Au trecut anii peste eterna poveste a „câinilor vagabonzi”. Îi avem pentru că unii dintre noi „i-au produs”. Se pare că cei mai mari „producători” de „câini vagabonzi” sunt cei care devin, la un moment dat, victimele acestora.
Nu sunt un simpatizant al acestor câini. Îmi este milă de ei, de cei amărâți, dușmănesc însă pe cei care îi apără și promovează. De fapt ei, oamenii care îi hrănesc și îi încurajează să ocupe un teritoriu stradal sunt vinovații. Acei oameni sunt autorii morali în cazurile în care alți oameni, animalele lor de companie (câini, pisici etc.) sunt victimele câinilor vagabonzi. Animalele de pe stradă caută hrana și apără teritoriul în care găsesc acea hrană. Dacă nu îl hrănești într-un loc, dacă este descurajat să ocupe un spațiu, câinele vagabond pleacă. Caută în altă parte. Acolo unde sunt ei, câinii, sunt și oamenii care îi hrănesc. Iar acei oameni sunt vinovații.
Legile se fac pentru oameni. Așa este normal. Acolo unde legile reglementează viața unor animale au ca scop tot interesul oamenilor. Însă nu poate fi dată o lege care să reglementeze moartea unor animale doar pentru confortul oamenilor. Sunt alte metode pentru a scăpa de înmulțirea necontrolată a unor animale care devin, astfel, un pericol pentru societate.
Legea declarată ca neconstituțională poate reveni în actualitate dacă se vor respecta procedurile pentru care a fost declarată neconstituțională. PDL, cel aflat la putere, a încălcat prevederi constituționale la promovarea legii. Nu a avut bunul simț să facă corecturile necesare pentru ca legea să treacă de proceduri și să devină valabilă. PDL a fost la guvernare și a făcut o lege de mântuială. Lipsă cruntă de responsabilitate guvernamentală. USL va trebui să reia problema și să promoveze o lege care să apere, deopotrivă, câinii și oamenii de situații conflictuale. În localități, acolo unde oamenii sunt majoritari, câinii nu trebuie să mai umble liberi pe stradă. Cei fără stăpân se cuvine a fi închiși în adăposturi sau eutanasiați. Este nedrept să ții un câine captiv într-un adăpost fără să îl hrănești. Ar fi ca un om în captivitate care ar suporta un regim de detenție inuman.
Ar mai trebui, după părerea mea, ca ONG-urile ce trăiesc de pe urma câinilor vagabonzi să răspundă și să plătească pentru cazurile în care câinii lor au produs daune. Amenzi, spitalizarea victimelor, despăgubiri, privațiunea de libertate în cazurile grave. Până la urmă și aici funcționează răspunderea delictuală a proprietarului animalului pentru daunele produse de acesta. Pentru asta însă, trebuie să avem autorități competente: primării, polițiști, procurori, judecători etc. Chiar acum mi-a spus soția că la un post Tv a fost dat un caz cu o femeie mușcată de un câine vagabond și care, dând în judecată primăria a pierdut procesul în țară. L-a câștigat la CEDO. Avem un precedent (CEDO lucrează cu sistemul precedentelor) care arată că primăria locală este responsabilă de aceste situații.
Consider eutanasierea cerută de Băsescu o tâmpenie. Eutanasierea câinilor trebuie să fie o soluție extremă. Nu îl poți hrăni, nu îi găsești stăpân capabil să îl îngrijească, îl eutanasiezi. Nu îi transformi detenția în chin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu