Sfânta „Mare Nerușinare”

Oana Florea, antenista de la PSD, președinte al Comisiei speciale de anchetă privind alegerile prezidențiale din 2009, a ieșit iar la interval cu „o bombă juridică”. Pentru cei care au mai puțin interes să vadă cum spune individa, fiind mai atenți la ce vrea individa, discursul poate părea în regulă. Aparent, așa este. Pe fond, este viciat. Este, practic, neconstituțional prin folosirea aiurea a conceptelor.

Agerpres. Oana Florea urmează să transmită ministrului Justiției, nimeni altul decât sinistrul Tudorel Toader, o solicitare „tehnică”, spune ea. Să își exprime punctul de vedere cu privire la refuzul șefei DNA, Laura Codruța Kovesi de a se prezenta în persoană în fața respectivei comisii de hărțuire a Laurei Codruța Kovesi. Pentru că în rest, respectiva Comisie este un model perfect pentru zicala „frecat menta” sau „bătut apa'n piuă”. La alegere. De fapt, sinistrul Tudorel Toader s-a exprimat deja. Dar, antenista Oana Florea are nevoie și de niște hârtii cu antet în care Kovesi să fie făcută „albie de porci” sub acoperirea discursului academic, propriu sinistrului Tudorel Toader.

„Cred că atunci când este vorba despre persoane care sunt într-o funcție publică, sunt plătite din bani publici, este normal să colaboreze cu instituția Parlamentului. Cred că vorbim de un principiu, cred că vorbim de respectul față de Parlament, față de autoritatea Parlamentului și vă mărturisesc că am studiat legile de funcționare a comisiilor de anchetă din alte țări și lumea nu poate să conceapă cum și de ce cineva nu ar veni și nu ar colabora cu Parlamentul. Este bine de menționat că nu este vorba de comisia noastră de anchetă, vorbim de un principiu, vorbim de autoritatea și suveranitatea Parlamentului și de faptul că avem o decizie a CCR fără echivoc. Legea spune că ministrul Justiției exercită controlul ierarhic asupra procurorilor, totodată avem în Legea 303 articolul 99 care vorbește de nerespectarea deciziilor CCR și a hotărârilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe asta se va baza adresa noastră”, a declarat antenista Oana Florea presei

În primul rând, din ce știm din presă, din comunicatele oficiale de presă, Laura Codruța Kovesi a îndeplinit condiția „colaborării” interinstituționale prin scrisoarea trimisă respectivei Comisii în care comunică faptul că pentru obiectivele Comisiei arătate în Hotărârea Parlamentului care o constituie nu deține date și documente care să ajute la rezolvarea cauzei. În normele privind colaborarea cu aceste comisii parlamentare, scrisoare este prevăzută ca formă de comunicare.

Încăpățânarea cu care antenista Oana Florea susținută de Pleșoianu, Șerban, Nicolicea, Cătăniciu și alte sinistre figuri din Parlamentul României de a o avea în fața ochilor pe Laura Codruța Kovesi evidențiază caracterul special al acestei Comisii: hărțuirea șefei DNA. De ce? Pentru că este simbolul luptei anticorupție iar liderii PSD-ALDE și colegii lor parlamentari sunt cercetați sau urmăriți penal de procurorii aflați sub conducerea lui Kovesi. Mai ales astăzi când infractorul Liviu Dragnea a aflat că este inculpat în dosarul cu fraudarea fondurilor europene, dosar deschis la sesizarea OLAF, organismul european anti-fraudă.

În al doilea rând, respectul pe care îl cere față de Parlament este o glumă, ca să nu spun altceva. Respectul față de o instituție nu este obligatoriu. Instituția dacă vrea respect din partea cetățenilor, fie ei lucrători în instituțiile publice sau în mediul privat, fie persoane aflate la pensie, trebuie să se comporte de așa natură încât să îl obțină. Ori, să ne fie cu iertare, când Parlamentul României are în compunere persoane condamnate, persoane aflate în diferite faze ale procesului penale, ete condus de astfel de persoane, respectul nu poate exista. Parlamentul României nu este demn, astăzi, de respect. Respectul se obține, nu se cere. Când cineva cere altora respect, nu îl merită.

