Brexit pe ultima sută de metri. Theresa May este supărată. UE nu admite afectarea celor 4 libertăți fundamentale ale Uniunii

Theresa May; foto Jack Taylor / Getty Images

După 2 zile petrecute la Salzburg în încercarea de a obține sprijin de la o parte a liderilor europeni pentru propunerea britanică a acordului de plecare Brexit, Theresa May s-a umplut de nervi. Presa britanică toacă și toacă subiectul Brexit zi de zi. Din ce spun internauții care intră pe site-urile britanice, doar în Marea Britanie este nebunia Brexit. În restul statelor europene nu există problema. Sau dacă există, este doar una marginală.

Planul așa-zisului "Checkers" al primului ministru May nu a fost acceptat de liderii europeni. Donald Tusk a declarat că poate fi luat în considerare pentru unele probleme, cum ar fi politica externă, politica de securitate dar în nici un caz nu pot fi acceptate elementele comerciale. Ideea este comună tuturor liderilor europeni care au declarat că Michel Barnier, negociatorul șef al UE, are toate elementele pentru mandatul său așa că ei așteaptă de la el un raport detaliat care să le dea posibilitatea să ia o decizie. Iar Barnier este pe aceeași linie cu Jean-Claude Juncker și Donald Tusk care, la rândul lor, țin cont de interesele majore ale celorlalte 27 de state membre. Marea Britanie nu poate primi mai mult decât oricare altă țară terță. Brexit înseamnă Brexit.

Timpul se scurge. Suntem, acum, în 22 septembrie iar pe la mijlocul lunii octombrie ar cam trebuie să se termine negocierile pentru a se putea convoca un summit al Consiliului European în noiembrie care dea liber unei înțelegeri. Donald Tusk a declarat, tranșant, că nici nu poate fi vorba despre un summit în noiembrie din moment ce în octombrie nu se ajunge la un rezultat! Iar asta înseamnă că Marea Britanie și Uniunea Europeană nu vor semna nici un acord privind rezolvarea problemelor ce se nasc odată cu retragerea Marii Britanii din Uniune.

Asta înseamnă că nu există nici o garanție a recunoașterii datoriilor pe care Marea Britanie le are față de UE obligând UE să înceapă o acțiune în justiție pentru recuperarea sumelor datorate de Marea Britanie, asta înseamnă că și datoriile Marii Britanii către BERD va trebui să fie rediscutate, pentru că BERD poate acorda împrumuturi doar statelor membre, acestea fiind sub supravegherea CJUE, supraveghere de care Marea Britanie vrea să scape imediat ce iese din UE, asta înseamnă că resortisanții din Marea Britanie ai celorlalte 27 de state membre UE nu mai au garanția șederii și lucrului în Marea Britanie. Peste astea, toate contribuțiile lor la sistemele de stat din Marea Britanie sunt puse sub semnul întrebării pentru că prin ieșirea Marii Britanii din UE, sistemul juridic aplicat la încadrarea lor în muncă nu va mai fi valabil, Marea Britanie putând opta pentru orice altceva, inclusiv pentru expulzarea „continentalilor”. Nu va fi clară nici situația resortisanților britanici de pe continent! Și pentru ei problemele de mai înainte sun valabile! Nici problema frontierei între Republica Irlanda și Irlanda de Nord nu va fi rezolvată. Acordul din Vinerea Mare care a oferit pacea în ultimii peste 20 de ani este legat de apartenența Marii Britanii și a Irlandei de Nord la Uniunea Europeană!

Theresa May a ieșit ieri cu o declarație dură la reședința ei de la Downing Street nr. 10. A acuzat liderii europeni că nu i-au acceptat planul și că nu au arătat respect față de Marea Britanie prin acest refuz. A amenințat că ea acceptă ideea că o ieșire fără acord nu poate mai mai rea decât o ieșire cu un acord prost pentru Marea Britanie. Părerea ei, interesul ei.

Theresa May vrea ca pentru a a obține mai multă „libertate de mișcare a mărfurilor” britanice și „europene” controlul vamal pentru intrarea produselor din Marea Britanie în Uniunea Europeană să se facă pe teritoriul Marii Britanii, eventualele taxe vamale datorate de exportatori Uniunii Europene să fie colectate de Marea Britanie și vărsate într-un cont al UE. Cum este și normal, liderii UE au respins ideea. Iar asta a fost una dintre ideile de bază ale Guvernului May, idee care are în spate cererile insistente ale celor care lucrează în economia Marii Britanii și care fac parte din lanțul de aprovizionare logistică a producătorilor industriali grei din spațiul UE și Marea Britanie. Respingerea acestei cereri are ca imagine de viitor introducerea controalelor vamale stricte la produsele care vin din Marea Britanie, fie ale producătorilor din Marea Britanie fie ale producătorilor din terțe țări care astăzi își descarcă produsele pentru Uniunea Europeană în Marea Britanie și de aici sunt duse pe continent. Ei bine, revenirea la controlul de frontieră strict pentru produsele care vor trece de o parte și alta a frontierei Marii Britanii cu statele membre ale Uniunii Europene este coșmarul sistemului logistic britanic. Bașca faptul că Marea Britanie nu va mai fi țara de destinație pentru exporturile din statele terțe în spațiul Uniunii Europene. Dispar astfel servicii, locuri de muncă, investițiile neamortizate până în prezent se vor pierde etc.

