Mafia fotbalului după gratii. Sentințe cu executare.

Final de judecată. Dosarul transferurilor fraudate, cu fraudarea nu doar a cluburilor de fotbal ci și a statului a ajuns la final. Toți inculpații au primit sentințe cu executare. Consecințele se pot bănui, parte dintre ele, altele vor ieși la iveală în timp. Printre consecințe pot fi extinderea unor cercetări în cloaca „Becali”, unde sunt sau au fost persoane care au participat, într-un fel sau altul, la actele infracționale. Pentru că acum vorbim, cert, despre acte infracționale.

Sentinţele anunţate în Dosarul Transferurilor:

George Copos - 3 ani şi 8 luni cu executare
Mihai Stoica - 3 ani şi 6 luni cu executare
Cristi Borcea - 6 ani şi 4 luni cu executare
Ioan Becali - 6 ani şi 4 luni cu executare
Victor Becali - 4 ani şi 8 luni cu executare
Jean Pădureanu - 3 ani şi 4 luni cu executare
Gică Popescu - 3 ani şi o lună cu executare
Gigi Neţoiu - 3 ani şi 4 luni cu executare

O primă constatare, este reunirea familiei Becali la Poarta Albă. Probabil. Alături de Gigi becali vor veni verii săi, Ioan și Victor Becali. Ca un bonus, alături de Gigi va veni și „fratele lui de suflet”, Mihai Stoica. Bănuiesc că jurnaliștii sportivi vor da un banchet în „onoarea” evenimentului.

Steaua București se vede nu doar fără „patron” ci și fără „legătura spirituală” cu patronul. MM Stoica părăsește banca tehnică a Stelei. Unii suporteri se vor bucura, alții se vor întrista. Reghe va ieși supărat la presă și va dedica victoriile Stelei nu doar lui Gigi ci și lui MM. Pe undeva, Reghe fie va căpăta mai multă autoritate fie va fi obligat să plece. Dacă Gigi nu vrea să piardă bani, pentru că acum va pierde din ce în ce mai mulți pentru că MM vine lângă el împreună cu verii lui care cât de cât mai manevrau în numele și pe seama lui Gigi banii, ar trebui să îl lase pe Reghe la cârma echipei cu drepturi mai mari. Este treaba lui. Eu oricum sper ca epoca Becali la Steaua să se termine odată și odată.

Gică Popescu își încheie campania pentru cucerirea FRF. Iese din calculul câștigătorilor. Ies, în același timp, apropiații lui. Gică Hagi, Ilie Dumitrescu, Balint ... Vor fi repoziționări. Va fi ca la balamuc.

Va fi mare bucurie pe piața samsarilor din fotbal. Va fi și mare tristețe în presa sportivă. Odată cu condamnările fraților Becali, a lui Nețoiu, Copos dispar și stipendiile pentru presa comandată. Cel puțin o perioadă de timp. Așa că nu vom mai avea o presă absolut dementă în favoarea fotbaliștilor impresariați de frații Becali sau a celor care reprezentau un interes pentru Nețoiu sau Copos. Probabil că vor apare, ca din pământ, fotbaliști merituoși de pe te miri unde. Acum suntem „sclavii” imaginii explozive a unor fotbaliști care abia își mai târă bășinile pe teren, dau o dată cu piciorul în minge pe meci iar jurnaliștii sportivi văd „o pasă genială” sau „un șut senzațional” chiar dacă este prins de portarul advers cu lejeritate.

Îmi doresc ca un grup de procurori să se specializeze pe murdăriile din fotbal. Poate așa vom avea și noi o națională competitivă și un fotbal intern care să urmărească interesul național. Pentru că eu judec aducerile în fotbalul românesc a unor străini de doi bani bucata ca parte a unor manevre financiare oculte. Aduc unii și alții tot felul neica-nimeni, îi promovează agresiv în presă și îi vând „glorii” care ajung fie pe tușă imediat ce sunt cumpărați de alții fie sunt dați afară și considerați afaceri nereușite.

Îmi este teamă că îndrăznesc prea mult dacă sper că fotbalul nostru se va curăța de bălării cu ajutorul Justiției.

Puțin despre fotbal. O mare excrocherie.

Am văzut o parte din meci, aseară. Am renunțat să mă mai uit când grecii ne-au dat al treilea gol. Nu avea sens. Decât să îi mai vâd pe Tănase, pe Torje sau pe alții care fac nu doar tușa pe la echipele de club, ci stau mai mereu în tribune, mai bine lipsă.

Tănase, la Steaua, este „om de bază” în distrugerea jocului ofensiv. La fel ca Adi Popa. Nu au viziune asupra jocului și pierd mingea în defavoarea echipei. Aseară, Torje ne-a asigurat primirea a două goluri și a dat o pasă din care am băgat un gol. Raț, era plecat cu sorcova, partea stângă a defensivei noastre era aiurea. Nu am ținut mingea pentru a construi pentru că mereu se ivea ocazia de a scăpa de ea în favoarea adversarilor când se „pasa” lui Torje sau Tănase. Marica a avut o ocazie imensă însă mingea s-a lovit de el ca de un stâlp de telegraf. Ce fel de mare jucător o fi ăsta de nu este în stare să exploateze o astfel de ocazie ? Bourceanu a jucat ca la Steaua, pe tot terenul însă alături nu a mai avut un coechipier cu care să se înțeleagă. L-a avut pe Cociș care a dorit să se evidențieze. Toți au dorit să se evidențieze. Doar 3-4 au reușit, prin jocul făcut pentru echipă și nu pentru propria imagine. Gardoș, Mățel, Goian, Stancu.

Pițurcă a fost slab ca antrenor. Este slab. Foarte slab. Am mereu impresia că echipele antrenate de el nu fac fotbal ci fac un fel de plimbat mingea. Dacă îi iese câte ceva, de obicei greșesc adversarii. El nu construiește. Distruge. Iar FRF îi cântă în strună. LPF-ul lui Mitică, la fel. Au distrus fotbalul-fotbal și au promovat prostia. Arbitrajele noastre sunt catastrofale. Au obișnuit jucătorii să se oprească la primul contact cu adversarul. Alții nu au aceste „obiceiuri” astfel că în timp ce ai noștri așteaptă nu știu ce decizie, adversarii internaționali ne bagă goluri. Multe și urâte. Iar noi pierdem mereu și mereu pentru că Pițurcă vrea să își promoveze pilele, FRF și LPF au, la rândul lor, jucători favoriți, iar naționala a devenit un fel de vitrină cu prostituate din fotbal. În acest timp, în țară, stau acasă fotbaliști care pot juca lejer la națională, mult, cu mult mai bine decât troglodiții aduși de Pițurcă. Dacă la un club pot avea pretenții, cum este la Steaua, unde Becali își arată mușchii pentru că sunt banii lui, la națională nu mai este așa. Aici pot cere, pot pretinde, pot acuza. Este naționala României, nu naționala lui Pițurcă sau a lui Sandu.

Nici nu mai trebuie așteptat returul. Nu cred că Sandu îl va demite pe Pițurcă și nici că Pițurcă și Sandu își vor da demisiile, însă ele ar fi absolut necesare. Debedeii ăștia și-au bătut joc de o țară întreagă. Înțeleg o înfrângere însă ieri seară nu a fost doar o înfrângere, a fost o evidențiere a carențelor unui sistem. Croit prost. Fără viziune. Fără viitor.

Aseară am învins Ungaria. Bătut este un termen neadecvat.

Aseară am învins Ungaria. Am jucat și eu. Întins în pat în fața televizorului. Tensiunea jocului și manifestările mele au determinat-o pe soție să plece la celălalt televizor. Unde, normal, butonând, a dat peste un program mai pașnic.

Am făcut de toate. Am șutat, am îndrumat, am arbitrat, am aplaudat, am înjurat, am pasat, am criticat, am oftat, m-am bucurat enorm. Am învins Ungaria cu scor de neprezentare. Este greșită formularea „am bătut Ungaria la fotbal”. A bate este un verb care aici nu își are rostul. Este o victorie care nu cuprinde doar ce s-a întâmplat pe teren. Are o încărcătură mult mai mare. Are multă istorie în spate, are multă isterie revizionistă căreia i s-a dat, și cu această ocazie, un răspuns civilizat. Sportiv. Cine se întreabă unde s-a ascuns „fioroasa” echipă ungară însoțită de grupurile extremiste maghiare la București este posibil să nu afle răspunsul. Pe teren au fost doar niște jaloane albe de care se împiedicau ai noștri în exercițiile tactice impuse de Pițurcă. Arbitrul și-a făcut treaba, sancționând „jaloanele” ca să dea impresia că arbitrează un meci de fotbal. Cu mare regret constat că Bourceanu a luat și el un cartonaș, pentru impresia artistică a momentului.

Puteau fi mai multe goluri. Stancu, Adi Popa, Bourceanu, Marica ... au trecut pe lângă gol. În partea a doua a meciului, Pițurcă a băgat 2 steliști. Tănase și Adi Popa. Logica lui Piți a fost corectă. Amândoi știu și faza de apărare (ce naiba ! Doar vin de la Steaua !) plus că pot și au dovedit în puține minute să o bage în ațe bașca să facă din unguri funii împletite. Meciul a avut la final 7 steliști pe teren. Chiricheș este încă al Stelei. Ca atitudine și ca joc. Iar Bourceanu a făcut ce știe mai bine. A condus meciul din teren, steliștii fiind obișnuiți cu îndrumările lui. Chiri a acceptat situația și a cooperat perfect cu Alex în beneficiul jocului și pentru obținerea victoriei.

Pentru mine, cel mai bun de pe teren a fost Pintilii. Nu doar golul, fenomenal, îl califică ci întreaga comportare. El și Alex au fost autorii degringoladei maghiare. Meciul a fost câștigat la mijloc, cei doi fiind perechea ideală pentru orice echipă care are pretenții. Mi-au plăcut și Mățel, Goian și Raț. De fapt, mi-au plăcut toți, pentru că au luptat. Mult, cu dăruire, cu ambiție, cu dorința arzătoare să învingă Ungaria. Aici a fost vorba de o dorință de a învinge mai mare decât în oricare alt meci.

Vin turcii. Echipă foarte ambițioasă. Mult mai bună decât echipa Ungariei. Cu Terim la timonă. Cumva, spun eu, la nivelul nostru. Cu turcii avem și o istorie bogată, destul de recentă, în fotbal. Noi peste ei. Iar ei vor să răstoarne situația. Bașca valoarea rezultatului meciului ce se va juca marți. Mare valoare. Locul 2 în grupă. Sper ca ai noștri să înțeleagă importanța jocului și să se recupereze complet. Turcii s-au jucat cu Andora noi cu Ungaria. Probabil că pe o scară a valorilor, Ungaria este la nivelul Andorei. Dar ai noștri au depus un efort mai mare decât turcii. De aceea trebuie să se recupereze urgent. Rămâne problema absenței lui Alex Bourceanu. Mare pierdere. Va reuși Piți să formeze un alt cuplu de mijlocași ?

Fotbal stricat de presă.

Fotbal. Sport care face parte din viața multor oameni. Unii mai pătimași, alții mai calmi.

Sunt dintre cei mai calmi. Îmi place Steaua, țin cu echipa de când aveam 8 ani, din 1958 de când, copil fiind, împreună cu alți copii, după ce am fost duși la un meci Minerul Comănești - Dinamo, cred că în Cupă, am hotărât cu ce echipă ținem. Sub impresia puternică a jocului la care am asistat, dominat de dinamoviști cu brutalitate gratuită (lovirea adversarilor cu palma, cu pumnul sau cu piciorul, pentru unele reușite individuale) noi, copiii adunați la sfat de taină am hotărât cu cine vom ține. Evident că Petrolul Moinești și Minerul Comănești au fost favoritele. Cu mici excepții, sub influența familiilor, unii au declarat că țin cu Dinamo, Rapid sau Steaua. Ceilalți am ales să avem o echipă de suflet locală și una la nivel central. Aici, Dinamo a pierdut pe linie. Brutalitatea jucătorilor manifestată la jocul cu Minerul Comănești a fost decisivă. Am hotărât că vom ține cu adversarele lui Dinamo. O parte s-au orientat către Rapid. Părinții lor lucrau la Atelierele CFR de reparat vagoane din Moinești sau locuiau lângă Ateliere. Alții au hotărât să țină cu Astra Arad. Puțini am hotărât să ținem cu Steaua (CCA). Culmea, o parte dintre cei care am hotărât să ținem cu Steaua am ajuns la Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc devenind ofițeri ai Armatei Române.

Țin cu Steaua, îmi plac imaginile cu Steaua de-a lungul timpului, încerc să îi identific pe cei pe care, cumva, am reușit să îi văd la jocuri. Țin minte că nu eram admirator al lui Hagi, dar în timp am ajuns să îl apreciez. Nu mi-a plăcut Pițurcă. Deloc. Îi spuneam pomanagiul. Nu făcea de loc apărarea. Nu era treaba lui. Nu se omora cu firea. Erau alții care munceau de le săreau capacele pentru ca Pițurcă să primească o minge bună pentru a înscrie. Și înscria. Ce era al lui era al lui. Avea simțul porții. În rest, nici nu mă uitam la el. Nu mi-a plăcut când a devenit antrenor la Steaua. Nu îmi place nici ca antrenor al naționalei. Promovează un fotbal speculativ, un mingicar, nu un fotbal structurat pe o idee de joc care să devină o parte a culturii fotbalistice.

Meciul de duminică, pe care l-am urmărit din comentarii, nu am cablu de la RCS-RDS (această firmă care dezonorează prin tot ce face ideea de onestitate în contractele cu terții) a fost unul normal. Rapidul a jucat cu sufletul, efortul depus de rapidiști fiind mai mare decât de steliști. Steliștii au jucat organizat, având o cultură a jocului în formare. Ar fi bine să se țină de această cultură a jocului impusă de Reghecampf, pentru că în timp, prin eliminarea mișcărilor ineficiente, va reuși să domine toate echipele din campionat dar și din afară (după ce și jucătorii aleși să joace la Steaua vor fi valori, nu „petarde” cum sunt unii acum).

Partea neplăcută din întâlnire a constat în comportamentul suporterilor Rapidului. Ei bine, comportamentul lor a fost susținut de conducerea tehnică a echipei Rapid și o mulțime de jurnaliști de sport care au ceva de împărțit cu Becali și MM. Reacțiile acestora după meci constituie dovada clară că au pregătit, cu știință, derapajele galeriei. ProSport și Gazeta Sporturilor au fost vârfurile de lance în instaurarea unei atmosfere cât mai ostile din partea suporterilor Rapidului față de echipa Steaua și, mai ales, față de conducerea tehnică a echipei. Au provocat în permanență ostilitatea între echipe, au inventat vorbe și au reinterpretat, în sensul ostilității, altele. După meci au interpretat împotriva echipei Steaua evenimentele. În plus, după deciziile Comisiei de disciplină a LPF de sancționare a participanților la meci trag concluzia că și la nivelul LPF există un curent care urmărește continuarea situațiilor de acest fel în fotbal. Înclin să cred că cei de la LPF au nevoie de turbulențe grave la meciuri pentru a-și promova niște reglementări care să disciplinizeze fotbalul. La fel a făcut Jandarmeria Română. După ce, cu ani în urmă, a obținut (prin aranjament cu LPF) lege prin care supraveghează meciurile de fotbal, a trecut la provocarea suporterilor echipelor începând cu cei mai pătimași (deja cunoscuți). Pe traseul către stadioane, la intrarea pe stadioane, chiar pe stadion. Pentru fiecare zonă de conflict (provocat de jandarmi, cu ordin), au fost prevăzute prin lege „acțiuni de restabilire a ordinii și liniștii sociale”. Aliații jandarmeriei au fost, nimeni alții, decât jurnaliștii de la presa sportivă. Între timp, unii jurnaliști s-au lăsat de „sportul” acesta, nu mai contribuie la tulburarea suporterilor însă alții nu. Ioanițoaia este unul dintre cei care continuă să conducă campaniile anti-civilizație la GSP.

