Un crâmpei din inteligența „bubuitoare” a guvernării PSD-ALDE

Agerpres. Prună: Avem coduri care conduc la pedepse mult prea mari

O problemă mai veche a Ralucăi Prună cu codurile, mai ales după ce a vizitat penitenciarele și a văzu pe viu consecințele aplicării codurilor. În litera și în spiritul legii ! Procurorii și judecătorii neavând voie să se abată de la litera legii. Nu au cum. Într-o situație normală. Iar în România, excepțiile sunt foarte puține și nu pot caracteriza actul de justiție.

Raluca Prună observă faptul că actualele coduri duc la pedepse mult prea mari și de aceea avem penitenciarele pline. Sunt pline de persoane care au comis fapte penale cu o gravitate scăzută dar care nu au avut norocul să fie asistați de avocați dedicați profesiei ci de pomanagii, de fomiști, un fel de neica-nimeni care stau pe holurile tribunalelor în așteptarea norocului. Dar asta este altă poveste.

Raluca Prună se referă la propunerile MAI de înăsprire a pedepselor din codul penal pentru tulburarea ordinii și liniștii publice.

„... vor să elimine amenda pentru tulburarea liniștii publice și să crească pedeapsa cu închisoare de la minim 2 luni — maxim 3 ani, la minim 1 an — maxim 5 ani. Cică asta asigura "o protecție efectivă a celor însărcinați cu aplicarea legii" și e menit să "evite percepția populației că sistemul sistemul judiciar nu este eficient și îndeajuns de preocupat în a-i asigura securitatea socială” - Prună pe pagina ei de Facebook.

O motivare de tot râsul. Ca să mă explic de ce fac această apreciere, voi pune aici o întâmplare mai veche, de prin 1990-1991. Un grănicer care executa o misiune călare a pierdut un încărcător cu muniție. A fost găsit până la urmă. Comandantul lui de batalion a luat o măsură „bubuitoare” (asemănătoare cu cea a MAI condus de Carmen Dan). A interzis executarea misiunilor de cercetare și patrulare călare. Bine, de la „împărăție” a venit indicația logică: reparați port-încărcătoarele !

Carmen Dan și ai ei specialiști procedează asemănător. Protecția polițistului nu se asigură prin înăsprirea pedepselor infractorilor care tulbură ordinea publică ci prin drepturile și competențele oferite acestora prin lege ca reprezentanți ai autorității publice a statului. Drepturile și competențele legale trebuie să fie acompaniate prin măsuri administrative. Mai aduc un exemplu. În regatul Unit, Theresa May a redus efectivele polițienești drastic, a impus reguli care au dus la dezarmarea polițiștilor aflați în misiuni stradale sau în paza obiectivelor. Rezultatul nu a întârziat să apară. Crime, acte de vandalism, terorism stradal, acte de terorism religios, polițiști și militari uciși pe stradă. Acum, se caută persoane care vor să devină polițiști (unele surse vorbesc despre un necesar de 20.000 de oameni), polițiștii au primit arme pentru autoapărare, procedurile s-au schimbat astfel că infractorii știu acum că acțiunile lor agresive pot primi replica imediată a polițiștilor cu arme letale. În Franța și Belgia se produce același fenomen. Se revine la conceptul potrivit căruia polițistul reprezintă forța de coerciție a statului, este investit cu atributul de putere al statului.