Vorbește despre respect față de autoritatea Parlamentului. Să ne fie cu iertare. Parlamentul are autoritate doar în spațiul în care lucrează și pentru ce lucrează. Parlamentarii nu pot avea alte competențe de autoritate dacă Constituția nu i le dă. În afara controlului activității Guvernului și a unor agenții de stat, Parlamentul nu își poate impune autoritatea!

Apropo! Nici celebra Curte Constituțională a României nu poate impune, prin decizie, desigur, respectul față de Parlament! Chiar dacă CCR a ajuns să compună scene din domeniul literaturii SF în încercarea disperată de a spăla de păcate coaliția PSD-ALDE. Ce a reușit, până acum, CCR, este să se facă de râs față de cetățenii României, să ridice sprâncenele partenerilor noștri din Uniunea Europeană pentru că a devenit parte a distrugerii independenței Justiției.

Principiul „autorității și suveranității Parlamentului”. Mare vorbă, proastă alegere. Dacă antenista Oana Florea ar fi citit materialele existente la Parlament, cum este acesta „Suveranitatea Parlamentului şi practica Ordonanţelor de urgenţă”, ar fi priceput că suveranitatea Parlamentului nu poate depăși competența sa constituțională: unica autoritate legiuitoare a țării.

Dacă antenista parlamentară Oana Florea ar cunoaște, cât de puțin, Constituția, ar fi observat lesne art. 1 alin (4) din Constituție care stipulează, imperativ: Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.

La ce îi folosește expresia aruncată cu emfază jurnaliștilor: „principiul autorității și suveranității Parlamentului”? I-a folosit să-i impresioneze?! Ia uite dom'le ce deșteaptă este femeia asta! Aiurea!

Dacă ar fi citit cu atenție restul paginilor broșurii ce conține Constituția ar fi observat, destul de ușor, că Parlamentul are autoritate asupra Guvernului (o parte a executivului!), dar nici aici foarte „severă”. De exemplu, la moțiunile simple, ministrul „vinovat” nu poate fi înlocuit de Parlament! Nu îi dă voie Constituția! Coana Constituție este cea care stabilește, clar, ce conținut are autoritatea fiecărei puteri a statului. Iar autoritatea Parlamentului are limitări severe. Nu are deplină autoritate asupra instituțiilor statului care compun executivul. Asupra fiecăreia are o autoritate limitată. Iar asupra „Autorității judecătorești” nu are absolut nici o autoritate!

Să merg puțin, se impune, asupra construcției Constituției. Titlurile, Capitolele și Secțiunile ne oferă structura nu doar a Constituției ci a Statului.

În Titlul I avem principiile generale. Tot ce urmează în Constituție și tot ce este reglementat în legi se raportează la principiile generale. Apoi la celelalte norme. De aceea principiile generale sunt primele.

În Titlul II avem drepturile și libertățile fundamentale. Când o lege le încalcă, este neconstituțională. Toate celelalte reglementări, inclusiv constituționale se vor interpreta (de CCR, în mod normal) cu respectarea principiilor generale iar dacă se vorbește de atribuții ale autorităților publice (constituționale) se vor interpreta urmărind drepturile și libertățile fundamentale. Indiferent de locul de muncă al cetățenilor.

În Titlul III avem „Autoritățile publice”. În Capitolul I avem Parlamentul, în Capitolul II avem Președintele României, în Capitolul III avem Guvernul, în Capitolul IV avem Relațiile Parlamentului cu Guvernul, în Capitolul V avem Administrația Publică, în Capitolul VI avem Autoritatea Judecătorească.

