Declarația care mă supără este următoarea:
„Eu mi-am cerut iertare, când am fost președinte, într-o scrisoare adresată deținuților politic, la Sighet, în numele poporului român. Dar aceasta trebuie completată cu acțiuni hotărâte”
Bombastic. Demagog. Ca Președinte al României, ești reprezentantul statului român. Reprezentantul poporului este Parlamentul. Constituțional.
Stupidă formulare: „mi-am cerut” ... „în numele” altuia! Cum naiba vine asta?
Moral, nu poți fi reprezentantul poporului ca persoană fizică. Indiferent de funcția pe care o ocupi. Nici prietenul tău, Tăriceanu, persoană fizică ajunsă președinte al Senatului României nu poate motiva că este reprezentantul poporului român, el fiind alesul unor oameni dintr-o circumscripție electorală. Tăriceanu poate, cel mult, fi reprezentantul parlamentarilor din Senatul României dar numai cu privire la competențele de reprezentare instituțională în relațiile cu alte instituții publice!
Pe de altă parte, nu poporul era, nu este și nu va fi cel vinovat de oprimarea persoanelor care s-au opus regimului comunist! Poporul cuprinde și pe cei au fost deținuți politici (indiferent de orientarea politică pe care au avut-o la momentul condamnării) dar și pe cei din familia lor, pe rudele lor - familia lărgită -, poporul îi cuprinde pe cunoscuții lor care îi apreciau, îi cuprinde pe miile de oameni care nu au ajuns în pușcării chiar dacă nu erau de acord cu regimul. Mulți, foarte mulți oameni. Este inadmisibil să aduce o acuză poporului!
Eu cred că tu, Emil Constantinescu, ar fi trebuit să îți ceri scuze în numele organizației politice din care ai făcut parte, în care ai avut funcție politică și care a dispus arestarea oponenților politici.
După ce am citit tâmpenia de mai sus, am reevaluat restul declarațiilor din articolul Agerpres.
Omul ăsta s-a stricat. Cu cât vorbește mai mult, cu atât se strică mai tare. Este un demagog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu