Grecia este din ce în ce mai „strâmtorată. Politicile aplicate „pentru Europa” au eșuat.

Criza imigranților în Europa a dus la ruperea „vălului” umanismului. Politică agresivă de stânga, umanismul provoacă daune imense țărilor care au dat dovadă fie de neglijență, fie de prostie, fie de pragmatism prost înțeles.

Pe de altă parte, criza a obligat statele europene să accepte realitatea. Disensiunile pe tema „refugiaților” au scos la lumină nu doar diferențele culturale aproape insurmontabile între europeni și „refugiați”, dar și incapacitatea celor mai dezvoltate state europene de a administra valul imigraționist.

Germania încă o ține langa, la nivel politic înalt, cu teoria „beneficiilor în viitor” a primirii „refugiaților”. Germania care a aplicat o cenzură severă în media când a fost vorba de a se ști ce anume s-a petrecut și care sunt daunele aduse populației germane (culmea, daune nu doar în comunitățile „pure”, ci și în comunitățile etnice care au venit în Germania cu zeci de ani în urmă !), acum ne spune că peste 80% dintre imigranții chestionați nu au nici o calificare, enorm de mulți dintre ei (cam 40%) sunt analfabeți, majoritatea sunt ostili unei forme de pregătire profesională în sensul dorit de investitorii germani - cumva autorii morali ai migrației -, există serioase impedimente privind învățarea limbii germane, mai grav însă este incompatibila cultură germană cu ce cultură au imigranții etc. Un lider religios islamist din Germania afirmă netulburat că de vină pentru agresiunile de la Koln sunt femeile, pentru că folosesc parfumuri și sunt îmbrăcate sumar. Ar fi culmea ca din Germania să află că Guvernul este de acord cu astfel de păreri și că cere populației din Germania să nu mai cumpere parfumuri și să îmbrace haine islamice !

Fără glumă, chiar dacă nu toți au urmărit unele evenimente, din punctul de vedere al politicilor europene financiare, modelul cu care s-a încercat salvarea Greciei a picat. Va fi interzis pe viitor. Provoacă daune tuturor celorlalte state membre ale UE și intereselor comunității europene în viitor.  Punct. Grecia are o mare problemă în primirea, pe viitor, a unor „ajutoare” financiare de la FMI, BM, BCE, CE etc. Alexis Tsipras a picat testul politicianului cu viziune. Ori reduce cheltuielile Guvernului grec, ori condamnă grecii la foamete. Destrăbălarea are picioare scurte.

Parcă o astfel de știre nu este de ajuns, vin și „sancțiunile” statelor membre ale UE pentru larghețea cu care Grecia a permis „invazia Europei”. Pentru că Grecia asta a făcut.

O opinie juridică anunțată la ultima reuniune a JAI spune că frontierele externe ale spațiului Schengen sunt la frontiera externă a statelor care au aderat la UE. Aici intră România, Bulgaria, Croația, Cipru. Opinia este întemeiată. Prin aderarea la Uniunea Europeană, aceste state aplică, obligatoriu, reglementările Acordului Schengen, ale Convenției de aplicare a Acordului, ale Regulamentului Schengen, ale tuturor deciziilor care privesc frontierele externe ale Uniunii Europene, aceste state participă la Frontex și la acțiunile de cooperare la frontieră coordonate de Frontex, au personal angajat în acțiuni la frontierele altor state sub egida Frontex. Lipsește actul formal al aderării teritoriale la Spațiul Schengen. Îndeplinirea formalității va duce la eliminarea controlului circulației persoanelor din respectivele state la trecerea frontierei cu Ungaria - în cazul României -, cu Grecia - în cazul Bulgariei -, cu Ungaria, Slovenia și Italia - în cazul Croației.

Deja, mai multe state cer, imperativ, ca statele membre ale UE să acorde asistență Macedoniei pentru a închide frontiera cu ... Grecia. Propunerea vine de la Slovenia, este susținută de Germania și nu numai. Austria cere suspendarea temporară a Greciei din Spațiul Schengen. Mai mult, Germania afirmă că nu dorește să transforme Macedonia și Bulgaria în state cu rol de „sală de așteptare” pentru imigranți/refugiați (aici). Nici mai mult și nici mai puțin o invitație la închiderea frontierei acestor țări cu Grecia (aici).

Premierul Greciei, Alexis Tsipras vede pericolul către care se îndreaptă Grecia: va deveni „o cutie neagră pentru refugiați”. Deși se folosește termenul „refugiați”, situația nu este așa. Este vorba despre imigranți. Printre imigranți sunt și refugiați.

Tsipras are dreptate. Austria a comunicat deja numărul maxim de refugiați pe care îi primește. Germania se simte deranjată că nu a fost consultată (aici). Hm. Austria a coborât plafonul de la 90.000 în 2015 la 37.000 în 2016. Probabil că Germania spera ca o parte dintre refugiații pe care urma să îi respingă să îi dea Austriei. Austriecii au fost mai hoți și le-au tăiat „macaroana”.

Suedia plafonează și ea numărul de imigranți pe care îi acceptă. Ungaria a comunicat prin intermediul prim-ministrului Orban că refugiații nu vor mai trece pe teritoriul Ungariei și nici nu vor primi azil. Mai mult, Orban recomandă Macedoniei și Bulgariei să închidă frontiera cu Grecia și printr-un gard de sârmă ghimpată. Danemarca a introdus controale la frontiera cu Germania și refuză imigranții care doresc să o tranziteze sau să „o ocupe”. Belgia a respins peste 10.000 de cereri de azil în anul ce s-a încheiat iar procesul tinde să devină o particularitate comportamentală a tuturor guvernărilor din Europa. Grecia intră din ce în ce mai mult în corzi. Internaționalismul socialist costă scump. Mai ales când pleci „la război” contra partenerilor europeni care, la un moment dat, din altruiști devin egoiști.

Mai bag de seamă și faptul că Grecia va trebui să îi returneze pe imigranții pe care îi tot primește dacă vrea să aibă bani suficienți pentru a asigura un nivel de trai decent pentru grecii care depind de politicile guvernamentale. Ajutoarele care vor fi acordate de CE nu vor veni din cornul abundenței, au și ele o limită. Dacă va continua să îi primească pe imigranți, celelalte state ale UE vor spune că este treaba Greciei cum îi întreține.

Aventura Syriza se apropie de final. Nu a reușit destabilizarea UE, nu a reușit prăbușirea monedei euro, nu a reușit nici cu deschiderea ilogică a frontierelor pentru primirea imigranților. Dacă au urmat un plan al altei puteri politice, interesată să distrugă Comunitatea Europeană, au dat greș. Vor plăti pentru asta.

Naiba mai înțelege ce este în Grecia !

Am văzut la Tv imagini de la „greva generală” din Grecia. M-am uitat apoi la imagini puse pe net. Polițiști în flăcări. Aflu că guvernul lui Alexis Tsipras este de acord cu revendicările ... străzii ! Bine, bine, strada înțeleg că este împotriva măsurilor de austeritate luate de guvern, așa este în general, în Grecia este altfel.

Grecii dau foc polițiștilor greci protestând, cu sprijinul guvernului propriu, împotriva măsurilor de austeritate propuse de guvernul grec și aprobate de creditorii externi pentru ca aceștia să dea niște bani Greciei necesari ieșirii din criză.

Simplificat, grecii dau foc polițiștilor lor (greci și ăștia !) pentru că străinii haini nu dau bani degeaba Greciei. Să nu îți pui mâinile în cap ?

Părea mea. Probabil nu doar a mea. Grecia devine, pe zi ce trece, un stat eșuat.

Socialiștii și social-democrații ar trebui să facă un pas înapoi.

Tot socialiștii sunt și „sursa” tâmpeniilor cu imigrația agresivă dinspre Asia. Sigmar Gabriel din Germania (vice-cancelar și ministru al economiei, șeful socialiștilor germani), Hollande în Franța și alte personalități care au încurajat imigrația și au impus un comportament politic care încalcă, flagrant, reglementările europene.

Cu o guvernare absolut incompetentă, la putere cu un partid care a provocat grava criză din Grecia, cu valul de imigranți în țară, Grecia nu mai are șanse de revenire. Dacă o guvernare este să devină modelul lui „așa nu”, atunci în Grecia se poate manifesta.

Politicile „grecești” au devenit „nodul gordian” al Uniunii Europene. Soluția este greacă. Se taie !

Spun, în titlu, politici „grecești” pentru a da o „culoare” tipului de politici superficiale, egoiste, înclinate către consum, către înșelarea creditorilor, către desconsiderarea celorlalți. Creditorii sunt, de fapt, ceilalți cetățeni ai UE și nu numai. Pe greci nu îi interesează țara lor, darămite soarta altor popoare chemate să îi sprijine în virtutea unor comandamente politice înalte - existența unei uniuni a statelor europene care să contrabalanseze puterea unor adevărate „imperii” economice cum ar fi SUA, Rusia, China, India etc.

Grecia este în fața celei de a treia intervenții europene de ajutor de urgență în ultimii 5 (cinci !) ani. A treia ! Nu mai vorbim despre un accident politic de guvernare, vorbim deja despre o boală cronică. Toate guvernele grecești au tratat cu maximă superficialitate guvernarea țării. Au consumat mult mai mult decât le-a permis economia. Și-au distrus țara singuri. Ajutoarele primite au fost din banii altor cetățeni europeni. Din economiile lor. Pe bună dreptate se opun acum guvernele celorlalte state europene ajutorului pe care îl cere Guvernul Tsipras. Mai ales după ce au aflat că scopul politic al formațiunii la putere în Grecia este colapsul economic al UE. Colaps ce ar duce la destrămarea UE în folosul „prietenilor” pe care premierul grec Tsipras i-a tot cultivat în ultimul timp: Rusia, China etc. Colaps ce ar sărăci celelalte state europene. Pe unele le-ar băga într-o criză  profundă fără ca acestea să fie vinovate cu ceva. Tsipras, Varoufakis și toți ceilalți lideri ai Syriza care au conceput acest plan diabolic nu mai au ce căuta la masa negocierilor. Nu pentru că nu prezintă încredere ci pentru că sunt toxici. Limbajul lor la dresa celorlalți europeni le-a arătat adevărata față. Așa cum ei au fost votați de greci, ceilalți lideri europeni au fost votați de cetățenii lor. Lipsa de considerație față de liderii aleși ai altor state reprezintă o lipsă de considerație față de cetățenii acelor state. Cum cred grecii că aceștia le vor mai sări în ajutor ?

Partidele extremiste ajunse în Parlamentul European l-au aplaudat pe Tsipras și l-au încurajat în demersul lui de distrugere a UE. De fapt, pentru UE problema o constituie apariția și dezvoltarea extremismului anti-UE. Cauza este în lipsa de consistență a conducerilor succesive ale UE. O cauză, cred eu, o reprezintă și comportamentul duplicitar al Franței care una declară și alta „produce”. Sunt convins că Franța nu își dorește o integrare a UE acum, îi este teamă de „supremația” germană, de modelul german care a prins la mai multe state membre UE și care atrage statele care și-au manifestat intenția de a se alătura UE. Modelul francez nu există, pe când cel german, da. Comisia Europeană a dat dovadă de superficialitate când a tratat diferite abateri ale statelor de la standardele UE. Standarde existente în tratatele de bază, obligatorii pentru toate statele semnatare. Acolo unde standardele au fost încălcate, au apărut probleme. Irlanda, Spania, Portugalia, Italia au avut probleme însă au tratat cu seriozitate situația și au revenit pe drumul cel bun fiind azi pe creștere economică. Își întăresc stabilitatea.

Liderul Eurogrup, Jeroen Dijsselbloem, a anunțat că discuțiile tehnice vor continua și azi, duminică, pentru că nu s-a ajuns la un rezultat. Sunt prea multe state care refuză acordarea unui ajutor Greciei. Donald Tusk, Președintele Consiliului European, a anulat ședința de azi a Consiliului. Nu au ce aproba. Grecia rămâne în aer, deocamdată. Consecințele referendumului grecesc și refuzurilor de până acum a cabinetului Tsipras de a trata cu responsabilitate relația cu celelalte state europene își spun cuvântul. Nimeni nu crede că Grecia își va respecta angajamentele. Din moment ce în ultimii cinci ani au beneficiat de două ajutoare substanțiale (240 mld euro !) și nu au făcut nici un pas pentru reorganizarea statului, mai mult, după ce au încercat să provoace căderea economiei europene, cine îi mai creditează ?! Dracul !

Nodul gordian al anti-europenismului va fi tăiat în dreptul Greciei. Soluția este dată de greci, prin legenda legată de Alexandru Macedon (problemelor create de Grecia trebuie să li se aplice o soluție grecească, o soluție pe care grecii o înțeleg mai ușor decât așa-zisa „vorbă bună”). Un semnal și pentru alte state membre ale UE care se joacă cu regulile UE. Criza de acum va întări UE dacă se va merge pe aplicarea unor măsuri radicale.

Eu înclin să cred că grecii își vor alege alți conducători. Mai ales dacă vor pricepe că statul grec poate exista doar dacă ei contribuie și financiar la existența lui. Dacă le pasă de țara lor, să facă bine să nu mai jumulească bugetul de stat cu tot felul de favoruri personale. După criza de acum, relațiile lor cu creditorii vor fi foarte dure. Nu vor avea condiții mai dure de creditare, nu vor mai avea creditare. Nimeni nu va mai îndrăzni să îi crediteze pe ochi frumoși. Ulciorul nu merge de multe ori la apă. Ar trebui să știe acest lucru. Au ajuns la un capăt de drum. Trebuie să pună punct și să o ia de la capăt.

Poate că ideea germană de a ieși din zona euro pentru o perioadă de carantină nu ar strica. Nu sunt pregătiți pentru zona euro.

Parlamentul grec a dat undă verde: vom cheltui cât câștigăm.

Astă noapte, o noapte furtunoasă pentru parlamentarii Greciei, s-a acceptat proiecția înaintată UE și creditorilor internaționali de către Guvernul Tsipras pentru reformele care vor permite Greciei să se stabilizeze financiar și să își achite, în timp, uriașa datorie.

Au lipsit din Parlament unii radicali din partidul Syriza. Unii s-au abținut de la vot. Se pare că doi au votat împotrivă. Nimic anormal.

Că se dorește sau nu, Grecia consumă prin administrația publică mai mult decât produce țara. Scutirile de taxe pentru dezvoltarea turismului, scutirile de taxe pe activitatea societăților din domeniul naval etc. au văduvit, constant, bugetul de stat chemat să asigure rambursarea împrumuturilor, cheltuielile pentru apărare, cheltuielile pentru funcționarea administrațiilor centrale și locale, cheltuielile aiurea. Este absurd să consider cheltuieli normale cele privind „pensia de bunic” !

Ne plângeam că la noi sunt 5 mil. de pensionari și mai puțini angajați. La ei sunt, constant, 3 mil. angajați care țin 3,5 mil pensionari și 3 mil șomeri. Ce naiba ! Plus faptul că există societăți comerciale  dependente de bugetul de stat pentru că au „roluri strategice” - nu produc prea mult însă primesc din destul. La fel ca la noi, cu găurile negre din industrie.

Și la noi și la ei nu sunt numărați persoanele care nu mai sunt șomeri „în plată” sau cele care nu au găsit vreodată un loc de muncă. Nu mai spun despre pensionarii buni de muncă însă refuzați, constant, de angajatori. O risipă inacceptabilă de resursă umană. Iar risipa apare, întotdeauna, când la conducere sunt politicieni proști. Indivizi cu mintea „în colțuri”.

Alexis Tsipras a fost ajutat să își croiască „propunerile” avansate UE și creditorilor de către Franța. Poate și Italia. Imediat ce a fost publicată, scrisoarea grecilor a fost lăudată și promovată de Hollande, de premierul Italiei, de alte figuri politice. Unii au observat imediat că acestea sunt mai dure decât propunerile troicii refuzate atât de zgomotos, inclusiv prin referendum. Mie îmi dă de gândit. De ce ? Ce a făcut Franța a fost ajutor sau i s-a pus Greciei pistolul la tâmplă pentru unele interese franceze ? Franța a fost mereu „curioasă” în privința comportamentului internațional. Nu se poate lăuda cu „fidelitatea” față de parteneri.

Azi, creditorii vor studia propunerile grecești. Vor avea obiecții. Este evident că un grup - al socialiștilor europeni -, va face presiuni ca acestea să fie acceptate. Un alt grup, al creștin-democraților va cere atenție și responsabilitate. Vor vrea să vadă ce se obține din fiecare măsură și care sunt consecințele pentru cetățenii greci afectați. Vor vrea să vadă în ce măsură acele propuneri pot deveni reguli în viitor. Dacă sunt legate într-un sistem fiscal, nu doar simple luări de „drepturi”.

Mâine are loc ședința Consiliului. Decidenții politici ai UE vor ajunge la o concluzie. Sunt pericole mari pentru programul lui Tsipras. Cu tot ajutorul Franței. Acolo se cere consens. Dacă unele state se vor considera păgubite (posibil să piardă definitiv niște bani !), se pot opune și adio.

Eu sper că se va ajunge la o soluție. În folosul Greciei. Din ce am auzit de la persoanele care trăiesc în Grecia, corupția este sport național. Nu le-ar strica refacerea sistemului de guvernare după un model mai bun. Există.

Syriza poate spune liniștită: ne-am înfrânt ! Ne-am respectat angajamentul !

Circul făcut de liderii Syriza se apropie, cumva, de final.

Votul „OXI” de la referendum s-a transformat în „NAI” după ce Alexis Tsipras a constatat că gargara cu pioneze nu ține în fața celorlalți europeni. Europeni care nu s-au speriat nici de amenințările cu boicotul pe baza dreptului Greciei de a se opune prin „veto” la proiectele majore ale UE. Se naște întrebarea : de ce au mai făcut referendumul ? De ce au mai dat atâția bani pentru ținerea lui ? Care este poziția aia de forță a Guvernului grec ?

Trag concluzia că au mers la cacialma. Iresponsabili. La fel și susținătorii lor, indiferent de unde sunt aceștia. Mulți dintre ei cu nume sonore, în mediul academic, alții în mediul literar, alții simple personalități politice. Nu mai spun de susținătorii „net-iști”. Mult zgomot pentru nimic.

Preiau de la Agerpres (aici).

„În textul de 13 pagini intitulat 'Acțiuni prioritare și angajamente', Grecia își asumă obligația de a adopta aproape toate măsurile propuse de creditori la 26 iunie și pe care Atena le-a respins atunci anunțând organizarea unui referendum”.

Azi, Parlamentul grec își va da votul pentru a aproba scrisoarea de intenție a guvernului.

Mi se pare ciudat. Dacă va fi un vot negativ ? De ce au mai publicat scrisoarea de intenție ? Nu ar fi fost normal să o publice după aprobarea în Parlament ? Constat doar că unele acte și fapte în Grecia au doar caracter formal.

Formal, mâine vor fi analizate de creditori angajamentele grecilor. Concluziile creditorilor vor fi prezentate șefilor de stat și de guvern din UE duminică. Aceștia au posibilitatea de a se pronunța asupra acțiunilor prioritare și a angajamentelor Guvernului Tsipras. Nu cred că vor fi tratate cu superficialitate. Mai ales de către creditori.

Ca să fiu foarte sincer, nu am încredere în Syriza și în indivizii care o populează. Bănuiesc că nici liderii celorlalte state membre UE. Probabil că la acest plan al grecilor se vor adăuga niște prevederi pentru exercitarea controlului angajamentelor asumate. Scopul nu este „să ia țara grecilor”, așa cum promovează unii mai slabi de înger o idee, scopul este să îi forțeze pe greci să devină competitivi economic și financiar pentru a întări Uniunea Europeană și moneda comună.

Acum suntem doar în faza angajamentelor. De la angajare până la aplicare mai este un drum de parcurs. Syriza a câștigat alegerile și stăpânește Parlamentul și Guvernul prin angajamentele luate față de greci că nu vor mai avea austeritate. Referendumul a fost moșit de Syriza pentru a avea sprijinul popular necesar pentru a refuza austeritatea. În această scrisoare este multă austeritate. O austeritate propusă de Syriza, acum. Nu impusă de creditori ! Nu a trecut o săptămână de la referendum !

Cât de serios este acest Alexis Tsipras ? Înclin să cred că au dreptate unii care îl consideră un „accident politic”. Un măscărici.

Examenul Uniunii Europene în fața șantajului politic.

Nu Grecia este problema UE ci partidul politic care o conduce. Un partid care și-a făcut campanie anti-UE, anti-instituții internaționale, anti-tratate internaționale, anti-reglementări. Un partid care dorește să încalce toate angajamentele asumate de țară fără să suporte consecințele.

Fără respectarea regulilor comune, nu poate fi echilibru între parteneri.

Demersurile Syriza de până în prezent pun în pericol nu doar UE ci toate celelalte organizații în care Grecia este membră. FMI, BM, NATO, ONU etc. Uniunea Europeană a înțeles pericolul și a pus pe hârtie situațiile de risc generate de comportamentul conducerii politice din Grecia și posibilitățile de acțiune pentru contracararea lor. Sunt sigur că undeva, pe o pagină, există și soluția extremă. Împingerea Greciei în afara zonei euro și mai apoi în afara UE. Există pericolul ca Grecia sub conducerea Syriza să devină și un „adversar” al statelor membre UE, în interiorul NATO. Problemele sunt foarte complicate și se pot complica până când se poate ajunge la conflicte armate între state NATO și alte state sprijinite de Grecia syrizată.

Nu se va dori acest lucru. Sunt sigur că se iau în calcul absolut toate posibilitățile ca aventura Syriza să nu devină un cancer. Un cancer care se poate întinde în corpul UE, la alte state membre sau la candidatele care și-au declarat intenția de a adera. Chiar dacă populația Greciei va avea de suferit. Izolarea economică și financiară a Greciei va fi o măsură extremă însă va fi aplicată dacă grecii își mențin suportul pentru Syriza și alte partide extremiste.

Refuzat de Rusia, Tsipras nu mai are cui se adresa. Este un aventurier. Și-a închipuit că Rusia sau alte state îi vor acorda sprijinul în contra celorlalte state UE. S-a înșelat. Nici Rusia și nici alte state nu își permit, azi, o stare de conflict cu UE. Un conflict economic și financiar, UE este cea mai mare putere a lumii.

Șantajul lui Tsipras la  adresa UE și a zonei euro a fost, parțial, temperat. Cei care se folosesc de șantaj nu își vor respecta angajamentele. Angajamentele asumate de Guvernul grec, sub presiunea Eurogrup dar și a celorlalte state membre UE, au trei componente care ar trebui să fie legate însă pot aceasta poate fi destul de ușor evitate.

Componenta legislativă ar părea că este cea mai ușor de realizat. Este. Se scrie un proiect de lege, se discută în Guvern se aprobă în Parlament, se publică în Monitorul Oficial (sau cum s-o numi).

Partea a doua este implementarea care presupune, de cele mai multe ori, acte normative subordonate, regulamente, instrucțiuni, formulare, aducerea la zi a unor evidențe etc. Aici este enorm de mult de muncă, aici  intervin, de obicei, oamenii. Aici se manifestă nemulțumirea, ostilitatea, refuzul de a face, aci se poartă „războiul” dintre cei care vor să facă și cei care se opun. După câte am înțeles eu, opozanții vor fi mulți. Tare mulți. Dispar beneficiile personale, dispar facilitățile, dispar multe.

A treia parte este controlul respectării legii și corecțiile ce se fac. Ei bine, cred că aici se va ajunge iar la ce este acum. Nu îi împiedică nimeni pe cei din Syriza să găsească portițe pentru a scuti pe unii și pe alții de rigorile legii. Un parlamentar european a pomenit despre un „model” practicat de politicienii lui Tsipras. Aproape toate funcțiile de conducere dintr-o structură administrativă au fost ocupate de membri ai partidului. Seamănă izbitor cu „modelul” PSD.

Uniunea Europeană este în fața celui mai sever examen de până acum. S-a ajuns aici pentru că s-a tratat cu superficialitate problema respectării regulilor UE privind comportamentul politic la guvernare, disciplina financiară, egalitatea între state. Grecia a fost favorizată în condițiile în care an de an ea s-a sustras de la obligațiile asumate. A fost exonerată de răspundere când s-a constatat că a mințit la intrarea în zona euro. Uniunea Europeană nu a tratat boala ci a pus comprese. Criza din Grecia nu avea cum să nu izbucnească. Sub compresele financiare ale UE, boala și-a făcut de cap. Ei bine, acum trebuie făcută operația care a fost evitată acum 5 ani. Guy Verhofstadt a pus punctul pe „i” în discursul său.

Alexis Tsipras a insistat în a fi arogant și populist. Va fi culmea ca tocmai el să fie obligat să respecte, pas cu pas, condiționările UE pentru redresarea Greciei, el care s-a opus tuturor reglementărilor anterioare. Nimeni nu are încredere în Tsipras și Syriza.

O parlamentară din Grecia i-a atras atenția lui Tsipras că nu are mandat să scoată Grecia din zona euro și nici din UE. Alți parlamentari i-au atras atenția că cererea lui de finanțare se poate împlini prin contribuția celorlalte state membre care își pun la dispoziția Greciei o parte din banii ce le revin. I-au atras atenția că și cetățenii lor au dreptul democratic de a vota la un referendum dacă sunt dispuși să își dea banii pentru a salva Grecia sau nu. Tsipras s-a făcut că nu pricepe. A continuat cu populismele. Tot culmea este că cei care i-au lăudat acțiunile, extremiștii din alte țări, i-au recomandat să plece din UE și să își conducă țara cu „demnitate”. Stupidă situație. Susținătorii extremiști (familia Syriza) îi propun nici mai mult și nici mai puțin ca grecii să rămână în curul gol ca model de demnitate.

Acesta este un examen al UE. Statele membre au judecat greșit ani și ani de zile. Au căutat compromisul însă au reușit să se compromită. În alte state au căpătat curaj partidele extremiste. Un nou compromis compromițător va aduce la putere în alte state partidele surori Syriza. Atunci, Uniunea Europeană va fi obligată fie să dispară, fie să se restrângă.

Grecii vor trebui să se trezească. Vor trebui să aleagă. Să respecte regulile UE sau să iasă din UE. Ei sunt cei care vor decide până la urmă. Pot dori celelalte state UE ca ei să rămână însă ei sunt cei care sunt chemați să aibă responsabilitatea rămânerii.

Reformarea socialistă a Europei propusă de Syriza a ajuns la final. Europa spune „NU”.

Grecii au spus „NU” modelului european de viață, model creat în urma negocierilor dure, foarte dure, dintre statele care au devenit membre ale Uniunii Europene.

Lăsând la o parte scrierile unora și altora care au ca scop să arate ce bine știu ei să povestească și cât sunt ei de fideli istoriei europene, în special contribuției culturale grecești la cultura europeană - contribuție care se limitează pe zi ce trece doar la folosirea unor cuvinte -, se cuvine a veni în timpurile noastre unde se manifestă voința popoarelor, voință care nu poate fi modificată brutal după cum vor unii politicieni.

Grecii ca popor au spus „NU” unui tip de relații contractuale agreate, convenite, de celelalte state membre ale UE dar și de alte state ale lumii, tip de relații codificate în tratate internaționale. Întâmplarea face că Grecia se află în aceeași barcă cu Rusia care, la rândul ei, încalcă aceste tratate și îndeamnă și pe alții să le încalce. Scopul este unul care nu poate fi acceptat. Slăbirea Uniunii Europene și a Tratatului Nord-Atlantic.

Declarațiile publice ale politicienilor sunt „diplomatice”. Termenii împăciuitori ascund măsuri dure.

După rezultatul referendumului, scenariile strategice au căpătat amploare. La nivelul tuturor statelor lumii. Grecia este punctul slab al unui dispozitiv comun de apărare a unui model de viață. Nu degeaba rușii consideră rezultatul referendumului „o victorie”. Nu degeaba propaganda rusă anunță că Grecia este statul în care „s-a reușit”. S-a reușit producerea unei fisuri. Nu degeaba Guvernul grec este încurajat de ruși și partidele extremiste din UE (aliate declarate ale Rusiei !) să continue pe aceeași linie. Păstrarea Greciei în zona maximă de risc politic este în avantajul celor care au intenții agresive față de Uniunea Europeană și NATO. Nu este exclus ca Rusia să considere slăbirea, în Grecia, a Uniunii Europene și a NATO ca un răspuns la sancțiunile politice și economice aplicate Rusiei pentru ocuparea Crimeii și agresiunea continuă în Ucraina. Să nu uităm nici faptul că Rusia a reușit să încheie un tratat cu Cipru pentru staționarea flotei de război ruse din Mediterana. Tot în zona greacă !

Ca un făcut, „fisura” greacă se produce în momentul în care „Statul Islamic” este din ce în ce mai agresiv în Siria și Irak. Grecia este chiar în fața zonei de conflict. Strategia tuturor celorlalte state ale lumii de a lupta împotriva „SI” este pusă în pericol. Mai ales că Turcia, până acum, din cauza conflictelor mai vechi cu kurzii nu a intervenit pentru a lovi „SI” lângă frontierele sale. Migranții din Asia mică folosesc și ruta Grecia pentru a veni în Europa. Odată cu migranții vin și teroriștii „SI”. O Grecie care nu este capabilă să îi țină îi exportă în celelalte state europene. Prin intermediul și cu contribuția „interesată” a Syriza și a Guvernului grec, Uniunea Europeană este mai ușor de atins de către luptătorii „SI”.

De aceeași natură, strategică, este încercarea Guvernului grec de a slăbi relațiile financiare ale Uniunii Europene. Cineva, un oficial european, „a scăpat” o vorbă. Varoufakis „lupta” cu ceilalți miniștri de finanțe europeni și cu oficialii FMI, BCE, BM și CE cu citate din Marx. El fiind, potrivit propriilor declarații, un „libertarian marxist”.

Noul ministru de finanțe ale Greciei este tot un marxist. Euclid Tsakalotos a declarat că obiectivul Greciei este restructurarea datoriei Greciei. Restructurare care presupune renunțarea de către creditori la o parte a datoriei. În plus, guvernanții greci vor ca statele creditoare să renunțe la controlul folosirii banilor împrumutați. Din câte înțeleg, grecii nu schimbă obiectivele ci doar tonul discuțiilor. Este posibil ca Tsakalotos să nu mai folosească citate din Marx, să nu îi mai declare pe ceilalți miniștri de finanțe europeni „teroriști financiari”, însă nu vrea să renunțe la obiectivele pe care și le-au stabilit. Cumva, cu o vorbă mai simplă, grecii vor să se salveze indiferent ce se întâmplă după ei. Nu contează ce rămâne în urma lor.

Anul trecut au avut niște rezultate bune. Au avut o creștere economică pe fondul respectării unor reguli dure. Rezultatul este al guvernării anterioare, conservatoare. Syriza a speculat nemulțumirile grecilor pentru măsurile de austeritate și au anulat tot efortul anterior. Li s-a spus „NU”. Au fcut referendumul ca să arate că au sprijinul populației. Cu toate cuvintele „încurajatoare”, mesajul este „NU așa”.

Francoise Hollande s-a întâlnit cu Angela Merkel și au ajuns la un punct de vedere comun. Este sigur că au discutat și cu alți lideri europeni înainte de a stabili care va fi comportamentul în viitor cu privire la Grecia. Hollande a fost clar:

„Uşa este deschisă pentru discuţii. În Europa există loc pentru solidaritate, aceasta este peste tot în Europa, dar există şi responsabilitatea. Acest echilibru între responsabilitate şi solidaritate trebuie să fie linia de conduită pentru zilele care urmează”.

Pentru mine este clar. Noi suntem gata să sprijinim Grecia însă ea trebuie să facă dovada „responsabilității”. Cu alte cuvinte, nimic nu este gratis. Grecia dorește un contract care are caracter oneros. Fiecare parte trebuie să câștige. Grecia urmărește să revină pe creștere economică pentru a-și asigura un nivel de trai populației satisfăcător, creditorii vor să aibă garanția că banii sunt corect folosiți și că Grecia va fi capabilă să îi înapoieze așa cum se convine în contract. Angela Merkel este, la rândul ei, foarte precisă în declarație, o completare a declarației lui Hollande:

„Condiţiile prealabile pentru a începe noi negocieri asupra unui program concret în cadrul Mecanismului European de Stabilitate nu sunt încă îndeplinite. Acesta este motivul pentru care aşteptăm în acest moment propuneri precise ale premierului grec, un program care va permite în acelaşi timp Greciei să revină la prosperitate”.

Lumea va privi problemele doar sub aspectul financiar. Este o privire superficială. Deși nu se declară direct, Grecia va avea de ales. Respectă principiile Uniunii Europene, cu responsabilitate, cu respect față de celelalte state membre și popoare fie părăsește zona euro. Statele membre ale UE, toate nu doar cele din zona euro, au ajuns să privească Grecia ca un factor de risc nu doar financiar ci și sub aspectul apărării și al securității comune. Aflată în incapacitate de plată, Grecia nu poate asigura funcționarea instituțiilor de stat care contribuie la apărarea și securitatea comună. Juriștii CE caută în tratatul de bază prevederi care să permită UE luarea unor măsuri de apărare. Se pare că au găsit o reglementare introdusă după criza austriacă (când la guvernare în Austria intra un partid nazist !), o reglementare care suspendă unele drepturi comunitare ale Greciei până la revenirea acestui la stat la principiile și comportamentul instituțional comun în UE.

În afara problemelor financiare ale Greciei, vor fi luate unele măsuri de protecție ale spațiului comunitar dacă Syriza și guvernul grec continuă pe aceeași linie. Stat membru Schengen, Grecia se poate trezi cu suspendarea prevederilor Schengen la frontierele sale. Celelalte state europene pot introduce controalele la frontieră pentru persoanele care vin din Grecia. Este posibil ca și mărfurile și bunurile care vin din Grecia să fie supuse controlului de frontieră, la fel ca și mijloacele de transport. Cooperarea polițienească va avea de suferit. Schimbul de informații clasificate va fi mai redus. Dacă Grecia va continua cu atitudinea agresivă la adresa celorlalte state membre UE (nu în vorbe, acestea pot fi mincinoase), măsurile temporare luate de UE vor arăta grecilor că nu se glumește. Iar grecii sunt și ei oameni și își doresc să rămână în zona euro și în UE.

Syriza a câștigat alegerile având în „program”, ieșirea din NATO și UE. Acum declară că vor să rămână în Eurogrup și în NATO. Or fi declarații mincinoase ? Nu ar trebui să mire.

Deocamdată, Uniunea Europeană spune „NU” Greciei. NU va fi cum dorește guvernul grec. În familia europeană sunt reguli care trebuiesc respectate.

Între timp, în Grecia se așterne, încet-încet disperarea. Mâine vor constata că referendumul nu le aduce de mâncare. Rezultatul referendumului a născut în celelalte state partenere ale Greciei în diferite organizații mai multe întrebări decât să aducă clarificări. Mai poate fi considerată Grecia un partener de încredere ? La ce să ne așteptăm dinspre Grecia ? La o mai mare prezență militară rusă în Mediterana ? La mai mulți teroriști „IS” ? La mai multă insecuritate și atentate teroriste ?

Socialismul grec al Syriza promovat cu agresivitate primește un mare „NU” european.