Nu mai trec pe la celelalte secțiuni. Se va observa că nu există, în Constituție, o reglementare a raporturilor între Parlament și puterea judecătorească! Din moment ce nu există, Curtea Constituțională nu are cum impune „raporturi de colaborare”! Este o adăugare la Constituție. Constituția spune clar că între puteri există „separație” și „echilibru”. Nu există colaborare! Fiecare putere are rolul bine definit, iar puterea judecătorească nu are doar rolul de a judeca persoanele ci și faptele instituțiilor sau a celorlalte puteri. Nu ca instituții ci a persoanelor care le compun.

Suntem în fața unor astfel de cazuri care exclud „colaborarea” declarată de științifico-fantastică Curte Constituțională Română. Președintele Camerei Deputaților este un condamnat penal, inculpat în alte două sau trei dosare penale, ultimul având ca obiect fraudarea fondurilor europene. În Europa, presa vuiește. Ce colaborare ar fi între Autoritatea judecătorească, care prin procurorii DNA îl urmărește penal pe infractorul Liviu Dragnea, și Camera Deputaților care, printr-o comisie zisă specială, vrea să o interogheze ca structurile de securitate de tristă amintire pe șefa procurorilor din acest caz? Ce „colaborare de bună credință” are Camera Deputaților sau Senatul cu Autoritatea judecătorească atunci când refuză procurorilor cererile de începere a urmăririi penale a parlamentarilor care sunt sau au fost miniștri când au comis faptele penale cercetate de procurori?

Cât privește „competențele” sinistrului Tudorel Toader, ei bine, el doar poate da din gură. Autoritatea lui asupra Ministerului public este limitată la semnalarea unor aspecte legate de funcționarea instituției nu și cu privire la comportamentul membrilor instituției!

Cucoana asta antenistă este închinătoare la Sfânta „Mare Nerușinare”!

Antenista Oana Florea, șefa comisiei parlamentare de agresiune asupra justiției o face lată

Comisia de anchetă parlamentară care tocmai și-a încheiat lucrările, cu mare nemulțumire că nu a reușit să „bumbăcească” procurorii, în special pe Augustin Lazăr, procurorul general al Ministerului Public și pe Laura Codruța Kovesi, șefa DNA, trebuie să aibă sprijinul presei pentru a lămuri populația că munca sinistrei comisii nu a fost o lungă frecție la  picioare de lemn.

A trimis un SMS jurnaliștilor cu „direcțiile de acțiune” în media pentru promovarea raportului comisiei, primit de ea de la un consilier. Pentru că SMS-ul buclucaș a ajuns și la jurnaliștii care nu trebuiau implicați, a dat o declarație prin care încearcă să dreagă busuiocul. Iau de la Digi24.

„Este un mesaj absolut privat, în zăpăceala zile de astăzi, fără să vreau, l-am lipit de sinteza raportului pe care l-am trimis. Este vina mea, este un mesaj de la un consilier care m-a încurajat, îmi dădea ultimele sfaturi înainte să intru în conferinţă de presă. E bine să pui mai mult accentul pe treaba aia că aia ar fi de interes, aia nu e aşa de mare interes, o poți da în concluzii scrise şi să le citească cine are nevoie. Nu consider că e nimic acolo de care să mă ruşinez sau să mă feresc. E un consilier care a lucrat şi el aici, la comisia de anchetă, la redactarea raportului, la sinteză. Am observat că l-am trimis din greşeală, chiar m-am gândit că este un mesaj privat şi teoretic nu ar trebui să fie publicat, dar şi dacă ar fi publicat, este perfect în regulă. M-am gândit că e posibil ca cei care l-au primit, în dorinţa lor de a face lucrurile de senzaţie, să nu inducă lumea în eroare că cineva mai de sus îmi spune mie ce să fac în conferinţă de presă, că nu e cazul”, a explicat Oana Florea.