Cei care au răbdare pot urmări acest comportament în permanență. Cum ajung unele echipe la vârful clasamentului cum apar jurnaliștii sportivi cu „știri de senzație” pentru promovarea ostilității între echipele care luptă pentru primele locuri în campionat. Cum cresc echipele în clasament, cum apar informațiile cu caracter ostil. Degeaba se chinuie purtătorii de cuvânt ai echipelor, antrenorii, alte persoane din conducerea tehnică să le nege, jurnaliștii nu se lasă. Dacă nu au știre, o inventează. O lansează pe piață și îi urmăresc traseul. La nevoie, din mintea lor plină de rahat vai inventează o grozăvie care să ducă la explozii. Unii, mai impulsivi, comit greșeala de a răspunde unor acuzații inexistente (inventate de jurnaliștii sportivi !) făcute de viitorii adversari. Este suficient. Se închide cercul, vine, normal, un răspuns. Totul se construiește în paginile jurnalelor sportive și stimulează agresivitatea suporterilor. Psihologic, jurnaliștii sportivi construiesc, cu sprijinul LPF, o masă critică pentru momentul întâlnirii sportive din campionat. Normal, în acel moment, unii suporteri slabi de înger explodează. Au jurnaliștii ce scrie, are Jandarmeria ce amenda, are LPF ce sancționa. Pe spinarea cluburilor și a suporterilor, mafia din sportul românesc își câștigă pâinea. În comentariile unor cititori on-line din presa sportivă am găsit o explicație. Un jurnalist a afirmat la un comentariu că ei, jurnalele de sport, au nevoie de rating pentru a exista. Au ales să provoace haosul și scandalul, să susțină violența pentru a avea paginile din ziare citite, urmărite, căutate de cei care au nevoie de senzații tari.

Dacă jurnaliștii din presa sportivă nu ar face așa, Jandarmeria ar pierde din atribuții, LPF nu ar mai putea da sancțiuni cu amendă din care să câștige un ban în plus. Ziarele de sport ar fi obligate să facă presă sportivă reală și nu ar mai avea veniturile de azi. Bașca ar trebui să renunțe la bezmeticii cu legitimații de jurnaliști care caută, mereu și mereu gâlceava între suporteri pentru a avea „știri”.

Cum naiba apar, din neant, imagini cu suporteri care se bat pe o străduță, oarecare ? Sigur trebuie căutat cine ar avea un interes. Fie jurnaliștii, fie Jandarmeria (care apare mintenaș, de după colț).

Singurii beneficiari ai evenimentelor de duminică sunt jurnaliștii presei sportive care au „rahat” de mâncat pentru rating, Jandarmeria care a mai bifat o acțiune „utilă” societății și LPF care a dovedit că există. Păgubiții sunt cluburile și suporterii. Rapid, săracii, sunt cei mai loviți. În criză de bani plătesc amenzi și pierd venituri viitoare prin suspendarea terenului.

