Politizarea serviciului public de presă. După SRR și SRTV, a venit rândul Agerpres

Agerpres. MediaSind: Modificarea Legii organizării AGERPRES deschide calea subordonării politice a conducerii agenției

Suntem „în grafic”. Un grafic al puterii politice PSD-ALDE de a subordona politic tot ce mișcă'n țara asta, râul, ramul ... Presa de stat este mai ușor de subordonat decât Justiția.

Până acum avem un blocaj la presa privată pentru partidele din opoziție. PNL este primul pe listă. Normal. Este singurul care are vocația guvernării și singurul care are capacitatea de a răsturna actuala putere PSD-ALDE. Presa privată are, potrivit „foii de parcurs” dată de infractorul Liviu Dragnea, sarcina de a scoate în evidență partidele mai mici doar atunci când acestea vor să vorbească de rău PNL. Cu preferință spre PMP și USR. Un fel de „viețuitoare politice” care au ca unică șansă de existență „canibalizarea” PNL.

MediaSind trage semnalul de alarmă cu privire la proiectul de lege aflat la Parlament privind agenția Agerpres și care urmează să intre în discuții pe 11 octombrie.

„Asemenea prevederi ar avea același impact ca în cazul conducerii Societății Române de Radiodifuziune (SRR) și al Societăți Naționale de Televiziune (SRTV): după fiecare scrutin, Consiliile de Administrație ale SRR și SRTV pot fi demise înaintea terminării mandatului, pentru a reflecta noile forțe politice. Multe organizații internaționale, printre care și Federația Europeană a Jurnaliștilor (EFJ), au denunțat această prevedere ca un instrument de politizare a serviciului public de presă”

Clar, nu?

"Considerăm că prin modificarea propusă se deschide calea subordonării politice a conducerii AGERPRES. (...) Oricare majoritate politică ar putea considera că directorul general nu este suficient de 'loial' majorității și ar putea decide respingerea raportului, fără legătură cu calitatea managementului, doar pe criterii politice. Vă solicităm să renunțați la acest proiect de lege", afirmă directorul general AGERPRES și Federația Română a Jurnaliștilor, într-o scrisoare adresată Parlamentului.

Păi, ca să mă refer la o altă idee pe care am pus-o pe Facebook, nu cumva noi ne-am îndepărtat de statul de drept? Oricum suntem sub un mare semn de întrebare din moment ce conducerea României are în frunte persoane condamnate penal sau cu probleme penale, din moment ce Parlamentul împiedică Justiția să facă dreptate, împiedică Ministerul Public să apere interesele generale ale societății, acum împiedică informarea corectă a cetățenilor.

Putin, Erdogan, Viktor Orban au devenit exemple pentru persoanele cu probleme penale care conduc România astăzi.

Repolitizarea școlilor. Obiectivul PSD pentru alegerile de anul viitor.

PSD își urmărește cu cerbicie obiectivele politice. Politizarea tuturor instituțiilor publice pentru alegerile din 2016 când va sta singur în fața electoratului. Nu va mai avea beneficiul aliaților cu potență electorală, cum a fost în cazul alianței USL, va fi singur. Cu UNPR și PRL-ul lui Tăriceanu (PC este deja în descompunere), nu va reuși mare lucru. Pericolul să ajungă definitiv la coșul de gunoi al istoriei este imens și de aceea accelerează procesele care îi vor permite să măsluiască viitoarele alegeri. Cu deosebire acum când majoritățile pe care se sprijină își rup picioarele.

Ministrul educației, Mihai Sorin Câmpeanu cere, intempestiv, organizarea concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de manageri ai unităților din învățământul preuniversitar. Mai ales acum, în martie, după reglementările celebrei OUG 49/2014 care a reușit recentralizarea conducerii în sistemul de învățământ. În concret, concursul nu se mai dă în organizarea unității de învățământ, prin consiliul de administrație ci se organizează de inspectoratul școlar, consiliul de administrație având doar rol de „băgător de seamă”.

Mai pe românește, concurează cine vrea și câștigă cine trebuie.

Înclin să cred că această urgență (a naibii urgență, de 3 ani de zile se chinuie să fie rezolvată !), este stimulată și de „pericolul” pierderii guvernării de către PSD și Victor Ponta. Dacă încep concursurile în martie, moțiunea de cenzură vine prin aprilie, dacă trece și guvernul este demis, acțiunile vor continua și în perioada în care se va căuta formarea unui nou guvern. Odată terminate „concursurile”, timp de 4 ani de zile PSD va avea în fruntea școlilor, directori și directori adjuncți, numai pesediști sau, cu mici excepții de la alte partide „aliate”.