Nu, nu este nimic acolo de care să te rușinezi. Acolo este infinit mai puțin decât ai făcut în sinistra Comisie alături de Pleșoianu (care vrea o altă Comisie pentru a continua unele „cercetări” ale defunctei și nedemnei comisii) și Nicolicea, cel mai mare inginer-jurist din toate timpurile, cel care găsește înțelepciunea acolo unde nici cu gândul nu ajungi.

Pe de altă parte, pentru că încrederea în acțiunile Oanei Florea, antenista de la Grivco, este sub nivelul mării, nu este exclus ca trimiterea către anumiți jurnaliști a recomandărilor primite de ea să fie făcută cu intenție. Nu a mai prelucrat SMS-ul, l-a trimis de-a dreptul, pentru că, nu este exclus, acei jurnaliști să fi fost și ei, cumva, niște „consilieri” pe timpul lucrărilor sinistrei comisii. Mai ales dacă sunt jurnaliști de la Antena 3 și România Tv.

„Punctul de interes al raportului pentru ziariști va fi la „constatări”. De refuzul procurorilor s-a tot discutat, propunerile legislative nu sunt interesante pentru public, breaking news va fi că Băsescu&Co au fraudat alegerile. Tu îți faci datoria să prezinți activitatea, să detaliezi din raport, că așa trebuie. Dar nu te atașa prea mult de propuneri în fața presei, astea sunt detalii de bucătărie parlamentară. Finalitatea și utilitatea muncii tale și a comisiei pe care o conduci stă în constatările anchetei. Trebuie să pui accent pe aceste „rezultate”, pentru că refuzurile lui Kovesi v-au dat o aură de „incapacitate” și „inutilitate”.

Scopul ascuns al comisiei parlamentare nu a fost atins: demiterea Laurei Codruța Kovesi. De aceea îi atrage atenția consilierul „ascuns” că presei trebuie să îi indice altă țintă ! Ultima frază din SMS este elocventă !

Ținta să fie Băsescu și guvernul Boc. Acuzele de fraudare a alegerilor prezidențiale din 2009 curg pe bandă rulantă. Băsescu și Boc au profitat de poziția dominantă ca deținători ai puterii politice și administrative și au scos PSD-iștii din toate funcțiile publice care ar fi avut tangență cu alegerile, nu doar pe miniștri, secretari de stat sau prefecți. Au ras tot. Modelul este preluat „cuvânt cu cuvânt” din „manualul de fraudare a alegerilor” existent la PSD. PSD și fostul PDL au fost frați de cruce, ce naiba ! Le curgea în vene același sânge ! Tâlhari și unii și alții ! Practic, PSD recomandă continuarea ideii că Băsescu și compania au fraudat alegerile din 2009 chiar dacă există deja un dosar penal clasat de procurori pentru că faptele ilegale prevăzute de legea în materie nu există. Concluziile sinistrei comisii privind existența fraudei sunt, deja, subiect de glume în media care nu este aservită infractorului Liviu Dragnea și inculpatului CAP Tăriceanu !

La fel ca mulți alții am bănuit că scopul principal al acestei comisii parlamentare este atacul asupra Justiției, a fost unul dintre instrumentele puterii politice PSD-ALDE și a aliaților lor PMP și UDMR de a ataca și subordona politic Justiția. Rezultatul este unul deziluzionant. O spune consilierul „de taină”: „refuzurile lui Kovesi v-au dat o aură de „incapacitate” și „inutilitate””.

Consilierul are mare dreptate. Comisia PSD-ALDE a fost incapabilă și inutilă ! De fapt, această confirmare este singura lor realizare ! Vorba aia: ce naște din pisică, șoareci mănâncă !

O pagină din războiul PSD-ALDE contra Justiției

Alina Gorghiu vine cu clarificări asupra acțiunilor contra Justiției duse în Parlament de reprezentanții PSD și ALDE. Observațiile ei sunt foarte bune.