Steaua trebuia să iasă de pe teren. La fel și Rapidul. Cele două echipe ar fi trebuit să refuze să mai joace dând un semnal LPF că modul în care este condus fotbalul nu are nici o legătură cu sportul. Una este înfruntarea sportivă, dură, totală, puternică și alta este afacerea promovată de LPF cu sprijinul presei zise de sport și Jandarmerie pentru menținerea și creșterea violenței pe stadioane sau legată de confruntările sportive.

Un egal mai mult decât norocos

Ungaria - România 2 - 2. Norocos. Tradițional, îi spunem „bulanul lui Pițurcă”. După un meci încurcat, îmbârligat, amețit, greșit, aiurit „am obținut” egalul. Am obținut ?! La naiba. A obținut, deși nu merita, Pițurcă. Chipciu l-a salvat. Chipciu trimis să dea gol, de va putea, la final de meci, când simțeam că nu se mai poate face ceva pentru un egal, măcar.

Fiind doar un spectator și nu un specialist în fotbal tratez „eșecul” de aseară din postura celui care își poate da, cel mult, cu părerea.

Părerea este negativă. În multe faze am văzut cum ai noștri se „călcau în picioare” la o minge, ceea ce m-a făcut să constat că între jucători nu a fost o legătură de echipă. Fiecare a dorit să arate că este bun, cel mai bun, cel mai al naibii. Așa au lăsat spații libere de care au profitat ungurii. Ungurii au fost mai organizați ca noi. Au știut ce să facă. Din acest motiv au condus și erau să câștige meciul dacă nu interveneau, în ultimele minute, Maxim și Chipciu. Maxim i-a încurcat iar Chipciu a marcat. Golul egalării este meritul lor. Pițurcă a fost norocos, nu deștept. Dacă era deștept, folosea din start o echipă care are legături de joc. Avea de la Steaua un schelet pe care putea „pune” un Tamaș și un Ștefan Radu, un Mutu și un Goian. Sunt convins că o echipă care ar fi avut pe axul central jucători de la Steaua ar fi dus la alt rezultat. Toți „stranierii” au arătat că sunt lipsiți de rezistență. Mai mult, Pițurcă a ales o tactică de apărare cu jucători de la Steaua obișnuiți cu atacul. Dacă ar fi ales o strategie bazată pe atac, cu potențialul steliștilor de a lupta, constant, peste 90 de minute, un Mutu sau un Ștefan Radu, chiar Tamaș și Goian ar fi făcut o figură mai frumoasă. Cu un Bourceanu, Pintilii, Chipciu, Rusescu și Adi Popa în formulă, careul ungurilor ar fi devenit neîncăpător iar Mutu putea veni din stânga să coordoneze și să facă diferența. Presiunea asupra apărării noastre ar fi fost mai slabă, astfel că am fi avut un Chiricheș care putea să tragă de la distanță. Alături de Pintilii. Dar nu, nu a fost să fie. Părerea mea este că Pițurcă, orgolios, vanitos, nu a ales cea mai bună variantă. Nu poți să pui peste jucătorii de la Steaua jucători care evoluează în formații mai slabe din străinătate. I-a adus pentru că au nume, pentru că sunt cunoscuți. Dar nu sunt la valoarea pe care o au jucătorii din țară care au luptat în cupele europene.

Înclin să cred că o echipă câștigătoare se putea face cu jucători din țară. De la Steaua, Dinamo, Rapid, Pandurii, Astra etc. Pentru că sunt. Sunt buni, excepționali chiar. Peste nivelul celor care joacă în străinătate. Unora nu le-a plăcut Ștefan Radu. Mie însă da. Criticile la adresa lui sunt nedrepte. Radu nu a avut cu cine să joace. Avea în față pe Mutu și Stancu, doi amețiți, Tamaș îl avea pe Torje, amețit complet, toți cei din atac nu au fost capabili să preia mingile trimise de mijlocași și apărătorii laterali iar când le-au avut, l-au dat ungurilor. Atacul nostru a alimentat, constant, mijlocul maghiar cu mingile necesare atacurilor maghiare. Pe lângă asta, contribuția la apărare a atacanților noștri a fost haotică, mai mult au încurcat, au ajutat atacul maghiar să ajungă la poarta lui Tătărușanu. Având în minte jocurile Stelei, cu apărarea ordonată, cât de cât a tuturor jucătorilor de pe teren, jocul din apărare de aseară al naționalei mi s-a părut o glumă proastă. Norocul nostru a fost că intervențiile lui Chiricheș și Goian (a jucat și bine) în momentele cheie au fost decisive. Dacă nu jucau ei la sacrificiu, ungurii ar fi avut 3-4 goluri avans.

Este evident că am avut flancuri slabe, îngrozitor de slabe. Tamaș nu s-a înțeles cu Torje, Torje fiind mai mereu pe lângă joc, Radu nu s-a înțeles cu Stancu (ce naiba căuta Stancu în stânga ?!), Mutu nu s-a înțeles cu Radu, Bourceanu și Pintilii au fost obligați să stea la mijlocul terenului și astfel s-a pierdut capacitatea lor de recuperare a mingii și aglomerare a atacului, practic apărarea noastră a fost cât de cât bună doar pe mijloc unde erau Chricheș și Goian, Bourceanu și Pintilii. Ungurii ne-au copleșit pe flancuri unde au avut liber. un meci prost organizat și mai ales, prost jucat. Am avut mare noroc cu rezultatul.

Pițurcă nu este de națională. Poate fi orice altceva. Nu l-am apreciat prea mult nici înainte, acum însă nu mai dau doi bani pe el. Sunt antrenori în țară, mai tineri, care îl depășesc. Cu mult. În plus ar trebui „să rupem pisica în două”. Avem obiceiul prostesc de a ne crampona de niște jucători care nu mai sunt de nivelul la care ar trebui să fie un jucător de națională. Idolizați de o parte a presei, aceștia ajung la națională și ne duc la înfrângere. După o primă repriză Mutu și ceilalți erau epuizați. Abia după introducerea lui Maxim, Rusescu și Chipciu s-a văzut o diferență clară în favoarea noastră. Dar dacă Chipciu, Maxim, Rusescu și Adi Popa erau în echipă de la început ? În mod sigur nu mai aveam problema oboselii născătoare de erori cumplite care au sprijinit ofensiva maghiară: Mutu, Grozav, Torje, Stancu. Aleși în detrimentul jucătorilor din campionat care fac față unor jocuri grele, cu echipe mari din Europa, cu rezistență fizică și psihică deosebită. Chiar și Tamaș putea fi înlocuit de Râpă. Cred că Râpă ar fi făcut un joc mai bun. Dar dacă este să judec așa, ajung la o națională formată doar din Steaua cu niște plombe de pe la Dinamă, Rapid și 2-3 „străini”. Cred însă că interesul naționalei este mai mare decât interesul meschin al unor afaceriști din fotbal.

Nu mi-a plăcut meciul. Nu îmi plac nici comentariile unor jurnaliști și comentatori de fotbal. Ăia vorbesc de „succesul” lui Mutu care îl egalează pe Hagi, iar eu văd cum naționala nu mai este națională. Este o afacere jurnalistică și impresarială. Să îi ia dracu și pe unii și pe alții. Eu vreau România campioană mondială. La fotbal. Indiferent că este sau nu Mutu în formație, că este Tamaș sau Chiricheș. A, unii îl critică sever pe Chiricheș pentru meciul de aseară. Ori sunt idioți ori sunt plătiți. Jigodii. Îl laudă pe Grozav care se încalecă cu Torje, îl laudă pe Torje care umblă aiurea pe teren și critică pe Chiricheș care nu a lăsat pe unguri să mai bage 2-3 goluri în poarta noastră. Ce să mai spui ?

