Avem o democrație deformată, o democrație inacceptabilă

În acest spațiu, printre acei oameni care formează astăzi Parlamentul României, se află „părinții degenerați” ai democrației din România. Ei au stabilit regulile care permit ca puterea să revină celui care este mai corupt, mai mincinos, mai ipocrit politician. De la nivelul celei mai mici localități până la Capitala țării, de la cel mai mic consiliu local la Parlament.

Consecințele sunt mai multe. Nici nu știi cu care să începi.

Prezența la vot a alegătorilor. Printre cele mai slabe din lume !

Tot felul de neica-nimeni cu titluri pompoase de intelectuali au promovat, agresiv, de cele mai multe ori, că dreptul de a nu vota este la fel ca dreptul de a vota. Este libertate ! Da, este libertate însă este una schioapă, schiloadă, o non-libertate pentru că unii își asumă un viitor pentru țară iar iar alții își manifestă fie disprețul pentru actul civic, considerându-se superiori, fie suficiența, considerând că pentru ei orice rezultat al alegerilor este benefic. Oricum nu îi afectează. Egoism în stare pură. Iar „deștepții” profită. Deștepții fiind cei care au probleme cu legea și care au tot interesul să căpușeze bugetul statului pentru interesul personal. Deștepții devin demnitari ai statului prin acțiunea directă a absenteiștilor, a lipsei lor de responsabilitate. Refuzul de a vota este o gravă absență a responsabilității ! Iar practicanții acestei libertăți a iresponsabilității sunt persoane în care nu poți avea încredere. Pentru că relațiile interumane se bazează pe încredere, pe asumarea responsabilității fiecăruia față de cel cu care relaționează.

Rezultatul absenței la vot a alegătorilor este cucerirea puterii de către cei mai neindicați cetățeni. Parlamentul României s-a umplut de persoane certate cu legea. Unii își execută pedepsele penale date cu suspendarea executării pedepsei în penitenciar, potrivit legii, în fotoliul de parlamentar ! Este de un absurd desăvârșit ! Să pui infractorul să facă legi pentru restul populației este inadmisibil ! Iar asta este  posibil pentru că în România o parte a populației a fost „educată” de înțelepții neamului că absența de la vot este un act democratic !

Persoanele cu probleme penale din fruntea partidelor care au ajuns în Parlament au încropit legi pentru a li se permite să ajungă mai ușor în funcțiile de demnitate publică. Și-au croit legile pentru a evita furcile caudine ale controlului civic. Așa am ajuns la alegerile într-un singur tur la locale, așa am ajuns la supremația liderului de partid față de Parlament și Guvern, suntem astăzi în fața unei agresiuni nemaiîntâlnite asupra Justiției, așa am ajuns să avem o legislație care permite condamnaților penali pentru infracțiuni de corupție sau asimilate faptelor de corupție să candideze pentru primării, pentru consilii locale, pentru Parlament și chiar pentru Președinția României. Așa am ajuns ca penalii să își numească judecătorii constituționali care să motiveze, contrar locului și rolului lor în cadrul Curții Constituționale, că este o inegalitate pentru candidați să nu poată deveni unii dintre ei, condamnați penal, prim-miniștri sau membri ai guvernului. Așa am ajuns să vedem cum reabilitarea care radiază din cazierul judiciar fapta penală cu consecințele ei este folosită pentru a „radia” din conștiința publică și lipsa de integritate, chiar dacă tot în legea penală se prevede că limitele reabilitării nu obligă organizația care l-a eliminat pentru că este infractor să îl reprimească. Este atât de șocantă ideea că reabilitarea trebuie folosită la maxim, inclusiv pentru a permite unor foști condamnați penal să ocupe funcții și demnități publice încât stai și te întrebi. Ce mai urmează ? Un judecător condamnat pentru că a comis acte de corupție și a deformat judecata, după reabilitarea judecătorească sau reabilitarea de drept, mai poate fi judecător ? Un polițist care a încălcat legea, mai poate fi polițist ? La fiecare funcție publică, indiferent de nivelul ei de specializare, se poate accepta ideea întoarcerii la profesia pe care a folosit-o în mod nedemn un condamnat ? Ca să repete infracțiunea ? Cine garantează că nu va comite iar o infracțiune prin care va afecta interesele generale ale societății ?

Toate aceste probleme au o parte a cauzei în absenteismul la vot al unor cetățeni lipsiți de responsabilitate. Este mai mult decât evident că problemele care sunt consecința absenteismului la vot sunt mult mai multe. Însă trebuie să luăm taurul de coarne. Absenteismul de la vot este principala cauză a democrației de mântuială existente astăzi în România.

