Aseară am învins Ungaria. Bătut este un termen neadecvat.

Aseară am învins Ungaria. Am jucat și eu. Întins în pat în fața televizorului. Tensiunea jocului și manifestările mele au determinat-o pe soție să plece la celălalt televizor. Unde, normal, butonând, a dat peste un program mai pașnic.

Am făcut de toate. Am șutat, am îndrumat, am arbitrat, am aplaudat, am înjurat, am pasat, am criticat, am oftat, m-am bucurat enorm. Am învins Ungaria cu scor de neprezentare. Este greșită formularea „am bătut Ungaria la fotbal”. A bate este un verb care aici nu își are rostul. Este o victorie care nu cuprinde doar ce s-a întâmplat pe teren. Are o încărcătură mult mai mare. Are multă istorie în spate, are multă isterie revizionistă căreia i s-a dat, și cu această ocazie, un răspuns civilizat. Sportiv. Cine se întreabă unde s-a ascuns „fioroasa” echipă ungară însoțită de grupurile extremiste maghiare la București este posibil să nu afle răspunsul. Pe teren au fost doar niște jaloane albe de care se împiedicau ai noștri în exercițiile tactice impuse de Pițurcă. Arbitrul și-a făcut treaba, sancționând „jaloanele” ca să dea impresia că arbitrează un meci de fotbal. Cu mare regret constat că Bourceanu a luat și el un cartonaș, pentru impresia artistică a momentului.

Puteau fi mai multe goluri. Stancu, Adi Popa, Bourceanu, Marica ... au trecut pe lângă gol. În partea a doua a meciului, Pițurcă a băgat 2 steliști. Tănase și Adi Popa. Logica lui Piți a fost corectă. Amândoi știu și faza de apărare (ce naiba ! Doar vin de la Steaua !) plus că pot și au dovedit în puține minute să o bage în ațe bașca să facă din unguri funii împletite. Meciul a avut la final 7 steliști pe teren. Chiricheș este încă al Stelei. Ca atitudine și ca joc. Iar Bourceanu a făcut ce știe mai bine. A condus meciul din teren, steliștii fiind obișnuiți cu îndrumările lui. Chiri a acceptat situația și a cooperat perfect cu Alex în beneficiul jocului și pentru obținerea victoriei.

Pentru mine, cel mai bun de pe teren a fost Pintilii. Nu doar golul, fenomenal, îl califică ci întreaga comportare. El și Alex au fost autorii degringoladei maghiare. Meciul a fost câștigat la mijloc, cei doi fiind perechea ideală pentru orice echipă care are pretenții. Mi-au plăcut și Mățel, Goian și Raț. De fapt, mi-au plăcut toți, pentru că au luptat. Mult, cu dăruire, cu ambiție, cu dorința arzătoare să învingă Ungaria. Aici a fost vorba de o dorință de a învinge mai mare decât în oricare alt meci.

Vin turcii. Echipă foarte ambițioasă. Mult mai bună decât echipa Ungariei. Cu Terim la timonă. Cumva, spun eu, la nivelul nostru. Cu turcii avem și o istorie bogată, destul de recentă, în fotbal. Noi peste ei. Iar ei vor să răstoarne situația. Bașca valoarea rezultatului meciului ce se va juca marți. Mare valoare. Locul 2 în grupă. Sper ca ai noștri să înțeleagă importanța jocului și să se recupereze complet. Turcii s-au jucat cu Andora noi cu Ungaria. Probabil că pe o scară a valorilor, Ungaria este la nivelul Andorei. Dar ai noștri au depus un efort mai mare decât turcii. De aceea trebuie să se recupereze urgent. Rămâne problema absenței lui Alex Bourceanu. Mare pierdere. Va reuși Piți să formeze un alt cuplu de mijlocași ?