Ponta a intrat în „clinciuri”. Dacă nu face o eschivă elegantă va fi KO.

Roșia Montană și canadianul „Gabriel” au parte de mari încercări. Au susținere din partea unor primari locali și a cetățenilor din respectivele comunități, nu toți, au însă și parte de opoziție organizată. În mai toată țara. Este normal. Adevărul nu iese ușor la iveală.

Pe de o parte, necesitatea de a exploata resursele din „coaja și subsolul” munților este reală. Nu te poți dezvolta fără a exploata resursele pe care le ai. Exemplul cu Japonia (pe care mi l-a dat un prieten, ieri, la o discuție) care importă resurse ca motiv să nu le exploatăm pe ale noastre nu ține. Japonia nu le are. A dezvoltat altceva pentru a avea cu ce cumpăra resursele de care are nevoie. Important este cum exploatezi acele resurse fără a pune în pericol populația zonei din punctul de vedere al vieții, beneficiind la maxim de oportunitatea exploatării pentru a ridica nivelul de trai al acelei populații.

După o zi de la ajungerea în zonă a Comisiei parlamentare „se aleg apele”. Cine crede că serviciile nu au cules date sau că alte instituții ale statului și-au pus mâinile în sân, se înșală. Contramanifestația care urmărea să arate că sunt mulți opozanți ai exploatării, oameni din zonă, are niște intruși. În număr mare. Ici-colo câte un localnic care a arătat, pe bună dreptate, că exploatarea îi dăunează. Se pare însă că majoritatea manifestanților erau „de împrumut”. Din București, din alte localități, din Ungaria și chiar din Germania. Din Rusia nimic ? Mai este timp să aflăm.

Eu cred că acolo, în Apuseni, sunt oameni care își doresc exploatarea resurselor minerale din munți și oameni care se opun. Sunt convins însă că procedeul care urmează a fi folosit este mai puțin important pentru cei care doresc exploatarea. Ei văd doar locul de muncă care va apare sau își apără actualul loc de muncă. Cei care se opun au și ei dreptate. Dacă exploatarea, în forma preconizată, le afectează modul de viață actual, atunci sunt în drept să se opună unei astfel de exploatări. Nu doar cianurarea minereului pentru a extrage aurul și argintul este o problemă (chiar una foarte serioasă dacă cianurarea nu se face printr-un procedeu cu circuit închis) ci și metoda violentă de decopertare a vârfurilor montane și excavările. O întreagă zonă va fi scoasă din circuitul vieții, umane și animale. Oamenii mai simpli, dacă pot spune așa, nu gândesc în perspectivă. Nu au fost obișnuiți cu o astfel de gândire. Însă noi avem serioase probleme cu statele vecine, în speță cu Ungaria, pentru că în tratatele cu această țară sunt prevederi care ne obligă să nu facem pe teritoriul propriu ceva care ar putea infesta sau polua mediul în țara vecină. Poluarea gravă de la Baia Mare a fost invocată de negociatorii maghiari iar noi nu am avut ce opune. Bine-bine, astfel de prevederi sunt în toate tratatele însă la negocierile cu Ungaria partenerii noștri au avut și exemplul negativ la îndemână. Cumva, Ungaria are un precedent periculos de care se poate lega. Iar proiectul RMGC tocmai că previzionează o astfel de poluare gravă cu consecințe transfrontaliere. Ca să fiu sincer, odată accidentul produs noi nu avem posibilitatea să îi oprim extinderea. Nu există mijloacele tehnice care să oprească infiltrarea toxinelor în sol, infestarea pânzelor freatice și poluarea gravă a apelor curgătoare care traversează frontiera cu Ungaria. După Ungaria va fi afectată Serbia și chiar noi și apoi bulgarii vom simți, de la Baziaș în aval, efectele poluării.

Mediafax preia o declarație a lui Ponta, legată de exploatare. Pe undeva are dreptate. Poate fi un mesaj împotriva unor investitori străini, în special a celor care gândesc exploatări asemănătoare cu ale canadianului „Gabriel”, însă poate fi și o încurajare a celor care vor să investească cu respectarea cerințelor maximale de protecție a mediului. Ponta va trebui să impună, prin legile viitoare, folosirea cianurilor (dacă altfel nu se poate) sau a altor substanțe pentru prelucrarea minereurilor în circuit închis. Nu știu cum va putea să evite spargerea și tocarea masivelor muntoase. Minele închise nu sunt nici ele o mare fericire. Cum-necum, folosirea în integralitate a rocii bogate în minereuri va duce, cumva, la dispariția formațiunilor stâncoase. Nu ne putem întoarce la mineritul din timpul dacilor.

Înclin să cred că „războiul” aurului de la Roșia Montană nu se va sfârși curând. Vor fi întotdeauna oameni care vor dori exploatarea și opozanți ai acestei exploatări. Sunt însă sigur că se va lua o decizie politică din partea lui Ponta, în special. Dacă legile care vor suferi modificări vor avea reglementări severe de protecție a mediului, RMGC se va retrage. Nu are bani pentru protecția mediului pe timpul exploatării. Refacerea mediului după terminarea exploatării este altă socoteală.

Lumea se radicalizează. Deja, radicalismul naște „monștri”. De nu se ajunge la o soluție politică convenabilă, vom ajunge la situații care nu mai pot fi controlate.

Ponta are o problemă serioasă. Dar și partidul lui, PSD. Probabil că este singur în fața tuturor. Cu excepția PSD (probabil că nu toți social-democrații), toți ceilalți parlamentari se opun proiectului RMGC și Dan Șova, ministrul „marilor proiecte”. Probabil că va lucra la o lege sau chiar la legea minelor astfel încât să satisfacă toate exigențele. Ar fi soluția cea mai bună pentru că ar fi de folos și în viitor. Ar scăpa bine din clinciurile de azi. Altfel ... PSD va fi asociat cu jaful RMGC.