Unii se întreabă, de unde atâta urgență ?! Ei bine, din cauză de alegeri. Câștigarea alegerilor prezidențiale de către Klaus Iohannis și declarația acestuia că are nevoie de un guvern cu care să poată să pună în practică propriul program prezidențial a zdruncinat din temelii PSD. Le-a cam pierit zâmbetul de „principal partid” de pe figură. O țară întreagă a aflat că PSD și mai ales Victor Ponta nu sunt cei aleși, cei așteptați, cei doriți să guverneze. PSD se teme de alegerile viitoare, așa cum se teme de alegerile parțiale pe care le întârzie azi contra tuturor prevederilor legale.

În campania pentru prezidențiale, PSD a pus în mișcare BOR și popimea satelor. Acum vor să întregească politrucii cu directorii și directorii adjuncți din învățământul preuniversitar. Apucătură de partid stat.

Politizarea. Părerea mea.

Ziarele „puterii” portocalii fac tapaj de „politizarea” instituțiilor publice. Ca soluție, oferă ei, deștepții țării, revenirea la vechile metehne, care îl au în frunte pe Traian Băsescu. Care, de bună seamă, nu a politizat nimic. Chiar dacă a numit în fruntea instituțiilor respective fripturiști și sinecuriști ce s-au dovedit singuri mai apoi. Patapievici, Valeriu Stoica și alte panarame.

Politizarea este un fenomen social. Niște partide aleg în funcții publice - pentru că au această posibilitate - persoane care fie sunt membre ale respectivului partid, fie sunt simpatizanți, fie sunt agreate de aceste partide. Când numirile sunt făcute în Parlament, atunci trebuie însoțite de prezumția de voință și accept al majorității cetățenilor țării. Pentru că politicienii parlamentari sunt mandatați de noi să ne reprezinte în cel mai înalt for al democrației din România și toate actele și faptele lor parlamentare sunt, deja, rodul voinței noastre.

Când numirile sunt făcute de Guvern, de membrii guvernului, având doar această calitate, putem vorbi doar despre un accept al membrilor și simpatizanților politici ai respectivului demnitar, iar dacă demnitarul este un independent, atunci aceste numiri au în spate acceptul corpului profesional de care aparține demnitarul - sau o mare parte a membrilor acestui corp profesional.

Când numirile sunt făcute de Președintele României, se poate considera că are acceptul celor care i-au dat votul la alegeri și al celor care îl susțin politic.

Cum-necum, dacă este să fim corecți, întotdeauna numirile în demnități publice au fost politice. Din cele mai vechi timpuri. Și vor fi politice cât timp specia umană va mai exista pe pământ în formă organizată.

Numirile politice au însă părți pozitive și negative. Pozitive sunt acele garanții că pe timpul unei guvernări numiții vor aplica cu mai multă determinare programul de guvernare spre atingerea acelor scopuri pentru care Guvernul a primit investitura Parlamentului. Corect din punctul meu de vedere. Negative sunt acele excese în numirile pe criteriul politic. Undeva ele trebuie să se oprească. Dar ca să fie oprite, trebuie ca și guvernarea să aibă garanția că persoanele care au funcții publice nu vor acționa împotriva programului de guvernare. Cum se întâmplă de obicei. Iar pentru aceasta trebuie umblat la legea privind statutul funcționarilor publici. O lege excesiv de protectoare pentru funcționarii publici, o lege care le permite să fie cu curul în două luntre și le mai permite să facă, chipurile sub protecția legii, ce doresc ele în situații date.

Și pe timpul guvernării Năstase și pe timpul guvernărilor PDL cu Boc cel incompetent și Ungureanu (mai puțin), politizarea s-a dus până la cele mai joase nivele. O exagerare cumplită, o deformare a realității atât la nivel național cât mai ales local. Nu trebuie să vorbim de politizare în sensul negativ când este vorba de instituții publice centrale, cum este ICR, ci când vorbim despre administrația publică, când se merge mai jos de secretarul de stat din minister și directorul de agenție publică din teritoriu. Când dăm agenția sub controlul local al unor politicieni aleși politic: primari, președinți de consilii etc.

Undeva trebuie gândit cu capul și nu cu buzunarul. Pentru că facem mare tapaj pentru ICR, o instituție care are menirea să creeze o imagine a culturii române în spațiul public al altor state, iar politizarea este chiar necesară și nu vorbim cu aceeași intensitate despre înlocuirea din funcție a unor experți, consilieri sau referenți de pe funcții de execuție până la nivel local.

Cred că tot ce este reprezentativ pentru o guvernare se cuvine a fi încadrat cu persoane care să reprezinte respectiva guvernare. Și atât. Prea mult duce la distorsiuni grave în funcționarea instituțiilor. Și apoi, oameni de înaltă calitate profesională nu sunt suficienți pentru toate posturile din administrația publică. Sunt peste un milion de funcții publice și nu există un partid care să aibă atâți oameni competenți pentru a ocupa posturile, ce naiba.