Și „Da” și „Nu”.

În București se manifestă, cu forță, fără violență, două manifestări majore. Prima privește proiectul minier Roșia Montană iar al doilea este declanșat de tragedia sfârtecării unui copil de către un câine maidanez.

Cu referire la proiectul minier Roșia Montană am afirmat că sunt de acord cu exploatarea însă fără ca aceasta să afecteze viața locuitorilor zonei. M-am gândit la exploatarea de tip intensiv cu folosirea substanțelor chimice (cianuri). Nu sunt de acord cu ele pentru că știu că mai avem astfel de exploatări care ne-au adus necazuri. Pe de altă parte, ne opunem unei astfel de exploatări fără a protesta împotriva celor care sunt deja în funcțiune. Plus că nu facem vorbire despre alte rezultate catastrofale pentru mediu și oamenii zonei în cauză la fel de nocive în urma altor exploatări miniere sau în cazul prelucrării minereurilor de tot felul. Reziduurile prelucrărilor primare sunt la fel de nocive ca „lacurile” cu cianuri.

Dacă Parlamentul va aproba proiectul legislativ cu amendamente, compania care deține acțiunile (nu are relevanță originea capitalului, contra propagandei intense făcute de oameni imorali) va trebui să regândească proiectul exploatării. Probabil că niște amenajări tehnice vor afecta randamentul exploatării prin orientarea unei mari părți a fondurilor alocate către protecția mediului. Azi se poate construi orice. Pe suprafețe imense. Costurile sunt însă la fel de mari. Mă gândesc la faptul că „băile cu cianuri” pot fi plasate în instalații speciale și după folosire se vor putea „îmbutelia” și depozita în alte zone fără a mai fi la suprafață, în contact liber cu mediul. Asta dacă se va admite iar cei de la mediu își vor da acordul pentru folosirea cianurilor. Poate că se va alege o cale diferită de exploatare, dacă Parlamentul va interzice folosirea cianurilor. Poate. Poate că acea companie va renunța pentru că exploatarea fără cianuri va deveni nerentabilă. Ideea de bază este însă aceea ca exploatarea minereurilor să fie permisă. Redeschiderea mineritului în zonă ar ridica enorm de mult întreaga zona. Nu doar locurile de muncă suplimentare vor fi avantajoase ci și crearea unei infrastructuri benefice: rutiere, feroviare, medicale, comerciale, învâțământ, cercetare ... Sunt multe avantaje.

Mă uit la cei care protestează. Aici. În București. Dar și în țară. Sunt tineri, în majoritatea lor. Nu știu mai nimic. În spatele lor sunt cei care manevrează politic o situație. Sunt cei care vor voturi la următoarele alegeri. Așa-zișii ecologiști. De aceea nu îi susțin. Nu îi voi susține. Nu îi voi susține pentru că aud mereu și mereu lozinci comunistoide. Fără să știe, copiii aceia vor să reînvie idealurile comunistoide. Nu mă refer la persoanele mai în vârstă care li s-au alăturat. Unii sunt protestatari de meserie. Cunosc bine specia. Au fost și în iarna dintre 2011-2012 de la Univeristate. Veneau contra-cost. Alții însă sunt oameni serioși.

Cu privire la manifestațiile contra primarului Sorin Oprescu și a Primăriei Generale a Capitalei este altceva. Voi merge duminică, în Parcul Izvor. Nu sunt de acord cu eutanasierea în masă a câinilor vagabonzi. Este o prostie imensă. Este de fapt o crimă. Sunt însă de acord cu un control sever al câinilor vagabonzi. Iar eutanasierea o văd ca o soluție finală extremă. Nici nu ne putem permite să ținem câinii vagabonzi în spații special amenajate cu costuri nejustificate. Lunar dăm mai mulți bani pentru un câine decât pentru un copil. Iar banii vin, în majoritatea lor de la bugetul de stat. Susținătorii câinilor vagabonzi nu fac suficiente donații pentru a-i ține în viață.

Câinii lăsați liberi devin sălbatici. Fiare urbane. Este în natura lor să se adune în haite. Fără mâncare suficientă (dată de oameni sau găsită în gunoaie) câinii vor ataca tot ce mișcă. Sunt vânători. Așa cum este normal. Iar oamenii devin pentru ei animale concurente. Când atacă pe cei mai slabi „își apără teritoriul”. În plus, oamenii mai slabi pot intra „în meniul” haitelor puternice. Cine se uită la emisiunile despre viața animalelor în sălbăticie sau citește despre viața animalelor sălbatice, fie în mediul lor natural fie în mediul urban va înțelege că animalele sălbatice profită de prezenta mediului urban pentru că le asigură o cantitate de hrană ușor accesibilă, că oamenii devin, uneori, din aliați-adversari, că oamenii pot deveni victimele animalelor care vor să ocupe teritoriul.

Un control al animalelor urbane fără stăpân este obligatoriu. În caz contrar, ajungem în situația de a ne război cu ele. Va fi normal ca noi, oamenii, să ajungem să le ucidem atunci când viața ne este în pericol. Când vom ajunge în această situație va trebui să admitem că cei pe care îi plătim ca să nu ajungem așa nu și-au făcut datoria. Și va trebui să îi judecăm.