Unii, de pe insulă dar și de pe continent, au afirmat că ambiția Theresei May de a ține cu dinții de propriile linii roșii trasate imediat după referendumul de acum aproape 2 ani nu i-a permis acesteia să joace ținând cont de posibilitățile pe care soluțiile oferite de negocieri le-au scos la iveală. De asemenea, pe partea britanică, briții brexiști (sunt și continentali brexiști pro-UK!) acuză UE că se cramponează de cele 4 libertăți ce stau la baza formării și evoluției UE în mod ridicol și că nu vor să accepte acele convenții care ar avantaja Marea Britanie - stat terț dar cu aceleași drepturi ca un stat membru.

Jocul britanicilor de a găsi pe altul vinovat de ce li se întâmplă se apropie de sfârșit. Tipul de negociere tradițional britanic în urma căruia Marea Britanie obține ceva mai mult decât celălalt nu a dat roade. Experții europeni de la masa negocierii știu ce să facă. Iar vineri, Theresa May a ajuns la concluzia că strategia adoptată de ea și echipa îi duce la impas. Dacă nu au o soluție care să poată fi acceptată de UE, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană va fi foarte neplăcută. O mare parte a industriei Marii Britanii este dependentă de industria de pe continent. Marile companii din Marea Britanie au dat termene Guvernului May pentru găsirea și negocierea unei soluții care să nu îi determine să își caute o locație pe continent. Respingerea de către liderii UE, la Salzburg, a planului britanic privind „libera circulație a unor mărfuri” și unele măsuri vamale închide „portița”. Relocarea marilor companii din Marea Britanie devine din ce în ce mai sigură. Vor pleca și marile bănci din City-ul londonez pentru că serviciile financiare pentru entitățile din Uniunea Europeană nu vor mai putea fi oferite de la Londra! Vor pleca și fondurile de investiții care astăzi au banii alocați proiectelor de pe continent ... Rămânerea lor la Londra și în Marea Britanie este posibilă însă, costul produselor și serviciilor va crește peste capacitatea lor de a le susține! Marea Britanie devine o țară terță. Iar unele facilități în relația comercială cu Uniunea Europeană pot veni doar după negocierea ulterioară a unui acord complex, pe parcursul câtorva ani, așa cum se întâmplă de obicei. Între timp, UE a încheiat astfel de acorduri cu Canada, cu Japonia și urmează a încheia astfel de acorduri și cu alte state sau uniuni economice mari timp în care Marea Britanie va pierde trena statelor dezvoltate. Orgoliul lor de membri ai cluburilor selecta va suferi crunt. Ei știu că un număr mare de ani vor avea scăderi semnificative ale evoluției economice, avantajele apartenenței la UE și libertatea de a comercializa pe cea mai bogată piață neputând fi găsite în negocierile competitive cu alte forțe economice mondiale! Au primit încurajări de la toate statele unde au testat nivelul de bunăvoință însă au primit răspunsuri descurajante. India, Japonia, China, SUA etc. au pe primul plan colaborarea cu UE și abia apoi cu alții, printre care Marea Britanie.

Să vedem dacă până la mijlocul lui octombrie va fi posibilă realizarea unei înțelegeri. Briții au forțat ducerea UE în criză numai că UE și-a păstrat cumpătul și nu a intrat în jocul britanic. Londra este acum într-o mare criză. Industria germană a automobilelor, cea pe care o tot pomenesc brexiterii că ar fi aliata Londrei a anunțat de mult timp și de mai multe ori că pentru ei, păstrarea UE este obiectivul de bază în politica companiilor lor. Brexit este brexit. Și punct!

Cât este de supărată May puteți citi aici, aici, aici, aici, ...

Integritatea teritorială a statelor și autodeterminarea comunităților etnice.

Agerpres (aici).

Bogdan Aurescu a participat, în calitate de vorbitor principal, la prima ediție a Salzburg Forum, cu tema "The Rule of Law and the Laws of War", organizat de Institutul Internațional al Păcii.

Bogdan Aurescu a vorbit pe tema „Integritatea teritorială și autodeterminarea: regimuri ireconciliabile ?” alături de viceprim-ministrul și ministrul Afacerilor Externe și Europene al Republicii Slovace, Miroslav Lajcak, și profesorul John Packer de la Universitatea din Ottawa.

