Agerpres. Oana Florea urmează să transmită ministrului Justiției, nimeni altul decât sinistrul Tudorel Toader, o solicitare „tehnică”, spune ea. Să își exprime punctul de vedere cu privire la refuzul șefei DNA, Laura Codruța Kovesi de a se prezenta în persoană în fața respectivei comisii de hărțuire a Laurei Codruța Kovesi. Pentru că în rest, respectiva Comisie este un model perfect pentru zicala „frecat menta” sau „bătut apa'n piuă”. La alegere. De fapt, sinistrul Tudorel Toader s-a exprimat deja. Dar, antenista Oana Florea are nevoie și de niște hârtii cu antet în care Kovesi să fie făcută „albie de porci” sub acoperirea discursului academic, propriu sinistrului Tudorel Toader.
„Cred că atunci când este vorba despre persoane care sunt într-o funcție publică, sunt plătite din bani publici, este normal să colaboreze cu instituția Parlamentului. Cred că vorbim de un principiu, cred că vorbim de respectul față de Parlament, față de autoritatea Parlamentului și vă mărturisesc că am studiat legile de funcționare a comisiilor de anchetă din alte țări și lumea nu poate să conceapă cum și de ce cineva nu ar veni și nu ar colabora cu Parlamentul. Este bine de menționat că nu este vorba de comisia noastră de anchetă, vorbim de un principiu, vorbim de autoritatea și suveranitatea Parlamentului și de faptul că avem o decizie a CCR fără echivoc. Legea spune că ministrul Justiției exercită controlul ierarhic asupra procurorilor, totodată avem în Legea 303 articolul 99 care vorbește de nerespectarea deciziilor CCR și a hotărârilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe asta se va baza adresa noastră”, a declarat antenista Oana Florea presei
În primul rând, din ce știm din presă, din comunicatele oficiale de presă, Laura Codruța Kovesi a îndeplinit condiția „colaborării” interinstituționale prin scrisoarea trimisă respectivei Comisii în care comunică faptul că pentru obiectivele Comisiei arătate în Hotărârea Parlamentului care o constituie nu deține date și documente care să ajute la rezolvarea cauzei. În normele privind colaborarea cu aceste comisii parlamentare, scrisoare este prevăzută ca formă de comunicare.
Încăpățânarea cu care antenista Oana Florea susținută de Pleșoianu, Șerban, Nicolicea, Cătăniciu și alte sinistre figuri din Parlamentul României de a o avea în fața ochilor pe Laura Codruța Kovesi evidențiază caracterul special al acestei Comisii: hărțuirea șefei DNA. De ce? Pentru că este simbolul luptei anticorupție iar liderii PSD-ALDE și colegii lor parlamentari sunt cercetați sau urmăriți penal de procurorii aflați sub conducerea lui Kovesi. Mai ales astăzi când infractorul Liviu Dragnea a aflat că este inculpat în dosarul cu fraudarea fondurilor europene, dosar deschis la sesizarea OLAF, organismul european anti-fraudă.
În al doilea rând, respectul pe care îl cere față de Parlament este o glumă, ca să nu spun altceva. Respectul față de o instituție nu este obligatoriu. Instituția dacă vrea respect din partea cetățenilor, fie ei lucrători în instituțiile publice sau în mediul privat, fie persoane aflate la pensie, trebuie să se comporte de așa natură încât să îl obțină. Ori, să ne fie cu iertare, când Parlamentul României are în compunere persoane condamnate, persoane aflate în diferite faze ale procesului penale, ete condus de astfel de persoane, respectul nu poate exista. Parlamentul României nu este demn, astăzi, de respect. Respectul se obține, nu se cere. Când cineva cere altora respect, nu îl merită.
Vorbește despre respect față de autoritatea Parlamentului. Să ne fie cu iertare. Parlamentul are autoritate doar în spațiul în care lucrează și pentru ce lucrează. Parlamentarii nu pot avea alte competențe de autoritate dacă Constituția nu i le dă. În afara controlului activității Guvernului și a unor agenții de stat, Parlamentul nu își poate impune autoritatea!
Apropo! Nici celebra Curte Constituțională a României nu poate impune, prin decizie, desigur, respectul față de Parlament! Chiar dacă CCR a ajuns să compună scene din domeniul literaturii SF în încercarea disperată de a spăla de păcate coaliția PSD-ALDE. Ce a reușit, până acum, CCR, este să se facă de râs față de cetățenii României, să ridice sprâncenele partenerilor noștri din Uniunea Europeană pentru că a devenit parte a distrugerii independenței Justiției.