Este aberant ce văd la MAI și modul de gândire al celor din MAI. Dar, având și alte informații la îndemână, nu trebuie să mă mir. Nu văd nici o măsură legală de întărire a atribuțiilor polițiștilor ! Care sunt măsurile administrative ? Se plâng că au deficit de polițiști dar nu au bani să încadreze promoțiile. Se plâng că nu au specialiști dar iau măsuri de înspăimântare a acestora cu privire la viitorul lor. Cum să mai vină candidați la încadrarea în poliția națională, indiferent de funcție și nivel de încadrare dacă pentru un agent de poliție un salariu de 2500 lei este considerat de populație exagerat de mare iar un șofer de la primărie cu un salariu de 2900 lei este considerat „prost plătit” ? Cum să mai vină în poliție când i se spune că pensia pe care o va primi va rămâne bătută'n cuie până la sfârșitul vieții lui în timp ce restul celor care lucrează la stat sau în mediul privat vor avea venituri din ce în mai mari ? Cum să mai meargă ei să se încadreze în poliție dacă după 5 ani la pensie va observa că fostul coleg mai tânăr are o pensie dublă (și aceea „înțepenită” pe veci !) ? Nu are cum !

Actuala guvernare PSD-ALDE are marele talent de a distruge totul acolo unde apucă să dețină puterea. Anul trecut au transmis direct celor care au lucrat la nivelul ministerului sau structurilor centrale sub guvernarea Cioloș să își facă bagajele și să se care din minister pentru că vor fi dați afară. Unii au plecat, alții au fost forțați să plece. Locurile acestora au fost ocupate de către cei aduși pe filiera politică (o metodă pe care „am prins-o” în anul 2000 !). Indiferent de vârsta la care au fost forțați să plece, indiferent de calificările lor. Cei care au prins vechimea necesară pentru o pensie, au ales să beneficieze de prevederile legii.

Raluca Prună vede bine problema. Nu este o problemă de apărare a polițiștilor, este o problemă de îngrădire a formelor de protest social ! Acesta este scopul. Ne apropiem din ce în ce mai mult de Turcia și de Rusia. Acesta este nivelul celor care astăzi formează puterea PSD-ALDE.  Culmea, sprijiniți foarte intens de PMP-ul lui Băsescu și UDMR !

Gândire de colhoznic. Victima va fi statul român

Am dat peste Ionuț Mișa la emisiunea lui Prelipceanu, pe Digi24. Am rămas un timp. Eram interesat din două motive. Ministrul de finanțe trata un subiect delicat astăzi: pensiile „speciale”. Printre ele, la loc „de cinste”, pensiile militarilor, ale polițiștilor la un loc cu pensiile parlamentarilor, ale funcționarilor din Parlament, ale aviatorilor etc. La grămadă, toți fiind beneficiarii unor „pomeni financiare” care, după mintea finanțistului șef al PSD în Guvernul României, trebuie stopate pentru că se duce naibii „fondul de pensii”. Prelipceanu făcea niște mutre de parcă atunci afla, cu surprindere, că Pământul este rotund.

Gândire de colhoznic am văzut și la Ionuț Mișa și la Prelipceanu. O gândire la nivelul egalității tuturor membrilor colhozului numit România. Pentru că nu am reușit să evoluăm după ce am adoptat democrația. Ajunși în funcții de demnitate publică, unii membri ai partidelor politice (nu exclud nici un partid politic de aici !), nu pricep că gândirea lor trebuie să plece de la stat, organizarea lui și necesitățile acestuia. Nu poți pune la grămadă totul.

Sinistra „știe tot” Lia Olguța Vasilescu a băgat în aceeași oală instituția Armatei, poliția, magistratura, parlamentarii, funcționarii parlamentari, piloții civili etc. Ei bine, nu este admisibilă o astfel de abordare. Pentru că instituțiile nu sunt „egale”. Rolul, locul și funcțiile fiecărei instituții este altul. Statutul persoanelor care încadrează aceste instituții diferă, uneori radical. În timp ce unele persoane beneficiază de toate drepturile și libertățile civile prevăzute în Constituție, altele sunt private de aceste drepturi. Cele private de o parte din drepturile și libertățile civile nu au posibilitatea ca pe timpul activității în cadrul instituției să poată obține venituri din alte surse, chiar dacă ar fi calificați pentru o altă activitate. Constituția și legea le interzice aceste beneficii.