O paranteză. Slovacia are un ministru al afacerilor externe și europene. O denumire a funcției care este mai aproape de adevăr. Poate și la noi ar trebui să facem la fel. Afacerile externe separate în două direcții. Afacerile externe propriu-zise cu statele din afara spațiului Uniunii Europene la care se adaugă „afacerile externe” cu statele membre ale Uniunii Europene pe componentele de politică externă neacoperite de Tratatul UE și afacerile Europene care sunt limitate la statele membre ale Uniunii Europene pe acele componente politice care sunt incluse în Tratatul UE (problemele economice, problemele privind circulația persoanelor, problemele privind asistența consulară acordată cetățenilor europeni de către consulatele statelor membre - este posibil ca un consulat român să acorde asistență consulară unui german, francez, bulgar sau olandez acolo unde consulatul român este mai aproape sau are o mai bună reprezentare).

Sunt mulțumit de modul în care Bogdan Aurescu a prezentat poziția României, poziție propusă celorlalți participanți ca fiind cea mai corectă, având ca exemplu evenimentele din Ucraina.

„Principiul integrității teritoriale al statelor este unul dintre fundamentele dreptului internațional. (...) Segregarea între minoritate și majoritate sau fragmentarea statelor prin secesiune nu constituie soluții nici pentru exercitarea efectivă a dreptului la autodeterminare, nici pentru menținerea păcii durabile sau a stabilității. Încercări unilaterale de secesiune ar putea amenința pacea și securitatea internaționale, așa cum am putut constata recent, de altfel. Acceptarea dreptului la autodeterminare pentru minoritățile naționale va deschide o Cutie a Pandorei — pretențiile de independență pe baze etnice fiind rețeta perfectă pentru tensiuni interetnice fără sfârșit”.

Cât privește „dreptul la autodeterminare”, Aurescu l-a ancorat pe „dimensiunea internă” a acestuia, pe libertatea de a participa activ la viața socială, economică și politică a statului.

Bogdan Aurescu a arătat că politicile țările noastre sunt direcționate spre integrarea deplină a persoanelor aparținând minorităților naționale în societate ca întreg, protejând totodată identitatea culturală, lingvistică și etnică a acestora și asigurând o co-existență armonioasă între minoritate și majoritate și între diferitele minorități.

„Asemenea politici contribuie la dezvoltarea unor societăți tolerante, care se bazează pe un dialog intercultural — acesta prevenind, fundamental, conflictele. Aceasta este, în opinia noastră, abordarea corectă care trebuie urmată de toate statele. Participarea directă la treburile interne ale statului — a tuturor cetățenilor, indiferent de etnie, limbă, cultură sau religie, reprezintă soluția pentru menținerea integrității principiului autodeterminării”.

Rețin conceptul prezentat în numele României și recomandat de România celorlalte state. Este o altfel de abordare a politicii externe, a participării României la viața politică internațională. Nu ne mai scuzăm, nu ne mai ferim, abordăm frontal problemele și recomandăm altor state abordarea noastră.

Tipul acesta de comportament l-am lăudat la alte state. De la venirea lui Iohannis la Cotroceni, România a avut mai multe inițiative de acest fel. Se cuvine a observa și faptul că ce a spus Aurescu la Salzburg susține ca principiu de guvernare Klaus Iohannis, la rândul lui un aparținător al unei alte etnii decât cea română, dar care se consideră și român.

Zbaterile politicienilor maghiari pe plan internațional de obținere a unei recunoașteri internaționale a autodeterminării și autonomiei pe criterii etnice au fost refuzate de toate instanțele internaționale. Bogdan Aurescu vine și convinge alte personalități cu notorietate internațională de corecta abordare a României în contrast cu modul de abordare din alte state care are ca rezultat conflictul interetnic, pierderea integrității teritoriale, războiul. Abordarea României nu se sprijină doar pe principiile dreptului internațional, principii care au dat câștig de cauză României în litigiile deschise la instanțele internaționale cu politicienii maghiari sprijiniți de Ungaria (dar și de alte țări !), se sprijină pe exemplele concrete pe care le vedem permanent în jurul nostru.  Aurescu a dat exemplul cel mai la îndemână: Ucraina. Acolo, un stat vecin (Rusia), a ajuns să intervină chiar și militar pentru a obține autodeterminarea comunității ruse în spațiul teritorial al Ucrainei. Intervenție care și-a depășit obiectivul prin ocuparea Crimeii și trecerea ei în spațiul teritorial al Federației Ruse. Rapt teritorial neacceptat de nici o altă țară.

Dacă Ungaria ar fi avut putere, probabil că ar fi acționat ca Rusia asupra României, Slovaciei, Serbiei.