Duminică merg în Parcul Izvor să particip la o formă de judecată a primarului general care nu și-a făcut datoria. Mai mult, în mod idiot mă cheamă la referendum să îi arăt că sunt de acord ca el să aplice legea sau nu. De parcă referendumul local în materie poate avea consecințe asupra legilor în vigoare. Mai și minte la Tv spunând că legea este neclară. Este un ipocrit. Legea este foarte clară numai că el, la fel ca Băsescu și Videanu, cei care au fost înaintea lui și nu au făcut nimic, acuză legea pentru că altfel ar trebui să își dea demisia și să se pună la dispoziția procurorilor pentru abuz în serviciu.

Adăposturile pentru câini vor fi mereu pline. Locuitorii Bucureștiului le vor aproviziona cu sau fără intenție. Mereu și mereu se va ajunge la soluția eutanasierii pentru că nu ne putem permite să îi întreținem. Nu sunt de acord să dau bani la taxe și impozite pentru întreținerea animalelor fără stăpân. Dacă vreau un câine îmi iau. Răspunde pentru el potrivit legii, am grijă de el, îl fac un membru al familiei. Nu îl las pe stradă și nici nu îi dau posibilitatea să facă rău altor oameni.

Regret cumplita soartă a copilului acela. Eu însă merg pentru toți oamenii omorâți de câinii vagabonzi, pentru toți oamenii răniți de acești câini, pentru siguranța mea și a familiei mele. Merg să protestez împotriva acestei primării incompetente condusă de dr. Sorin Oprescu. Un demagog la fel ca Băsescu.

M-am săturat. Mama proștilor este mereu gravidă.

Au trecut anii peste eterna poveste a „câinilor vagabonzi”. Îi avem pentru că unii dintre noi „i-au produs”. Se pare că cei mai mari „producători” de „câini vagabonzi” sunt cei care devin, la un moment dat, victimele acestora.

Nu sunt un simpatizant al acestor câini. Îmi este milă de ei, de cei amărâți, dușmănesc însă pe cei care îi apără și promovează. De fapt ei, oamenii care îi hrănesc și îi încurajează să ocupe un teritoriu stradal sunt vinovații. Acei oameni sunt autorii morali în cazurile în care alți oameni, animalele lor de companie (câini, pisici etc.) sunt victimele câinilor vagabonzi. Animalele de pe stradă caută hrana și apără teritoriul în care găsesc acea hrană. Dacă nu îl hrănești într-un loc, dacă este descurajat să ocupe un spațiu, câinele vagabond pleacă. Caută în altă parte. Acolo unde sunt ei, câinii, sunt și oamenii care îi hrănesc. Iar acei oameni sunt vinovații.

Legile se fac pentru oameni. Așa este normal. Acolo unde legile reglementează viața unor animale au ca scop tot interesul oamenilor. Însă nu poate fi dată o lege care să reglementeze moartea unor animale doar pentru confortul oamenilor. Sunt alte metode pentru a scăpa de înmulțirea necontrolată a unor animale care devin, astfel, un pericol pentru societate.

Legea declarată ca neconstituțională poate reveni în actualitate dacă se vor respecta procedurile pentru care a fost declarată neconstituțională. PDL, cel aflat la putere, a încălcat prevederi constituționale la promovarea legii. Nu a avut bunul simț să facă corecturile necesare pentru ca legea să treacă de proceduri și să devină valabilă. PDL a fost la guvernare și a făcut o lege de mântuială. Lipsă cruntă de responsabilitate guvernamentală. USL va trebui să reia problema și să promoveze o lege care să apere, deopotrivă, câinii și oamenii de situații conflictuale. În localități, acolo unde oamenii sunt majoritari, câinii nu trebuie să mai umble liberi pe stradă. Cei fără stăpân se cuvine a fi închiși în adăposturi sau eutanasiați. Este nedrept să ții un câine captiv într-un adăpost fără să îl hrănești. Ar fi ca un om în captivitate care ar suporta un regim de detenție inuman.

Ar mai trebui, după părerea mea, ca ONG-urile ce trăiesc de pe urma câinilor vagabonzi să răspundă și să plătească pentru cazurile în care câinii lor au produs daune. Amenzi, spitalizarea victimelor, despăgubiri, privațiunea de libertate în cazurile grave. Până la urmă și aici funcționează răspunderea delictuală a proprietarului animalului pentru daunele produse de acesta. Pentru asta însă, trebuie să avem autorități competente: primării, polițiști, procurori, judecători etc. Chiar acum mi-a spus soția că la un post Tv a fost dat un caz cu o femeie mușcată de un câine vagabond și care, dând în judecată primăria a pierdut procesul în țară. L-a câștigat la CEDO. Avem un precedent (CEDO lucrează cu sistemul precedentelor) care arată că primăria locală este responsabilă de aceste situații.

Consider eutanasierea cerută de Băsescu o tâmpenie. Eutanasierea câinilor trebuie să fie o soluție extremă. Nu îl poți hrăni, nu îi găsești stăpân capabil să îl îngrijească, îl eutanasiezi. Nu îi transformi detenția în chin.