Gargara cu pioneze făcută cu finețe intelectuală. Andrei Pleșu propagandist.

Propagandistul băsescian Andrei Pleșu apelează la finețe atunci când are de atacat pe „dușmanul” Crin Antonescu. Începe cu „simpatie” terminând cu îndoiala filosofică. Normal că o face în interiorul oficiosului băsist Adevărul.

Cum spui dumneata coane Pleșu, mai rar. Încet, cumsecade, cu mare îndoială asupra „minții” celui „judecat”. Iar îndoiala, o știm noi bine, se strecoară încet și implacabil în mintea omului ce te citește. Iar dacă îndoiala este bine „purtată” de jurnaliștii cei credincioși, se duce în mase mai rău ca ciuma.

Ca să fiu sincer, am uitat, o perioadă, de propagandistul Pleșu. Cum nu citesc scrierile GDS-iștilor nu am habar cum se manifestă „intelectualii lui Băsescu”. Constat doar că sunt pe „baricadele” băsescienilor în susținerea „tiranului” lor. Deh. Și Platon visa la tiranie, ca formă perfectă a conducerii societății. Filosofii noștri sunt fericiți. Au tiranul lor și îi doresc viață lungă și putere chiar de nu va mai fi, oficial, la conducerea treburilor țării.

Cine este de bună credință va observa că propagandistul Pleșu bate apa'npiuă. El știe asta. Vorbește în dodii pentru că are „sarcină prezidențială”. Și sinecuri tăiate. Of, grea este viața de sinecurist băsescian.