glumet, cu trasaturi care nu pot fi confundate. Sincer, am avut emotia sa fiu scos la tabla, la fel ca ceilalti colegi de clasa participanti si sa dua socoteala de cele ce am facut intre anul terminarii si anul intalnirii. A "rasunat" si un superb, dupa atatia ani, "stai jos, ai patru" ! Exceptionale momente.

Dupa ce iau parte de astfel de momente minunate sa dai peste invartelile comerciale ale mezinului Mircea Basescu, fiinta lacoma si degraba apucatoare de bani pe considerente de "frate prezidential", sa vezi pe Elena Udrea evoluand ca o matroana de bordel si sa vezi cum sunt maltratate institutii fundamentale ale statului de tot felul de neevoluati politici ca Basescu, Udrea, Boc, Pogea, Videanu, Gherman, Hoara, Anastase ... parca te apuca toate cele. Asa cum scriu despre frumusetea bucovineana a campului si verdele molidului in aerul racoros a diminetii si putin umed de la poalele Raraului asa se cade sa ma aplec, mai tarziu, si asupra muncilor noastre de zi cu zi fara folos imediat insa obligatorii pentru viitorul existentei noastre. Si am ce spune, alaturi de multi altii, despre tampeniile guvernarii incapute pe mana amatorilor pedelisti si a perversilor pesedisti.