Senatul României confirmă penitenciarelor statutul de „medii academice” !

Absurdul este la el acasă în Senatul României. Știrea de la Agerpres este șocantă. Senatorii juriști confirmă statutul penitenciarului din România ca mediu academic !

Nu le mai adresez nici un „stimați sau stimate”. Să îi ia dracu. Este absolut inadmisibil. Iar scuza sau motivația găsită de pesedistul Ioan Chelaru, vicepreședinte al Senatului și membru al Comisiei Juridice este stupid.

Eu nu spun că pentru o lucrare cu adevărat științifică se transpiră cu sânge, ceea ce se și face, dar nici nu pot să cad în extrema ordonanței și să spun — 20 de zile pentru un profesor universitar care a stat cinci zile după gratii și a scris cinci lucrări. Nu se poate. Este o nedreptate pe care o face ordonanța. De aceea facem un compromis. După părerea mea e puțin, dar e părerea mea. Cel puțin 20 de zile pentru fiecare lucrare științifică este oricum mai mult decât zice ordonanța

Să fac o mică lămurire a judecății mele.

Un profesor universitar ajunge la pușcărie de „cinstit” ce este. Acolo, declară cu tupeu că vrea să scrie o lucrare științifică drept pentru care îi sunt asigurate toate condițiile pentru a o realiza. Hodoronc-tronc-fleoșc !

Faptul că are titlul de profesor universitar îi conferă o aură de „buric al pământului”, după mintea creață a pesedistului Chelaru.

Lucrare științifică poate fi declarată orice lucrare care se face că tratează o problemă științifică. Chiar dacă este plină de bazaconii. Chiar dacă nu are nici o urmare. Chiar dacă nu poate fi valorificată prin experiment.

Nu este vorba despre o contribuție științifică ci de înșirarea unor texte, pe baza unor cunoștințe căpătate și folosite anterior, la care adaugi ca noutate data trecerii pe hârtie și locul din penitenciar (camera de detenție) pentru a-i da nemurirea. O poți declara „note de curs”, „referat de seminar” sau cine știe ce alt titlu care i se pare „omului de știință” că ar fi mai atrăgător.

Ei bine, încep să cred că senatorii actuali ar trebui luați cu duba de nebuni. Toți cei care au acceptat acest amendament. Indiferent de partid. Iar cei cu drepturile omului care s-au strofocat să arate cum le sunt încălcate drepturile „sărmanilor” infractori ar trebui tratați de urgență pentru nebunie în formă agresivă.

Porcăria asta de amendament permite unor șmecherași ajunși după gratii să scape ieftin de tot. Nu este mare lucru să umple pagini întregi cu idei „tăvălite” prin tot felul de formulări la care să adauge niște cuvinte în latină, greacă, franceză, germană sau engleză pentru a lua ochii cititorilor mai puțin avizați. Un fel de compuneri de clasa a XII-a, cu titlul pompos de „lucrare științifică” și cu recompensă mare: o pedeapsă în penitenciar mai scurtă cu 20 de zile !

Prin aceste metode se neagă sistemul penal în țară. Existența sistemului penal oprește persoana vătămată să își facă singură dreptate. Parlamentarii români tocmai lucrează cu sârg pentru a ne întoarce la timpurile primitive biblice. Ce încredere să mai ai într-un sistem penal care în loc să sancționeze infractorul îl face scăpat de pedeapsă ?

Procesul ICA este capul de afiș. Antena 3 iar a bătut câmpii.

Ziua cea mare. CAB va spune ce a decis. Păstrează condamnarea inculpaților de la TB, mărește pedeapsa cum au cerut procurorii sau îi achită, așa cum au cerut avocații.

La Antena 3, „biserica” lui Gâdea (închinată tăietorilor de capete) a adus tot felul de specialiști, care mai de care mai eliminat din sistemele în care au lucrat pentru potlogării și fapte infracționale. Foști procurori, foști experți, foști ...

