Încerc să nu fac afirmații definitive și, posibil, nedrepte. Este însă posibil ca unele dintre acestea să pară a fi definitive.
PSD este și a dorit, întotdeauna, să fie cel mai mare partid din România. A avut, ani și ani, Președintele și primul-ministru. A condus efectiv România din 1990 încoace. Când nu a mai putut singur, s-a aliat cu Băsescu și PDL. S-au despărțit din calcul politic. Geoană s-a vrut Președinte. A vrut un an de „luptă politică cu Băsescu”. L-a avut, prin despărțirea de PDL. L-a dus prost. Pentru că și el este un mare prost. Ratarea din 2009 a dus PSD în derivă. O derivă care s-a accentuat din ce în ce mai mult. Norocul PSD a fost PNL. Partid care începe să își capete renumele de „sanitar” al vieții politice. După anul 2000 a „salvat” de la moarte PD. Băsescu a ajuns Președinte în 2004 și a mulțumit PNL în stilul propriu. S-a jurat că nu se lasă până nu face din PNL un partid incapabil să intre în Parlament. Pe atunci, PNL era condus de Tăriceanu. Care a tăcut. A tăcut așa de mult încât oamenii au uitat de el, ca om politic, rămânând doar cu o imagine, destul de neclară, de bun premier. Cum necum, PNL a rămas în picioare însă după alegerile parlamentare din 2008 a decis că vrea schimbare. A ales ca președinte pe Crin Antonescu. Crin Antonescu și noua conducere a PNL a ales să lupte împotriva „regimului ticăloșit băsescian” cu sprijinul PSD. Era, sunt convins, singura soluție viabilă. S-a constituit USL care, de fapt, a constituit o nouă acțiune de salvare a PNL. Ca la indigo, în acest an PSD își dă poalele peste cap și vrea să repete scenariul „mulțumirilor” lui Băsescu. Ce naște din pisică, șoareci mănâncă. Numai că Antonescu nu este Tăriceanu. Antonescu nu tace. În plus le spune și bine.
Așa-zișii „baroni” ai PSD știu că un Antonescu Președinte al României înseamnă mai mult PNL și liberalism și, pericol mare pentru socialiști, o mai intensă campanie pentru revenirea la monarhie ca alternativă la forma de stat republicană. Un Antonescu Președinte al României va face ca eșicherul politic să fie dominat de liberalism, celelalte formațiuni politice care se declară la dreapta urmând a fi comasate în PNL sau vor căuta alianțe cu PNL. Iar de se va întâmpla asta, nu va fi bine pentru socialiștii din PSD.
Cei care lucrează azi pentru a provoca ruperea USL sunt mai mulți din partea PSD. Încep să îi depășească pe băsescieni. Reacțiile din PNL sunt încă firave. Pentru ruperea USL. Sunt destul de puternice însă reacțiile care sancționează așa-numitele abuzuri ale liderilor PSD. Crin Antonescu a ales să fie mai activ în media pe această linie. Îmi place abordarea. Sunt adeptul „curățirii” mizeriei de sub preș și arătării ei pentru a o înțelege și a corecta „educația” celor care practică metoda. Înclin să cred că vechea gardă din PSD este cea care dă tonul. Pentru mesajele către populație sunt ajutați, intens, de postul Tv al lui Ghiță, România Tv dar și de B1 Tv al lui Păunescu. Pesediștii care se uită la B1 Tv au sprijinul lui Cristoiu și al celorlalți de acolo care clamează, îngrijorați, dispariția PSD în situația în care acesta nu va avea propriul candidat la Președinția României. Ponta, Oprescu sau care o fi el.
Situația este tensionată. Foarte tensionată. Se mai adaugă la ea și dificultatea de a primi sprijinul unei mari părți a populației în condițiile unei guvernări cu liberalii. Până la urmă, decontul guvernării va veni, ca un tăvălug, peste Victor Ponta și PSD. Solidaritatea guvernului cu premierul este relativă. Mai ales atunci când ai în guvern miniștri care fac legi „speciale” pentru clientela lor - Șova și canadianul „Gabriel”.
