Nu Grecia este problema UE ci partidul politic care o conduce. Un partid care și-a făcut campanie anti-UE, anti-instituții internaționale, anti-tratate internaționale, anti-reglementări. Un partid care dorește să încalce toate angajamentele asumate de țară fără să suporte consecințele.
Fără respectarea regulilor comune, nu poate fi echilibru între parteneri.
Demersurile Syriza de până în prezent pun în pericol nu doar UE ci toate celelalte organizații în care Grecia este membră. FMI, BM, NATO, ONU etc. Uniunea Europeană a înțeles pericolul și a pus pe hârtie situațiile de risc generate de comportamentul conducerii politice din Grecia și posibilitățile de acțiune pentru contracararea lor. Sunt sigur că undeva, pe o pagină, există și soluția extremă. Împingerea Greciei în afara zonei euro și mai apoi în afara UE. Există pericolul ca Grecia sub conducerea Syriza să devină și un „adversar” al statelor membre UE, în interiorul NATO. Problemele sunt foarte complicate și se pot complica până când se poate ajunge la conflicte armate între state NATO și alte state sprijinite de Grecia syrizată.
Nu se va dori acest lucru. Sunt sigur că se iau în calcul absolut toate posibilitățile ca aventura Syriza să nu devină un cancer. Un cancer care se poate întinde în corpul UE, la alte state membre sau la candidatele care și-au declarat intenția de a adera. Chiar dacă populația Greciei va avea de suferit. Izolarea economică și financiară a Greciei va fi o măsură extremă însă va fi aplicată dacă grecii își mențin suportul pentru Syriza și alte partide extremiste.
Refuzat de Rusia, Tsipras nu mai are cui se adresa. Este un aventurier. Și-a închipuit că Rusia sau alte state îi vor acorda sprijinul în contra celorlalte state UE. S-a înșelat. Nici Rusia și nici alte state nu își permit, azi, o stare de conflict cu UE. Un conflict economic și financiar, UE este cea mai mare putere a lumii.
Șantajul lui Tsipras la adresa UE și a zonei euro a fost, parțial, temperat. Cei care se folosesc de șantaj nu își vor respecta angajamentele. Angajamentele asumate de Guvernul grec, sub presiunea Eurogrup dar și a celorlalte state membre UE, au trei componente care ar trebui să fie legate însă pot aceasta poate fi destul de ușor evitate.
Componenta legislativă ar părea că este cea mai ușor de realizat. Este. Se scrie un proiect de lege, se discută în Guvern se aprobă în Parlament, se publică în Monitorul Oficial (sau cum s-o numi).
Partea a doua este implementarea care presupune, de cele mai multe ori, acte normative subordonate, regulamente, instrucțiuni, formulare, aducerea la zi a unor evidențe etc. Aici este enorm de mult de muncă, aici intervin, de obicei, oamenii. Aici se manifestă nemulțumirea, ostilitatea, refuzul de a face, aci se poartă „războiul” dintre cei care vor să facă și cei care se opun. După câte am înțeles eu, opozanții vor fi mulți. Tare mulți. Dispar beneficiile personale, dispar facilitățile, dispar multe.
A treia parte este controlul respectării legii și corecțiile ce se fac. Ei bine, cred că aici se va ajunge iar la ce este acum. Nu îi împiedică nimeni pe cei din Syriza să găsească portițe pentru a scuti pe unii și pe alții de rigorile legii. Un parlamentar european a pomenit despre un „model” practicat de politicienii lui Tsipras. Aproape toate funcțiile de conducere dintr-o structură administrativă au fost ocupate de membri ai partidului. Seamănă izbitor cu „modelul” PSD.
Uniunea Europeană este în fața celui mai sever examen de până acum. S-a ajuns aici pentru că s-a tratat cu superficialitate problema respectării regulilor UE privind comportamentul politic la guvernare, disciplina financiară, egalitatea între state. Grecia a fost favorizată în condițiile în care an de an ea s-a sustras de la obligațiile asumate. A fost exonerată de răspundere când s-a constatat că a mințit la intrarea în zona euro. Uniunea Europeană nu a tratat boala ci a pus comprese. Criza din Grecia nu avea cum să nu izbucnească. Sub compresele financiare ale UE, boala și-a făcut de cap. Ei bine, acum trebuie făcută operația care a fost evitată acum 5 ani. Guy Verhofstadt a pus punctul pe „i” în discursul său.
Alexis Tsipras a insistat în a fi arogant și populist. Va fi culmea ca tocmai el să fie obligat să respecte, pas cu pas, condiționările UE pentru redresarea Greciei, el care s-a opus tuturor reglementărilor anterioare. Nimeni nu are încredere în Tsipras și Syriza.
O parlamentară din Grecia i-a atras atenția lui Tsipras că nu are mandat să scoată Grecia din zona euro și nici din UE. Alți parlamentari i-au atras atenția că cererea lui de finanțare se poate împlini prin contribuția celorlalte state membre care își pun la dispoziția Greciei o parte din banii ce le revin. I-au atras atenția că și cetățenii lor au dreptul democratic de a vota la un referendum dacă sunt dispuși să își dea banii pentru a salva Grecia sau nu. Tsipras s-a făcut că nu pricepe. A continuat cu populismele. Tot culmea este că cei care i-au lăudat acțiunile, extremiștii din alte țări, i-au recomandat să plece din UE și să își conducă țara cu „demnitate”. Stupidă situație. Susținătorii extremiști (familia Syriza) îi propun nici mai mult și nici mai puțin ca grecii să rămână în curul gol ca model de demnitate.
Acesta este un examen al UE. Statele membre au judecat greșit ani și ani de zile. Au căutat compromisul însă au reușit să se compromită. În alte state au căpătat curaj partidele extremiste. Un nou compromis compromițător va aduce la putere în alte state partidele surori Syriza. Atunci, Uniunea Europeană va fi obligată fie să dispară, fie să se restrângă.
Grecii vor trebui să se trezească. Vor trebui să aleagă. Să respecte regulile UE sau să iasă din UE. Ei sunt cei care vor decide până la urmă. Pot dori celelalte state UE ca ei să rămână însă ei sunt cei care sunt chemați să aibă responsabilitatea rămânerii.