Alegerile anticipate.

Fac parte din procesul democratic. Cel real. Numai că cei care au lucrat la Constituția țării, mulți dintre ei fiind persoane cu cazier astăzi sau persoane care prin condamnările penale primite și-au pierdut integritatea, au avut grijă să le pună atât de multe piedici constituționale încât sunt aproape imposibil de desfășurat. Este un alt semn al unei democrații de mântuială.

PSD și-a dat jos propriul guvern. Avem exemplul la îndemână. Ieri a avut loc fenomenul. În mod normal, constatând că nu mai are majoritatea absolută, coaliția de guvernare PSD-ALDE ar trebui să declanșeze alegerile anticipate. Dacă nu ea, atunci opoziția să aibă posibilitatea prin actul parlamentar să oblige puterea să meargă către anticipate. Președintele țării ar trebui ca acum să aibă posibilitatea să demită Parlamentul în vederea organizării alegerilor anticipate pentru ca în Parlament să ajungă majoritar fie un partid, fie o coaliție de partide. Nu avem aceste posibilități.

Absența procesului democratic al alegerilor anticipate duce, obligatoriu, la compromisurile compromițătoare. Avem exemplul la îndemână, în negocierile dintre PSD împreună cu ALDE pentru a atrage susținerea politică a UDMR. Limba română ajunge să fie eliminată ca limbă oficială în comunitățile care au 15% populație minoritară sau „un număr semnificativ de cetățeni aparținând unei minorități naționale” ! Practic, cei din PSD și ALDE împreună cu cei din UDMR se șterg cu Constituția țării la fund !

Președintele Klaus Iohannis în loc să trimită partidele la alegerile anticipate pentru a se degaja o majoritate care poate să guverneze a făcut ce a putut în limitele constituționale date. A atras atenția PSD că sunt lucruri în România care nu se pot negocia !

Într-o țară condusă de persoane condamnate sau cu probleme penale, într-o țară în care este practicat, încurajat, lăudat, premiat absenteismul la vot, într-o țară în care rezultatul alegerilor este „șmecheresc”, într-o țară în care există posibilitatea suspendării legii de sancționare pentru a permite migrația politică nu mai există democrație.

Legile și Constituția au ajuns la buna plăcere a infractorilor și a persoanelor cu probleme penale.

Agerpres prezintă evoluția zilei de azi la Parlament. Nimic surprinzător. Sau, mai bine spus, nu totul a fost surprinzător.

La Camera Deputaților, s-a ales Biroul Permanent iar infractorul Liviu Dragnea a devenit al 3-lea om în stat, fiind ales de majoritate „lui” Președinte al Camerei. Era previzibil. Dacă nu poate prim-ministru, măcar șef la Parlament. Cu Guvernul a rezolvat problema. Propunerea PSD în persoana dnei Sevil Shhaideh confirmă faptul că infractorul Liviu Dragnea va conduce nu doar Guvernul, cu mână de fier, dar și Parlamentul. Pentru că Tăriceanu, Președinte la Senat, este doar de poză acolo, puterea este tot la Dragnea.

Declarațiile de după investire ale infractorului Liviu Dragnea și ale inculpatului Călin Anton Popescu Tăriceanu sunt cele care pun pe gânduri. Se vede că s-au vorbit. Au o linie comună. Schimbarea legilor care le provoacă lor nesomn. Punerea „jugului” pe Justiție și instituțiile de forță: DIICOT, DNA, instituțiile Ministerului de Interne, SIE (atât cât vor putea) etc. Iar eu îi cred.

Mai cred că vor reuși să își ducă la îndeplinire obiectivele dacă opoziția nu va fi atentă. Nu știu va fi, nu mai am încredere în opoziție din moment ce acțiunile ei sunt slabe.

Să iau și să pun declarațiile aici. Să știu unde le găsesc.

