Să clarificăm legislația cu privire la câini. Pentru cei care fac clăbuci fără să știe despre ce vorbesc.

Observ că se fac grave confuzii cu privire la legislația care privește câinii. Mai observ că unii comentatori, indiferent de mediul de promovare al informației, fac valuri cu privire la legislația în materie. Greșesc. Majoritatea. Ici-colo, câte o persoană cu capul pe umeri încearcă să atragă atenția că legislația există. Este și clară, după mine. Chiar foarte clară.

Animalele sunt împărțite, potrivit legii nr. 205/2004 în „animale cu sau fără deținător”. Alineatul 2 al art. 1 din lege face trimitere expresă la o lege specială când se vorbește despre câinii fără stăpân. Maidanezii ! Este evident că legea nr. 205/2004 se referă la toate animalele, în general, nu doar la câini și, mai ales, la animalele „cu deținător”. Iar deținătorul poate fi oricare dintre noi sau chiar instituții de stat sau private. Cu privire la câinii „fără stăpân” avem legea specială. Este vorba despre Ordonanța de urgență nr. 155/2001 care a fost aprobată de parlament și a devenit Legea nr. 227/2002.

Lege este, primarii care nu au aplicat-o sunt incompetenți. Practic, toate persoanele care au avut de suferit din cauza maidanezilor ar trebui să deschidă acțiuni împotriva primăriilor locale. Incompetența primărilor este cauza suferinței lor nu „foamea” animalele care i-au atacat.

Lege este. Oameni care să o aplice nu avem.

Susțin, în continuare, cu mai multă insistență, că cei mai buni dintre noi ar trebui să lucreze în funcții publice. Stăm prost la capitolul „funcționari publici” pentru că acolo au ajuns toți incompetenții. Iar de la incompetenți avem de suferit.