Principiul „autorității și suveranității Parlamentului”. Mare vorbă, proastă alegere. Dacă antenista Oana Florea ar fi citit materialele existente la Parlament, cum este acesta „Suveranitatea Parlamentului şi practica Ordonanţelor de urgenţă”, ar fi priceput că suveranitatea Parlamentului nu poate depăși competența sa constituțională: unica autoritate legiuitoare a țării.
Dacă antenista parlamentară Oana Florea ar cunoaște, cât de puțin, Constituția, ar fi observat lesne art. 1 alin (4) din Constituție care stipulează, imperativ: Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
La ce îi folosește expresia aruncată cu emfază jurnaliștilor: „principiul autorității și suveranității Parlamentului”? I-a folosit să-i impresioneze?! Ia uite dom'le ce deșteaptă este femeia asta! Aiurea!
Dacă ar fi citit cu atenție restul paginilor broșurii ce conține Constituția ar fi observat, destul de ușor, că Parlamentul are autoritate asupra Guvernului (o parte a executivului!), dar nici aici foarte „severă”. De exemplu, la moțiunile simple, ministrul „vinovat” nu poate fi înlocuit de Parlament! Nu îi dă voie Constituția! Coana Constituție este cea care stabilește, clar, ce conținut are autoritatea fiecărei puteri a statului. Iar autoritatea Parlamentului are limitări severe. Nu are deplină autoritate asupra instituțiilor statului care compun executivul. Asupra fiecăreia are o autoritate limitată. Iar asupra „Autorității judecătorești” nu are absolut nici o autoritate!
Să merg puțin, se impune, asupra construcției Constituției. Titlurile, Capitolele și Secțiunile ne oferă structura nu doar a Constituției ci a Statului.
În Titlul I avem principiile generale. Tot ce urmează în Constituție și tot ce este reglementat în legi se raportează la principiile generale. Apoi la celelalte norme. De aceea principiile generale sunt primele.
În Titlul II avem drepturile și libertățile fundamentale. Când o lege le încalcă, este neconstituțională. Toate celelalte reglementări, inclusiv constituționale se vor interpreta (de CCR, în mod normal) cu respectarea principiilor generale iar dacă se vorbește de atribuții ale autorităților publice (constituționale) se vor interpreta urmărind drepturile și libertățile fundamentale. Indiferent de locul de muncă al cetățenilor.
În Titlul III avem „Autoritățile publice”. În Capitolul I avem Parlamentul, în Capitolul II avem Președintele României, în Capitolul III avem Guvernul, în Capitolul IV avem Relațiile Parlamentului cu Guvernul, în Capitolul V avem Administrația Publică, în Capitolul VI avem Autoritatea Judecătorească.
Nu mai trec pe la celelalte secțiuni. Se va observa că nu există, în Constituție, o reglementare a raporturilor între Parlament și puterea judecătorească! Din moment ce nu există, Curtea Constituțională nu are cum impune „raporturi de colaborare”! Este o adăugare la Constituție. Constituția spune clar că între puteri există „separație” și „echilibru”. Nu există colaborare! Fiecare putere are rolul bine definit, iar puterea judecătorească nu are doar rolul de a judeca persoanele ci și faptele instituțiilor sau a celorlalte puteri. Nu ca instituții ci a persoanelor care le compun.
Suntem în fața unor astfel de cazuri care exclud „colaborarea” declarată de științifico-fantastică Curte Constituțională Română. Președintele Camerei Deputaților este un condamnat penal, inculpat în alte două sau trei dosare penale, ultimul având ca obiect fraudarea fondurilor europene. În Europa, presa vuiește. Ce colaborare ar fi între Autoritatea judecătorească, care prin procurorii DNA îl urmărește penal pe infractorul Liviu Dragnea, și Camera Deputaților care, printr-o comisie zisă specială, vrea să o interogheze ca structurile de securitate de tristă amintire pe șefa procurorilor din acest caz? Ce „colaborare de bună credință” are Camera Deputaților sau Senatul cu Autoritatea judecătorească atunci când refuză procurorilor cererile de începere a urmăririi penale a parlamentarilor care sunt sau au fost miniștri când au comis faptele penale cercetate de procurori?
Cât privește „competențele” sinistrului Tudorel Toader, ei bine, el doar poate da din gură. Autoritatea lui asupra Ministerului public este limitată la semnalarea unor aspecte legate de funcționarea instituției nu și cu privire la comportamentul membrilor instituției!
Cucoana asta antenistă este închinătoare la Sfânta „Mare Nerușinare”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu