Syriza poate spune liniștită: ne-am înfrânt ! Ne-am respectat angajamentul !

Circul făcut de liderii Syriza se apropie, cumva, de final.

Votul „OXI” de la referendum s-a transformat în „NAI” după ce Alexis Tsipras a constatat că gargara cu pioneze nu ține în fața celorlalți europeni. Europeni care nu s-au speriat nici de amenințările cu boicotul pe baza dreptului Greciei de a se opune prin „veto” la proiectele majore ale UE. Se naște întrebarea : de ce au mai făcut referendumul ? De ce au mai dat atâția bani pentru ținerea lui ? Care este poziția aia de forță a Guvernului grec ?

Trag concluzia că au mers la cacialma. Iresponsabili. La fel și susținătorii lor, indiferent de unde sunt aceștia. Mulți dintre ei cu nume sonore, în mediul academic, alții în mediul literar, alții simple personalități politice. Nu mai spun de susținătorii „net-iști”. Mult zgomot pentru nimic.

Preiau de la Agerpres (aici).

„În textul de 13 pagini intitulat 'Acțiuni prioritare și angajamente', Grecia își asumă obligația de a adopta aproape toate măsurile propuse de creditori la 26 iunie și pe care Atena le-a respins atunci anunțând organizarea unui referendum”.

Azi, Parlamentul grec își va da votul pentru a aproba scrisoarea de intenție a guvernului.

Mi se pare ciudat. Dacă va fi un vot negativ ? De ce au mai publicat scrisoarea de intenție ? Nu ar fi fost normal să o publice după aprobarea în Parlament ? Constat doar că unele acte și fapte în Grecia au doar caracter formal.

Formal, mâine vor fi analizate de creditori angajamentele grecilor. Concluziile creditorilor vor fi prezentate șefilor de stat și de guvern din UE duminică. Aceștia au posibilitatea de a se pronunța asupra acțiunilor prioritare și a angajamentelor Guvernului Tsipras. Nu cred că vor fi tratate cu superficialitate. Mai ales de către creditori.

Ca să fiu foarte sincer, nu am încredere în Syriza și în indivizii care o populează. Bănuiesc că nici liderii celorlalte state membre UE. Probabil că la acest plan al grecilor se vor adăuga niște prevederi pentru exercitarea controlului angajamentelor asumate. Scopul nu este „să ia țara grecilor”, așa cum promovează unii mai slabi de înger o idee, scopul este să îi forțeze pe greci să devină competitivi economic și financiar pentru a întări Uniunea Europeană și moneda comună.

Acum suntem doar în faza angajamentelor. De la angajare până la aplicare mai este un drum de parcurs. Syriza a câștigat alegerile și stăpânește Parlamentul și Guvernul prin angajamentele luate față de greci că nu vor mai avea austeritate. Referendumul a fost moșit de Syriza pentru a avea sprijinul popular necesar pentru a refuza austeritatea. În această scrisoare este multă austeritate. O austeritate propusă de Syriza, acum. Nu impusă de creditori ! Nu a trecut o săptămână de la referendum !

Cât de serios este acest Alexis Tsipras ? Înclin să cred că au dreptate unii care îl consideră un „accident politic”. Un măscărici.

Examenul Uniunii Europene în fața șantajului politic.

Nu Grecia este problema UE ci partidul politic care o conduce. Un partid care și-a făcut campanie anti-UE, anti-instituții internaționale, anti-tratate internaționale, anti-reglementări. Un partid care dorește să încalce toate angajamentele asumate de țară fără să suporte consecințele.

Fără respectarea regulilor comune, nu poate fi echilibru între parteneri.

Demersurile Syriza de până în prezent pun în pericol nu doar UE ci toate celelalte organizații în care Grecia este membră. FMI, BM, NATO, ONU etc. Uniunea Europeană a înțeles pericolul și a pus pe hârtie situațiile de risc generate de comportamentul conducerii politice din Grecia și posibilitățile de acțiune pentru contracararea lor. Sunt sigur că undeva, pe o pagină, există și soluția extremă. Împingerea Greciei în afara zonei euro și mai apoi în afara UE. Există pericolul ca Grecia sub conducerea Syriza să devină și un „adversar” al statelor membre UE, în interiorul NATO. Problemele sunt foarte complicate și se pot complica până când se poate ajunge la conflicte armate între state NATO și alte state sprijinite de Grecia syrizată.

Nu se va dori acest lucru. Sunt sigur că se iau în calcul absolut toate posibilitățile ca aventura Syriza să nu devină un cancer. Un cancer care se poate întinde în corpul UE, la alte state membre sau la candidatele care și-au declarat intenția de a adera. Chiar dacă populația Greciei va avea de suferit. Izolarea economică și financiară a Greciei va fi o măsură extremă însă va fi aplicată dacă grecii își mențin suportul pentru Syriza și alte partide extremiste.

Refuzat de Rusia, Tsipras nu mai are cui se adresa. Este un aventurier. Și-a închipuit că Rusia sau alte state îi vor acorda sprijinul în contra celorlalte state UE. S-a înșelat. Nici Rusia și nici alte state nu își permit, azi, o stare de conflict cu UE. Un conflict economic și financiar, UE este cea mai mare putere a lumii.

Șantajul lui Tsipras la  adresa UE și a zonei euro a fost, parțial, temperat. Cei care se folosesc de șantaj nu își vor respecta angajamentele. Angajamentele asumate de Guvernul grec, sub presiunea Eurogrup dar și a celorlalte state membre UE, au trei componente care ar trebui să fie legate însă pot aceasta poate fi destul de ușor evitate.

Componenta legislativă ar părea că este cea mai ușor de realizat. Este. Se scrie un proiect de lege, se discută în Guvern se aprobă în Parlament, se publică în Monitorul Oficial (sau cum s-o numi).

Partea a doua este implementarea care presupune, de cele mai multe ori, acte normative subordonate, regulamente, instrucțiuni, formulare, aducerea la zi a unor evidențe etc. Aici este enorm de mult de muncă, aici  intervin, de obicei, oamenii. Aici se manifestă nemulțumirea, ostilitatea, refuzul de a face, aci se poartă „războiul” dintre cei care vor să facă și cei care se opun. După câte am înțeles eu, opozanții vor fi mulți. Tare mulți. Dispar beneficiile personale, dispar facilitățile, dispar multe.

A treia parte este controlul respectării legii și corecțiile ce se fac. Ei bine, cred că aici se va ajunge iar la ce este acum. Nu îi împiedică nimeni pe cei din Syriza să găsească portițe pentru a scuti pe unii și pe alții de rigorile legii. Un parlamentar european a pomenit despre un „model” practicat de politicienii lui Tsipras. Aproape toate funcțiile de conducere dintr-o structură administrativă au fost ocupate de membri ai partidului. Seamănă izbitor cu „modelul” PSD.

Uniunea Europeană este în fața celui mai sever examen de până acum. S-a ajuns aici pentru că s-a tratat cu superficialitate problema respectării regulilor UE privind comportamentul politic la guvernare, disciplina financiară, egalitatea între state. Grecia a fost favorizată în condițiile în care an de an ea s-a sustras de la obligațiile asumate. A fost exonerată de răspundere când s-a constatat că a mințit la intrarea în zona euro. Uniunea Europeană nu a tratat boala ci a pus comprese. Criza din Grecia nu avea cum să nu izbucnească. Sub compresele financiare ale UE, boala și-a făcut de cap. Ei bine, acum trebuie făcută operația care a fost evitată acum 5 ani. Guy Verhofstadt a pus punctul pe „i” în discursul său.

Alexis Tsipras a insistat în a fi arogant și populist. Va fi culmea ca tocmai el să fie obligat să respecte, pas cu pas, condiționările UE pentru redresarea Greciei, el care s-a opus tuturor reglementărilor anterioare. Nimeni nu are încredere în Tsipras și Syriza.

O parlamentară din Grecia i-a atras atenția lui Tsipras că nu are mandat să scoată Grecia din zona euro și nici din UE. Alți parlamentari i-au atras atenția că cererea lui de finanțare se poate împlini prin contribuția celorlalte state membre care își pun la dispoziția Greciei o parte din banii ce le revin. I-au atras atenția că și cetățenii lor au dreptul democratic de a vota la un referendum dacă sunt dispuși să își dea banii pentru a salva Grecia sau nu. Tsipras s-a făcut că nu pricepe. A continuat cu populismele. Tot culmea este că cei care i-au lăudat acțiunile, extremiștii din alte țări, i-au recomandat să plece din UE și să își conducă țara cu „demnitate”. Stupidă situație. Susținătorii extremiști (familia Syriza) îi propun nici mai mult și nici mai puțin ca grecii să rămână în curul gol ca model de demnitate.

Acesta este un examen al UE. Statele membre au judecat greșit ani și ani de zile. Au căutat compromisul însă au reușit să se compromită. În alte state au căpătat curaj partidele extremiste. Un nou compromis compromițător va aduce la putere în alte state partidele surori Syriza. Atunci, Uniunea Europeană va fi obligată fie să dispară, fie să se restrângă.

Grecii vor trebui să se trezească. Vor trebui să aleagă. Să respecte regulile UE sau să iasă din UE. Ei sunt cei care vor decide până la urmă. Pot dori celelalte state UE ca ei să rămână însă ei sunt cei care sunt chemați să aibă responsabilitatea rămânerii.

Reformarea socialistă a Europei propusă de Syriza a ajuns la final. Europa spune „NU”.

Grecii au spus „NU” modelului european de viață, model creat în urma negocierilor dure, foarte dure, dintre statele care au devenit membre ale Uniunii Europene.

Lăsând la o parte scrierile unora și altora care au ca scop să arate ce bine știu ei să povestească și cât sunt ei de fideli istoriei europene, în special contribuției culturale grecești la cultura europeană - contribuție care se limitează pe zi ce trece doar la folosirea unor cuvinte -, se cuvine a veni în timpurile noastre unde se manifestă voința popoarelor, voință care nu poate fi modificată brutal după cum vor unii politicieni.

Grecii ca popor au spus „NU” unui tip de relații contractuale agreate, convenite, de celelalte state membre ale UE dar și de alte state ale lumii, tip de relații codificate în tratate internaționale. Întâmplarea face că Grecia se află în aceeași barcă cu Rusia care, la rândul ei, încalcă aceste tratate și îndeamnă și pe alții să le încalce. Scopul este unul care nu poate fi acceptat. Slăbirea Uniunii Europene și a Tratatului Nord-Atlantic.

Declarațiile publice ale politicienilor sunt „diplomatice”. Termenii împăciuitori ascund măsuri dure.

După rezultatul referendumului, scenariile strategice au căpătat amploare. La nivelul tuturor statelor lumii. Grecia este punctul slab al unui dispozitiv comun de apărare a unui model de viață. Nu degeaba rușii consideră rezultatul referendumului „o victorie”. Nu degeaba propaganda rusă anunță că Grecia este statul în care „s-a reușit”. S-a reușit producerea unei fisuri. Nu degeaba Guvernul grec este încurajat de ruși și partidele extremiste din UE (aliate declarate ale Rusiei !) să continue pe aceeași linie. Păstrarea Greciei în zona maximă de risc politic este în avantajul celor care au intenții agresive față de Uniunea Europeană și NATO. Nu este exclus ca Rusia să considere slăbirea, în Grecia, a Uniunii Europene și a NATO ca un răspuns la sancțiunile politice și economice aplicate Rusiei pentru ocuparea Crimeii și agresiunea continuă în Ucraina. Să nu uităm nici faptul că Rusia a reușit să încheie un tratat cu Cipru pentru staționarea flotei de război ruse din Mediterana. Tot în zona greacă !

Ca un făcut, „fisura” greacă se produce în momentul în care „Statul Islamic” este din ce în ce mai agresiv în Siria și Irak. Grecia este chiar în fața zonei de conflict. Strategia tuturor celorlalte state ale lumii de a lupta împotriva „SI” este pusă în pericol. Mai ales că Turcia, până acum, din cauza conflictelor mai vechi cu kurzii nu a intervenit pentru a lovi „SI” lângă frontierele sale. Migranții din Asia mică folosesc și ruta Grecia pentru a veni în Europa. Odată cu migranții vin și teroriștii „SI”. O Grecie care nu este capabilă să îi țină îi exportă în celelalte state europene. Prin intermediul și cu contribuția „interesată” a Syriza și a Guvernului grec, Uniunea Europeană este mai ușor de atins de către luptătorii „SI”.

De aceeași natură, strategică, este încercarea Guvernului grec de a slăbi relațiile financiare ale Uniunii Europene. Cineva, un oficial european, „a scăpat” o vorbă. Varoufakis „lupta” cu ceilalți miniștri de finanțe europeni și cu oficialii FMI, BCE, BM și CE cu citate din Marx. El fiind, potrivit propriilor declarații, un „libertarian marxist”.

Noul ministru de finanțe ale Greciei este tot un marxist. Euclid Tsakalotos a declarat că obiectivul Greciei este restructurarea datoriei Greciei. Restructurare care presupune renunțarea de către creditori la o parte a datoriei. În plus, guvernanții greci vor ca statele creditoare să renunțe la controlul folosirii banilor împrumutați. Din câte înțeleg, grecii nu schimbă obiectivele ci doar tonul discuțiilor. Este posibil ca Tsakalotos să nu mai folosească citate din Marx, să nu îi mai declare pe ceilalți miniștri de finanțe europeni „teroriști financiari”, însă nu vrea să renunțe la obiectivele pe care și le-au stabilit. Cumva, cu o vorbă mai simplă, grecii vor să se salveze indiferent ce se întâmplă după ei. Nu contează ce rămâne în urma lor.

Anul trecut au avut niște rezultate bune. Au avut o creștere economică pe fondul respectării unor reguli dure. Rezultatul este al guvernării anterioare, conservatoare. Syriza a speculat nemulțumirile grecilor pentru măsurile de austeritate și au anulat tot efortul anterior. Li s-a spus „NU”. Au fcut referendumul ca să arate că au sprijinul populației. Cu toate cuvintele „încurajatoare”, mesajul este „NU așa”.

Francoise Hollande s-a întâlnit cu Angela Merkel și au ajuns la un punct de vedere comun. Este sigur că au discutat și cu alți lideri europeni înainte de a stabili care va fi comportamentul în viitor cu privire la Grecia. Hollande a fost clar:

„Uşa este deschisă pentru discuţii. În Europa există loc pentru solidaritate, aceasta este peste tot în Europa, dar există şi responsabilitatea. Acest echilibru între responsabilitate şi solidaritate trebuie să fie linia de conduită pentru zilele care urmează”.

Pentru mine este clar. Noi suntem gata să sprijinim Grecia însă ea trebuie să facă dovada „responsabilității”. Cu alte cuvinte, nimic nu este gratis. Grecia dorește un contract care are caracter oneros. Fiecare parte trebuie să câștige. Grecia urmărește să revină pe creștere economică pentru a-și asigura un nivel de trai populației satisfăcător, creditorii vor să aibă garanția că banii sunt corect folosiți și că Grecia va fi capabilă să îi înapoieze așa cum se convine în contract. Angela Merkel este, la rândul ei, foarte precisă în declarație, o completare a declarației lui Hollande:

„Condiţiile prealabile pentru a începe noi negocieri asupra unui program concret în cadrul Mecanismului European de Stabilitate nu sunt încă îndeplinite. Acesta este motivul pentru care aşteptăm în acest moment propuneri precise ale premierului grec, un program care va permite în acelaşi timp Greciei să revină la prosperitate”.

Lumea va privi problemele doar sub aspectul financiar. Este o privire superficială. Deși nu se declară direct, Grecia va avea de ales. Respectă principiile Uniunii Europene, cu responsabilitate, cu respect față de celelalte state membre și popoare fie părăsește zona euro. Statele membre ale UE, toate nu doar cele din zona euro, au ajuns să privească Grecia ca un factor de risc nu doar financiar ci și sub aspectul apărării și al securității comune. Aflată în incapacitate de plată, Grecia nu poate asigura funcționarea instituțiilor de stat care contribuie la apărarea și securitatea comună. Juriștii CE caută în tratatul de bază prevederi care să permită UE luarea unor măsuri de apărare. Se pare că au găsit o reglementare introdusă după criza austriacă (când la guvernare în Austria intra un partid nazist !), o reglementare care suspendă unele drepturi comunitare ale Greciei până la revenirea acestui la stat la principiile și comportamentul instituțional comun în UE.

În afara problemelor financiare ale Greciei, vor fi luate unele măsuri de protecție ale spațiului comunitar dacă Syriza și guvernul grec continuă pe aceeași linie. Stat membru Schengen, Grecia se poate trezi cu suspendarea prevederilor Schengen la frontierele sale. Celelalte state europene pot introduce controalele la frontieră pentru persoanele care vin din Grecia. Este posibil ca și mărfurile și bunurile care vin din Grecia să fie supuse controlului de frontieră, la fel ca și mijloacele de transport. Cooperarea polițienească va avea de suferit. Schimbul de informații clasificate va fi mai redus. Dacă Grecia va continua cu atitudinea agresivă la adresa celorlalte state membre UE (nu în vorbe, acestea pot fi mincinoase), măsurile temporare luate de UE vor arăta grecilor că nu se glumește. Iar grecii sunt și ei oameni și își doresc să rămână în zona euro și în UE.

Syriza a câștigat alegerile având în „program”, ieșirea din NATO și UE. Acum declară că vor să rămână în Eurogrup și în NATO. Or fi declarații mincinoase ? Nu ar trebui să mire.

Deocamdată, Uniunea Europeană spune „NU” Greciei. NU va fi cum dorește guvernul grec. În familia europeană sunt reguli care trebuiesc respectate.

Între timp, în Grecia se așterne, încet-încet disperarea. Mâine vor constata că referendumul nu le aduce de mâncare. Rezultatul referendumului a născut în celelalte state partenere ale Greciei în diferite organizații mai multe întrebări decât să aducă clarificări. Mai poate fi considerată Grecia un partener de încredere ? La ce să ne așteptăm dinspre Grecia ? La o mai mare prezență militară rusă în Mediterana ? La mai mulți teroriști „IS” ? La mai multă insecuritate și atentate teroriste ?

Socialismul grec al Syriza promovat cu agresivitate primește un mare „NU” european.