Cred că a doua misiune esențială a actualului Parlament este aceea de a face ordine în legislația românească. S-au adoptat în decursul anilor prea multe legi care se bat cap în cap, care sunt inadecvate, care încurcă societatea și raporturile între instituții

Această ordine este una dintre condițiile fundamentale ale aplicării legii în România. Sunt convins că împreună putem realiza o adevărată reformă a legislației constituționale, nu avem dreptul să mai ratăm acest proiect. Ține de noi să restabilim puterea constituțională a Parlamentului și vreau să pornim împreună acest proces. Activitatea de control al instituțiilor pe care Parlamentul e abilitat să o exercite nu trebuie să mai fie mimată. De asemenea, vreau să transmit un mesaj foarte puternic — Parlamentul este locul unde se naște legea, dar și locul unde se stopează abuzul în aplicarea ei

Rețin, ca foarte importantă referirea infractorului Liviu Dragnea la „reforma legislației constituționale” ! Asta înseamnă că PSD vrea să forțeze modificarea prevederilor Constituției astfel încât „cineva să piardă din atribuții” iar alte instituții să își piardă din competențe. Laitmotivul infractorului Dragnea și a inculpatului Tăriceanu îl constituie „revederea „raporturilor între instituții” ! Și Adrian Năstase și-a pregătit o Constituție pentru o guvernare de lungă durată dar ... locul i-a fost luat de Băsescu iar Năstase a ajuns după gratii.

Ultima afirmație are o anume semnificație: „Parlamentul este locul unde se naște legea, dar și locul unde se stopează abuzul în aplicarea ei”. Ce să însemne asta ? Din moment ce Parlamentul „stopează abuzul în aplicarea legii” înseamnă că se ia acest atribut Justiției, instanțelor de judecată și se dă Camerelor Parlamentului ! Iar asta nu poate să însemne decât inviolabilitate parlamentară. Blocajul complet al DNA, DIICOT și al instanțelor de judecată  pentru faptele săvârșite de parlamentari ! Pentru că, este evident, mintea lui Dragnea, infractorul, este doar la soarta lui și nu va sta Parlamentul să „stopeze” abuzurile în aplicarea legii la orice reclamație a cetățenilor. Să fim serioși !

Pentru mine este un semnal de alarmă. Când infractorii și inculpații se apucă de schimbat legile ba chiar și Constituția, putem declara stare de calamitate pe întreg teritoriul național.

Inculpatul Tăriceanu are și el niște vorbe cu tâlc, așa cum am arătat mai sus.

Parlamentul trebuie să își exercite un rol activ de control al instituțiilor de forță. Conducerea acestor instituții sau conducerile acestor instituții nu sunt alese democratic, după cum știți, și funcționarea lor este de multe ori, prin natura rolului pe care și-l asumă, netransparentă. Este o vorbă pe care o cunoașteți mulți — puterea corupe iar puterea absolută corupe absolut. Am văzut în ultimii ani cum unele instituții de forță au acționat ca și cum puterea lor nu are limite. Trebuie să constat, din păcate, rolul decorativ în ultimii patru ani al unor comisii parlamentare de control al instituțiilor de forță. Acest lucru trebuie să se schimbe iar Parlamentul nu mai trebuie să fie timorat în a-și exercita rolul pe care îl are. Inclusiv din punct de vedere legislativ, Parlamentul trebuie să își asume reglementarea mai strictă a acestor activități, a acestor instituții și scoaterea la lumină a unor acțiuni și activități pe care acestea le desfășoară, inclusiv prin legi cum este cea privind înființarea unei autorități naționale pentru interceptarea comunicațiilor

Parlamentul adoptă legile, fie că vorbim de domeniul economic, social sau cel al justiției. Guvernul și celelalte instituții ale statului pun în aplicare aceste legi. E un principiu de bază al democrației pe care am impresia că mulți l-au scăpat din vedere în ultimii ani. De asemenea, Parlamentul trebuie să își asume rolul de a proteja drepturile și libertățile cetățenilor. Din păcate, în ultimii ani, am constatat că drepturile și libertățile cetățenilor au fost încălcate. Suntem într-un punct în care excepțiile tind să devină un fapt normal, la ordinea zilei. Cred că Parlamentul nu poate să stea spectator la aceste excese

Cele două declarații au un numitor comun. Controlul absolut asupra tuturor instituțiilor țării prin intermediul Parlamentului. Evident, concluziile privind „disfuncțiile democrației” sunt doar ale lor, nu sunt ale societății. Se prevalează de votul a 18% din cetățenii cu drept de vot din România pentru a clama faptul că sunt îndreptățiți să aibă aceste concluzii și să pregătească aceste schimbări majore. Iar acest mod de abordare a problemei se înscrie în factorii de risc major la viața democratică din România.

Voi „mulțumi” mereu și mereu celor peste 60% de concetățeni cu drept de vot care ne-au blagoslovit cu puterea politică a infractorilor și a persoanelor cu probleme penale. Să vă ia dracu !