Vanitatea și orgoliul vechilor social-democrați este punctul slab al USL. Pe măsură ce trece timpul, aceștia vor forța nota. Separarea de PNL are ca scop împiedicarea acestuia de a ajunge prima formațiune politică din țară. Traian Băsescu a demonstrat că așa ceva este posibil. PD, un partiduleț pierdut în spațiu în 2003 a ajuns, cu Băsescu la conducere (mai mult neconstituțional) la peste 30%. De la 5%. Fripturiștii știu unde să meargă atunci când vor să își umple sipetele cu bani. Atacurile împotriva lui Crin Antonescu și a liberalilor au și o parte bună. Obligă PNL să se comporte ca o putere politică, nu doar ca un partid politic oarecare. Paradoxal, comportamentul de acum al lui Crin Antonescu și a celorlalți lideri ai PNL ar putea salva USL. Oamenii cu mai multă minte din PSD vor putea să vadă că PSD nu este în cea mai bună „pasă” iar despărțirea de PNL și încetarea protocolului cu acesta pentru desfacerea USL din cauza PSD le va dăuna mai mult decât respectarea protocolului care prevede Președinția României pentru candidatul PNL. Pentru că, și aici îi dau dreptate lui Crin Antonescu, alegerea Președintelui României este un act de voință al electoratului și mai puțin al unui partid sau altul. Faptul că Olguța de la Craiova sau Mazăre de la Constanța, ca să spun numai despre ei, nu vor să îl voteze pe Crin Antonescu Președinte al României este ca o frecție la un picior de lemn. O rupere acum a USL de către PSD pentru a nominaliza un candidat propriu la Președinția României va rupe și guvernarea. Nu este exclus ca ruptura să ducă PSD în opoziție !
2 comentarii:
Avantajul lui Crin in actuala situatie este ca el,spre deosebire de Tariceanu nu s-a confruntat cu o actiune de sabotaj intern de genul celei facute de gashca lui Stolojan si M.Musca in anii 2005-2007.Sa nu ne facem ca uitam intensitatea acelei actiuni.Atunci chiar a existat pericolul real ca PNL sa dispara complet din arena politica. In acele vremuri Tariceanu a trebuit practic sa lupte pe mai multe fronturi deodata (guvernarea buna a tarii dar si stabilizarea partidului)iar toate acestea in timp ce era atacat sistematic de Basescu,care se afla atunci la nivelul cel mai de sus al popularitatii sale.Nu stiu cati alti oameni politici ar fi facut fata mai bine daca erau confruntati cu o asemenea situatie. Pana acum singura opozitie interna cat de cat mai serioasa cu care s-a confruntat Crin a fost grupul Moisescu-Chiliman,care s-a dovedit a fi pana la urma un mare fas.In timpul lui Antonescu partidul a fost mai disciplinat de aceea el isi permite acum sa se ia la tranta cu PSD-ul.
Cristi
Cristi,
Bune observații.
Trebuie să recunoști că PNL este azi mai vizibil decât pe timpul lui Tăriceanu. Antonescu are mai multe ieșiri în media, inclusiv prin comunicatele PNL. Tăriceanu făcea lucrurile „pe muțește”. Este o problemă de abordare a politicii de partid care este în favoarea lui Antonescu.
Sabotajul făcut de Stolojan și Stoica a fost posibil și din cauza modului în care PNL „a înțeles să tacă”. Nici acum nu se vorbește foarte mult despre PNL însă este mai bine ca înainte. Deschiderea de acum a permis și permite ca pozițiile divergente în PNL să fie cunoscute și discutate în presă. Chiliman a evitat mult timp să ia o poziție împotriva conducerii PNL din cauza vizibilității acțiunilor lui. Până la urmă a ales să acționeze pe față ceea ce nu i-a folosit. A fost părăsit imediat de majoritatea susținătorilor. Tăriceanu și Orban, care participau la „ședințele” divergenților lui Chiliman s-au declarat împotriva acțiunilor acestuia și l-au părăsit împotriva multor comunicate și reclame care îi indicau drept inițiatori ai „opoziției” Chiliman.
Ieri am vorbit, la Clubul seniorilor liberali din Sectorul 3 și despre Tăriceanu. Nu cu răutate ci critic față de o anume politică a lui. Este vorba despre aplicarea angajamentelor din documentele de poziție pentru aderarea la UE. Tăriceanu a lăsat miniștrii să facă administrare fără viziune. Același lucru l-am făcut și față de actuala guvernare, de față fiind și deputatul de Gherla prof. Radu Zlati care a înțeles ideea.
Chiar mi-ai dat o idee. Să arăt cum s-a făcut guvernarea fără viziune la noi, indiferent de partidul care a condus guvernul. Poate îmi iese.
Trimiteți un comentariu