Mi-a atras atenția insistența tuturor pe „expertiza efectuată de procurori în cauză”. Haida-haida. Un individ citea din nu știu ce lege de nu știu când. Lumea a ascultat, lumea a crezut ce spune individul, cei din platou au concluzionat: este un proces politic comandat de Traian Băsescu și executat de justiția obiedientă. Hait ! Chiar așa o fi ?! Ntz. Este altfel.

M-am dus, normal, la noul Cod de procedură penală. Art. 100 spune așa:

„Art. 100
(1) - În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. 
(2) - În cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. 
(3) - Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare. 
(4) - Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: 
a. proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză; 
b. se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; 
c. proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; 
d. proba este imposibil de obținut; 
e. cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită; 
f. administrarea probei este contrară legii”.

Pavel Abraham, a încercat, alături de altă avocată, să susțină că respingerea unor noi expertize judiciare au denaturat procesul. Aplauze. Instanța este vinovată.

Altă găselniță de la Antena 3 s-a concentrat pe „expertul desemnat” de procurori iar un individ leșina în platou încercând să demonstreze că procurorii au încălcat legea. Citea dintr-o lege privind profesia de expert. Noul Cod de procedură penală, lege organică, lege nouă, superioară legii pomenite în platoul Antena 3, spune altceva despre expertiză și cine o face. Pentru acuratețe legislativă, trebuie constatat că prevederile legii „experților” care contravin Codului de procedură penală devin nule, Codul de procedură înlăturându-le prin reglementările sale specifice. Nu am mai cercetat însă nu este exclus ca ele să fie declarate „caduce” din momentul apariției codului.

Ce spune NCPP ? La art. 172 vine și ne clarifică. Selectez ce este relevant pentru părerea ce o exprim:

„Art. 172
(1) - Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia unui expert. 
(2) - Expertiza se dispune, în condițiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, iar în cursul judecății se dispune de către instanță, prin încheiere motivată. 
(3) - Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor și împrejurărilor supuse evaluării și a obiectivelor care trebuie lămurite de expert. 
(4) - Expertiza poate fi efectuată de experți oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori de experți independenți autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii. 
(5) - Expertiza și examinarea medico-legală se efectuează în cadrul instituțiilor medico-legale. 
(6) - Ordonanța organului de urmărire penală sau încheierea instanței prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate, să le clarifice și să le evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza, precum și instituția ori experții desemnați. 
(7) - În domeniile strict specializate, dacă pentru înțelegerea probelor sunt necesare anumite cunoștințe specifice sau alte asemenea cunoștințe, instanța ori organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Dispozițiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător. 
(8) - La efectuarea expertizei pot participa experți independenți autorizați, numiți la solicitarea părților sau subiecților procesuali principali. 
...”.

Este evident că legea a permis folosirea de către procurori a unui expert propriu, că expertiza a fost pentru clarificarea faptelor comise de inculpați, că nu a fost ceva deosebit (se pare că a fost doar o expertiză de tip contabil), că judecătorii au fost lămuriți și mulțumiți de rezultatul expertizei, că inculpații pot cere câte expertize vor însă instanța le poate refuza dacă nu aduc nimic în plus la înțelegerea faptelor pentru care inculpații sunt incriminați etc. Până la urmă, cu sau fără expertiză, scopul procesului este ca judecătorii să înțeleagă ce s-a întâmplat pentru a da o sentință. Scopul procesului nu este salvarea de la pedeapsă a inculpaților prin tergiversarea soluționării cauzei până la „calendele grecești”, până îi prinde din urmă prescripția legală.

Nu știu ce soluție vor da judecătorii. Din cele se se întrevăd, este vorba, până la urmă, de o mare escrocherie a lui Dan Voiculescu și a altora. Unii nu se văd „părți” în proces. Mencinicopschi spune că el este nevinovat. Păcat de el. Era directorul instituției care avea patrimoniul ce a fost fraudat. Trebuia să se opună evaluării frauduloase a celor care în numele statului (ADS) au participat la escrocheria voiculesciană. Unde nu este cap, vai de picioare.