Zi nefasta pentru unii, fericita pentru altii.

Ieri, ca tot romanul cu pasiune fotbalistica, am asteptat sa prindem covrigul de pe coada cainelui din Giurgiu. Aiurea. Ganduri marete din neputinti marunte.

Steaua acasa cu Fenerbahce a capotat. Daca stau sa ma gandesc mai bine, am avut noroc. Mare noroc. Turcii puteau face un scor mult mai mare daca nu se opuneau Ghionea, Baciu, Rada, Golansky si cel mai bun jucator "roman" de pe teren, Zapata. La mijloc era unul cu Bic ..., un "aerian" tanar, promovat ostentativ de o presa obiedienta cu familia Becali. In fata alte "parasute" fotbalistice: Szecheli, Surdu, Dayro... Pacat de munca lui Toja. Nu are "romanul"asta cu cine juca. Iar grecul Kapetanos si inimosul Nicolita au incercat ei dar nu au putut. Erau singuri in fata unei aparari bune. Iar Surdu, offffff, nici sa impinga mingea in poarta nu a fost in stare, dara sa creeze faza de gol pentru cei doi din jur, un grec si un roman, care i-au oferit de multe ori posibilitatea sa se afirme.

Nu poti trai doar din ocazii. Golul turcilor a fost de manual. Tactic turcii au peste noi. Cu mult.

Dinamo s-a comportat in nota obisnuita. Caine cu cei mici, miel cu cei puternici. Asa este cand vrei sa faci din rahat-bici (la Steaua) si din tantar-armasar (la Dinamo). Ambele echipe sunt parazitate de verii Becali, afaceristii "responsabili" cu onoarea sportiva a romanilor in fotbal. Daca le iese lor banul, nici o problema. Jucatorii care au pierdut sunt mari. Daca nu le iese, de vina sunt jucatorii "de doi bani bucata" impresariati de altii. Verilor Becali li se alatura Ovidiu Ioanitoaia, gurul din presa sportiva care a girat denaturarea adevarului despre valoare. Ioanitoaia este cancerul presei sportive. El si sleahta care il secondeaza au creat "valori" din cuvinte dar incapabili pe teren. Daca au ajuns sa umple cerul fotbalului romanesc cu toate hahalerele pe post de stele inseamna ca am ajuns rau. Tot fituica la care scriu indivizii este cea care a venit cu ideea stupida de a face cheta pentru drogatul de Mutu, promovat ostentativ ca model sportiv !

Norocul nostru este ca "la tara" cresc echipe adevarate. Norocul nostru este ca exista un Dan Petrescu, un Sabau, un Grigoras, un Lacatus, un Razvan Lucescu si altii, oameni care au inima pentru fotbal si posibilitatea sa promoveze adevaratele valori. Cu rezerva ca Razvan poate fi acuzat, la un moment dat, de favorizarea unor jucatori care se pare ca fac parte dintr-o schema de familie. Totusi, ii dau credit.

CFR a pierdut. Nu am o mare simtire pentru echipa clujeana, este formata din straini si chiar daca unii dintre ei imi plac, sunt totusi prea multi intr-o echipa romaneasca. Poli Timisoara a obtinut un egal. Rezonabil avand in vedere faptul ca echipa are in componenta jucatori fara mare experienta in meciurile internationale. Oricum, este cel mai bun rezultat de ieri. Chiar daca in meciurile urmatoare Timisoara nu are sanse prea mari, a facut un parcurs bun pana in prezent.

Turcii merita pozitia superioara fata de romani in fotbal. Nu doar investitiile ci si arta de a combina experienta jucatorilor in varsta cu elanul si dorinta de afirmare a tineretii este cheia succesului lor. Merita felicitati. Turcia a luat 6 puncte ieri de la Romania pe merit.