„PSD caută cu lumânarea conflictul constituțional cu Ministerul Public prin Comisia parlamentară de anchetă pentru alegerile prezidențiale din 2009.

De fapt, PSD caută orice fel de conflict cu Ministerul Public și cu Justiția în general, singura constantă a majorității parlamentare în 2017. Dacă acești oameni ar fi dedicat la fel de multă energie economiei și bugetului, cât au alocat luptei împotriva Justiției, rezultatele de acum ale Guvernării ar fi arătat ceva mai bine.

De marți avem o nouă născoceală: solicităriile trimise de Biroul Permanent al Senatului către Comisia juridică și cea pentru constituționalitate, de a se pronunța despre posibilitatea sesizării CCR cu privire la un eventual conflict juridic constituțional între Ministerul Public și Parlament, după ce Parchetul a refuzat să transmită dosarul clasat care viza scrutinul prezidențial.

În realitate lucrurile stau cam așa: în 7 august, cu o zi înainte de sesiunea extraordinară fantomă (poate că PSD nu băgase de seamă!?), CSM, sesizat cu exact aceeași problemă de Ministerul Public, tocmai apreciase că nu se impune sesizarea CCR pentru că nu s-au invocat încălcări ale unor competențe de ordin constituțional, nu s-a creat un blocaj instituțional etc. Deci, CSM spune că sistemul de justiție nu se consideră în conflict juridic de natură constituțională cu Parlamentul.

PSD vrea ca cele două comisii să-i dea mână liberă pentru ca Parlamentul să spună în fața CCR că se consideră în conflict juridic de natură constituțională cu sistemul de justiție.

Oare ce urmărește PSD prin astfel de manevre? Adevărul? Binele justiției? Sau vrea doar să creeze un mecanism care să țină ”la cald” niște subiecte folosite pentru a alimenta spectacolul politic?

Din păcate, acesta este doar unul dintre multele subiecte-fantomă care bântuie Comisia de anchetă care într-o zi vrea să modifice regulamentele, în altă zi vrea să sesizeze CCR sau cere puteri mai mari (poate chiar să facă percheziții ... am văzut că PSD invocă modelul francez și am să spun la vremea potrivită diferența între situația comisiilor de anchetă din România și cele din Franța - NB: în Franța ancheta parlamentară nu se poate suprapune cu ancheta Justiției).

Poate într-o zi își face timp Comisia și chiar începe ancheta la propriu...”

La Agerpres se dă știrea: Senat: Comisiile de constituționalitate și juridică - termen până pe 28 august pentru un punct de vedere la scrisoarea Comisiei de anchetă a prezidențialelor

„Președintele Comisiei de anchetă privind alegerile prezidențiale din 2009, Oana Florea, declara în urmă cu aproximativ două săptămâni că în cadrul ședinței coaliției PSD — ALDE se va discuta despre posibilitatea sesizării CCR cu privire la un eventual conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public și Parlament, după ce Parchetul a refuzat să transmită dosarul clasat care viza scrutinul prezidențial”

Obiectivul politic major al coaliției PSD-ALDE este „înfrângerea Justiției” înainte ca dosarele penale ale liderilor celor două partide să intre în fazele finale ale procesului penal. Și nu doar ale lor. Mai sunt unii pe acolo, prin cele două partide, care stau cu inima strânsă că Ministerul Public și parchetele subordonate își vor îndeplini atribuțiile funcționale așa cum spune legea. Pentru că nu au putut modifica legea (noaptea ca hoții !), au înființat această Comisie specială care cercetează „alegerile prezidențiale din 2009” și, prin intermediul ei, să atace direct la vârful instituțiilor Ministerului Public - Augustin Lazăr și Laura Kodruța Kovesi.

Și, apoi, din moment ce Parchetul General a constatat, în acest an, că pe timpul alegerilor prezidențiale nu au fost identificate acte de natură penală, ce dracu mai cercetează Comisia specială de anchetă ?