Nu poți băga în aceeași oală militarul, polițistul și magistratul cu parlamentarul, funcționarul parlamentar, funcționarul care deservește structurile Justiției, piloții civili. Unii au o pensie de serviciu, care compensează limitările impuse de lege personalului care încadrează aceste instituții, altele au o pensie ca „recompensă” - pensiile parlamentarilor -, o recompensă pentru că un partid politic i-a pus pe o listă și care a fost votată de alegători. Persoanele care asigură administrația celor două Camere ale Parlamentului precum și persoanele care lucrează pentru parlamentari în interiorul Parlamentului nu pot fi asimilate militarilor, polițiștilor sau magistraților.

Sinistra Lia Olguța Vasilescu a pus în aceeași oală apărarea țării, apărarea și păstrarea ordinii publice, apărarea securității naționale, Justiția, corpul diplomatic cu parlamentarii care sunt temporari (alegerea lor este sub condiție aleatorie !), a celor care le asigură confortul și consilierea, cu piloții sau cu alte profesii care nu sunt prevăzute expres în Constituție ca profesii sau servicii obligatorii pentru funcționarea statului român.

În emisiune am văzut un „contabil cu mânecuțe” care a primit sarcina să facă socotelile și le-a făcut. A fost poruncă de la stăpânul politic să amestece mere cu pere, a amestecat mere cu pere.

Se cuvine a pune problema și altfel.

Are nevoie statul român de o Armată ? Are nevoie statul român de o anume calitate a celor care formează Armata ? Are nevoie statul român de o anume înzestrare a Armatei ? Poate fi pus semnul de egalitate între profesionistul militar și alte profesiuni ?

La fel trebuie pusă problema și cu privire la militarii sau funcționarii publici care încadrează structurile de informații, structurile de poliție sau structurile Justiției, structurile MAE cu referire expresă la profesioniștii sistemului. Pentru că în aceste structuri sunt încadrate și persoane care nu fac parte din sistemul profesional care asigură existența și funcționarea sistemului.

Profesiile care asigură existența și funcționarea Armatei, a structurilor de poliție, Justiția și diplomația sunt profesii de nișă, sunt speciale atât ca nivel de pregătire a personalului cât și ca mod de funcționare. Toate au interdicții și stări de incompatibilitate cu caracter permanent. Spre deosebire de miniștri și secretarii de stat, parlamentari sau alte funcții publice alese care au interdicții și incompatibilități doar pe timpul exercitării mandatului ! Nu pot fi asimilate aceste profesii și nu pot fi băgate în aceeași oală drepturile și îndatoririle lor !

Și încă ceva. Serviciile oferite țării de Armată, poliție, instanțele de judecată și unitățile de parchet organizate pe lângă acestea, corpul diplomatic nu produc valoare în mod direct, ele asigură producerea de valoare prin apărarea valorilor fundamentale ale statului prevăzute în Constituție: stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Aceasta este menirea și misiunea acestor profesii speciale. Indiferent dacă Parlamentul își face sau nu datoria, indiferent dacă Guvernul își face sau nu datoria, indiferent dacă primăriile  își fac sau nu datoria. Un Parlament incompetent poate fi înlocuit, un Guvern incompetent poate fi înlocuit, un primar incompetent poate fi înlocuit, structurile acestea pot fi împrospătate, pe când în acele structuri speciale, profesioniștii nu se fac peste noapte.

PSD și ALDE dar și alte formațiuni politice sunt încă tributare gândirii colhoznice. Comuniste.

Miniștrii nu au evaluat corect prioritățile. Infractorul Dragnea le-a reamintit. Mai puțină apărare și securitate !

După plimbarea până în America lui Trump, la pupat condurii noului „stăpân”, infractorul Liviu Dragnea, șeful grupului anti-național de la PSD, s-a arătat deranjat de bugetul „construit” în lipsa lui și, pentru a nu mai avea surpriza unei „vizite neplanificate” la Guvern a Președintelui Klaus Iohannis, a convocat miniștrii la partid, la PSD, la entitatea politică privată pe care o conduce. Legal ? Aiurea ! Ilegal până la Dumnezeu. Este o subordonare a Guvernului unei entități politice private ! Este eliminat Parlamentul din ecuație, urmând ca parlamentarii controlați de infractorul Liviu Dragnea să ridice cu entuziasm mâna sus pentru votarea unui buget construit în altă parte decât în clădirea Guvernului. Să trăiască stăpânul Dragnea ! Vor striga cu mândrie în glas PSD-iștii din Parlament alături de „liberalii” lui Tăriceanu (aud că ALDE se întărește cu foștii PDL-iști care nu au putut suporta fuziunea cu PNL !).

Se pare că Apărarea va primi doar 1,35% din PIB în 2017, în loc de 2%, cum este prevăzut în Protocolul semnat de toate partidele politice în 2015 la Cotroceni ! Restul urmează a se obține, spun cei de la MApN din credite angajate pe proiecte. Fleoșc ! Să mutiți voi că se vor angaja credite ?

Problema cu 2% din PIB este una de politică de apărare, pentru că se alocă din substanța propriilor venituri. Creditele angajament sunt relative. Sunt posibile împrumuturi, condiționate de capacitatea României de a le contracta la un moment dat. Nu mai are capacitate, nu le mai contractează iar angajamentul pică. Nu reflectă politica statului în domeniul apărării angajată în cadrul summit-urilor NATO, nu respectă angajamentele internaționale asumate de statul român în fața celorlalți parteneri din NATO privind întărirea capacității de apărare a României pentru a-și îndeplini propriile obiective de apărare națională. Nu mai sunt admise „fentele” unor state care prin sub-finanțarea apărării obligă alte state membre NATO să facă eforturi mai mari pentru asigurarea apărării comune.

Pe de altă parte, creditele angajament prevăzute în bugetul apărării sunt un transfer de efort bugetar către bugetele viitoare sau, mai pe șleau spus, către guvernele viitoare. Ele nu au același efect ca în domeniile economice. Nu sprijină producerea de plus-valoare, nu stimulează creșterea economică, nu sprijină modernizarea economiei. Pur și simplu intră la consum. Poate fi un consum util, dar nu pentru producție și mai ales, având exemplul Greciei, poate duce la destabilizarea economică a țării. Generațiile viitoare sunt chemate să plătească echipamente militare care, la momentul plății, pot fi depășite din punct de vedere tehnic și al capacității de răspuns la noile tehnologii folosite pe câmpul de luptă. Nasol !

De ce face infractorul Liviu Dragnea așa ceva ? Din răzbunare. Vrea să se răzbune pe Președintele Klaus Iohannis care este un mare obstacol pentru el ca persoană în dorința lui bolnavă de a deveni „stăpânul” absolut al României.

Nu este destul. Bugetul alocat SRI suferă, la rândul lui, amputări severe. Cu până la 10% mai puțin decât alocarea din 2016 ! În condițiile în care cheltuielile SRI pentru securitatea țării au fost mai mari în 2016 decât alocarea bugetară inițială. Pentru cei care gândesc normal și nu prin intermediul mesajelor de propagandă ale PSD și ALDE, actul de amputare al bugetului SRI, în condițiile în care munca acestui serviciu a cerut eforturi suplimentare pentru contracararea actelor teroriste și prevenirea imixtiunii unor agenții străine în activitatea statului român, este, la fel ca în cazul MApN o „sancțiune” la adresa Președintelui Klaus Iohannis și, de fapt, a României. Se poate spune, fără a greși, că deciziile luate de infractorul Liviu Dragnea sunt destinate a arăta „cine este stăpânul”. Degeaba România, prin Președintele său și celelalte instituții ale statului abilitate, au angajat țara pe o anumită linie de conduită internă și internațională, vine infractorul Liviu Dragnea și spune: eu dispun. Ce atâta pregătire pentru apărarea țării, ce atâta efort pentru întărirea securității țării, nu mai este nevoie de ele ! Mai puțină apărare, mai puțină securitate.

Este evident că infractorul Liviu Dragnea este un personaj primitiv în gândire. Mai puțină apărare, mai puțină securitate, mai puțină ordine publică (și MAI ia fost redus bugetul !), mai puțină Justiție înseamnă mai puțină încredere în economie, mai puțină încredere din partea investitorilor români cu capacitatea de a investi. Din moment ce o țară renunță la propria apărare și securitate, investițiile fug. Se duc la cei care sunt preocupați de aceste domenii sensibile pentru stabilitatea unei țări.

Eduard Hellvig arată clar niște lucruri:

Am explicat comisiei modul de fundamentare a bugetului SRI. Știu, sunt conștient că există dezbaterea publică o percepție cu privire la bugetul SRI. Sunt, la fel ca și dumneavoastră, atent la orice lucru cu privire la ceea ce înseamnă banul public. Am pus accent pe următoarele coordonate: amplificarea amenințărilor ce țin de terorism, contraspionaj, crimă organizată și agresiuni cibernetice.Toate aceste lucruri au generat o solicitare sau mai exact o suprasolicitare a Serviciului, cu impact direct asupra bugetului instituției

Calitatea țării noastre de membru al Alianței Nord Atlantice obligă participarea la asigurarea securității colective cu o sumă semnificativă a bugetului SRI ... Dau un exemplu. SRI împreună cu celelalte instituții de inteligence din România — SIE și Direcția de Informații Militare — este al doilea contributor pe segmentul de analiză la NATO, după Statele Unite. Este un efort pe care îl facem zi de zi astfel încât decidenții NATO să ia deciziile în cunoștință de cauză și de cunoștință strategică ale statului român

Trebuie să vă spun cu toată responsabilitatea, ca să suplinim ce fac alte servicii cu tehnologia avansată și extrem de costisitoare, SRI o face cu angajații. Asta presupune costuri și asta din păcate pentru securitatea națională presupune un efort bugetar adecvat. Înțeleg discuțiile care sunt în spațiul public cu privire la buget, dar cheltuielile de asigurarea securității întotdeauna vor fi mai mici decât cele de insecuritate

Țuțuianu, în linie cu „exigențele” expuse de infractorul Liviu Dragnea are însă o altă părere:

Eu cred că un buget trebuie să răspundă la două cerințe: pe de o parte, să asigure resursele necesare pentru funcționarea instituției, și asta e valabil pentru orice instituție publică. În al doilea rând, un buget trebuie să țină cont și de resursele pe care le are la un moment dat o țară, pentru că, sigur, nevoile sunt multe. Cifra pe care o avem astăzi, ca să vă dau un element concret, comunicată de Ministerul de Finanțe, a fost revizuită zilele acestea, bugetul SRI va fi undeva cu 9,4 — 10% mai mic pe ultima comunicare oficială, decât bugetul în execuție al anului precedent

Ca să fim mai exacți, MApN, SRI, MAI, ANI, Justiția vor funcționa în „regim de avarie”. Asta este voia infractorului Liviu Dragnea ! Din moment ce parlamentarul PSD Țuțuianu afirmă condiția „resurselor pe care le are la un moment dat o țară”, treaba este clară. Numai că infractorul Liviu Dragnea și lingăii care îl aplaudă se contrazic singuri. Resursele proiectate în România anului 2016 au fost bazate pe un PIB de 165 mld. euro. Proiecția PSD, bla-bla-bla-ul mediatic, se duce la un PIB de 185 mld. euro ! Păi cum ... resursele în 2017 vor fi mai mici ca în 2016 ?!

Am preluat informațiile de la Agerpres.

Cultura și apoi educația sunt la baza abuzurilor și crimelor domestice.

A avut loc încă o tragedie. Un individ a ucis-o pe femeia care l-a părăsit. În public.

Ministrul justiției, Raluca Prună are un discurs corect când se referă la instituții însă se limitează doar la instituții fără a ataca problema pe fond. Abuzul, excesul abuziv, toate formele de violență asupra copiilor și în special al femeilor are la bază o cultură precară, o educație precară pentru că educație este după chipul și asemănarea culturii care o generează. Agerpres (aici).

Femeia este văzută ca o proprietate a masculului, copiii sunt văzuți la fel. Masculul este încurajat prin toate mijlocele să se exprime ca „proprietar” al soției, prietenei, amantei etc. Cultura noastră, dominată de precepte religioase, face din femeie o ființă de nivel inferior.

Cum ar putea preveni o lege crima ? Prin pedeapsă ? Să fim serioși. Dacă ar fi așa, nu am mai avea crime. Dar avem.

Cum ar putea preveni o lege bătaia femeii și a copiilor ? Prin pedepse ? Nu se confirmă. Femeile sunt bătute, iar masculii forțoși sunt iertați pentru că așa este cultura noastră. Femeia își va retrage plângerea iar bărbatul își va clama victoria. Legea este făcută astfel încât violența asupra femeii să aibă o portiță de scăpare: împăcarea părților. Iar asta este legată, fără doar și poate, de dependența femeii față de bărbat, cel care „tradițional” îi asigură femeii cele necesare existenței. Ca să nu moară de foame, femeia „se va împăca” știind că are copii de crescut, știind că bărbatul violent și stăpân o va bate imediat ce ajung acasă.

Sigur, nu neg, sunt și excepții. Sunt femeii care nu au căsnicii distrugătoare, sunt femei care au renunțat la relațiile cu bărbații pentru a fi independente, sunt femei care au capacitatea să se apere etc. Excepțiile însă aduc în față alte probleme sociale.

Nu mai avem familii ci parteneriate civile, între bărbați și femei, nu mai avem grija procreării pentru că avem alegerea formei de satisfacere a necesităților sau chiar a obsesiilor sexuale, nu ne mai preocupă „moștenirea” pe care să o lăsăm urmașilor, decât în cazuri izolate și acelea cu viitor incert. Cât privește proprietatea, nu avem cultura proprietății în esența ei, proprietatea asupra vieții și sănătății, proprietatea asupra competențelor și abilităților profesionale, proprietatea asupra bunurilor personale o vedem și o interpretăm doar sub aspectul proprietății asupra terenurilor, pădurilor, caselor. Nici nu mai vorbesc despre proprietatea asupra tradițiilor familiei, a limbii, a obiceiurilor tradiționale.

Avem legi comune societăților civilizate însă ne comportăm ca niște barbari. Legile facilitează barbarismul comportamental. Legile cu reglementări laxe împiedică forțele de ordine publică să acționeze direct, preventiv. O femeie reclamă și un polițist îl reține pe făptașul reclamat. În fața instanței, femeia spune că s-a împăcat iar polițistul este bun de trimis la închisoare pentru comportament abuziv - reținerea bărbatului sau atenționarea acestuia !

Raluca Prună are dreptate însă fondul problemei este în cultură și educație. Degeaba spui tu autoritate publică despre egalitatea între femei și bărbați din moment ce preotul îi cere femeii să își urmeze și să își respecte bărbatul, degeaba te zbați să încurajezi natalitatea dacă angajatorul are „dreptul” să se ferească de angajata însărcinată sau în concediul de maternitate ba, chiar mai mult, să evite angajarea femeii care are copii mici.

Legile trebuiesc modificate în așa măsură încât să forțeze schimbarea mentalității, să forțeze eliminarea din cultura populației a inferiorității femeii față de bărbat.

Femeia nu este proprietatea bărbatului cu care are o relație, copiii nu sunt proprietatea bărbatului care i-a conceput. Până nu vom elimina din cultură și educație astfel de anomalii vom tot asista la crime și abuzuri.