Paralelul cu democrația

Era imposibil ca Tăriceanu să nu iasă la interval cu o tâmpenie. Imposibil! Cum este lăsat să vorbească liber, cum o comite. Ca să fiu mai direct, pot spune că atunci când vorbește Tăriceanu auzim și vedem prostia în direct. Protejată prin lege, pentru că așa este în România. Parlamentarii, Tăriceanu fiind senator, au dreptul (!) să spună tâmpenii în direct sub umbrela „declarației politice”. Indiferent unde. Iar Tăriceanu nu a ratat ocazia să emită enormități la una dintre televiziunile care aduce la starea de prostie funcțională pe majoritatea celor care îi calcă pragul. Este vorba despre România Tv. Acolo este locul!

Să vedem ce a declarat ipochimenul.

”Este o agresivitate pe care în trecut nu am mai întâlnit-o, în ultimii 20 de ani. (...) Astăzi cred că ceea ce vedem şi trebuie să ne punem o întrebare corectă este cât de reprezentativă este această voce agresivă, turbulentă, cât de reprezentativa, cât de legitimă este ea, după părerea mea, nu are nicio reprezentativitate, pentru că este vorba despre un număr restrâns de cetăţeni în raport cu populaţia României, dar nici legitimitate. Legitimitatea nu poate să fie dată într-un sistem democratic decât de validarea prin alegeri”

Prostie concentrată. Densă. Halucinantă când te gândești că un astfel de prost (prost (proástă), adj. – 1. Simplu, curent, ordinar. – 2. Simplu, pur, curat. – 3. Simplu, plebeu, sărac. – 4. Ordinar, vulgar, trivial, grosolan, necioplit. – 5. Nătîng, neghiob, tont, tîmpit.) este „al doilea om în stat”! Este determinant în cea mai mare putere a statului: legislativul!

Să le luăm pe rând. Să începem cu reprezentativitatea. Evident că voi apela la DEX.

REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte; ilustrativ, tipic. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif.

Să aplicăm la declarația lui Tăriceanu. În Piața Victoriei din București (în alte locații!) dar și în alte localități din țară se adună oameni care protestează împotriva actualei guvernări și a coaliției politice aflată la putere.

Tăriceanu le cere să facă dovada „reprezentativității”. Caraghios! Ar cam trebui să citească Constituția dar și Declarația Universală a Drepturilor Omului! Aici nu mai este corijent, este de-a dreptul repetent. Nu trece clasa de foarte multă vreme. De aceea sunt forțat de situație să îl declar prost. Omul, cetățeanul, se reprezintă pe sine însuși, cel mulțumit sau nemulțumit de cum conduc treburile țării guvernanții care, pe baza reprezentativității căpătate în urma unor alegeri, sunt la putere și lucrează sau nu în interesul întregii societăți. Guvernarea are efecte asupra tuturor cetățenilor, fie că au dat votul puterii politice aflată la guvernare, fie că nu. Practic, cetățeanu care protestează este în drept să își exprime nemulțumirea față de modul în care guvernarea se referă, are efecte asupra vieții lui!

Îi recomand prostului de Tăriceanu să recitească, cu mare atenție, art. 39 din Constituție privind libertatea întrunirilor, art. 30 din Constituție privind libertatea de exprimare, precum și alte articole care sunt conexe. Să citească, dacă nu a citit sau să recitească, dacă a citit superficial, legile care pun în aplicare aceste principii constituționale. Să ceară unor juriști de bună credință să îi explice ce este cu aceste principii. Nu îl cred capabil să le înțeleagă din moment ce la vârsta pe care o are poate debita asemenea tâmpenii. Aici, Tăriceanu este pe tărâmul metafizicii. Nu are simțurile necesare pentru a percepe realitatea democratică, este în afara cadrului realității constituționale. Are alte „competențe”, se mișcă, lejer, excesiv de lejer, în alt cadru al relațiilor sociale.

Vorbind despre reprezentativitate, să mergem și la organizații. La manifestații, la proteste, sunt prezente și organizații civice legal constituite. Legal, Tăricene! Potrivit legii, membrii acestor organizații reprezintă interesele organizațiilor din care fac parte, interese afectate de politicile publice pe care tu, Tăriceanu și aliatul tău infractorul Liviu Dragnea, le promovezi. Au reprezentativititate, Tăricene! Își apără un interes legitim! Dreptul la viață! Dreptul la dezvoltare! Dreptul la sănătate și integritate fizică și psihică! Dreptul la libertatea de exprimare! Etc.

Cât privește prezența la proteste a unor formațiuni politice, Tăricene ai nimerit nu prost ci chiar foarte prost cu declarația asta (de fapt tu declari tot timpul tâmpenii!). Ia citește tu art. 8 din Constituție! Ce scrie acolo?

Art. 8 – Pluralismul şi partidele politice
(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.

Tocmai tu, ca reprezentant al partidului ALDE vii și încalci, prin declarația dată, „principiile democrației”. Ai încălcat art. 8 alin. (2) ultima ipoteză din Constituție! Prostule!

Prezența reprezentanților și a membrilor unor partide politice la protestele de stradă, în piețele localităților este reprezentativă pentru organizațiile politice respective!

Este o vorbă: prostul până nu-i fudul, parcă nu e prost destul! Tu, Tăricene, confirmi și reconfirmi prin declarații zicala.

Am dezbătut suficient „reprezentativitatea”. Hai să trecem la „legitimitate”. Că tot ai pomenit-o cu inconștiență.

LEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege. ◊ Legitimă apărare = situație în care cineva comite un act de violență pedepsit de lege, dar justificat ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste. ♦ (Despre căsătorie) Făcut cu îndeplinirea formelor legale; (despre soți) căsătorit legal; (despre copii) născut din părinți căsătoriți sau recunoscut de tată. 2. Care este justificat, îndreptățit; just, echitabil. [Acc. și: legitím] – Din fr. légitime, lat. legitimus.

Tăricene ai făcut-o de oaie. Citind ce am spus despre reprezentativitate, vei observa ușor (dacă nu ai orbul găinilor), că aceasta este definită și protejată prin normele constituționale. Fiind în Constituție iar Constituția preluând Declarația Universală a Drepturilor Omului, legile noastre și practica judiciară apără reprezentativitatea protestatarilor prin normele legii. Ca atare, și pentru mintea ta proastă ar trebui să fie ușor să înțelegi că protestele sunt legitime! Singurele condiții sunt cele prevăzute de Constituție: să se desfășoare în mod pașnic, fără arme! Iar noțiunea de „pașnic” are următorul înțeles în limba română (sper că o mai știi!):

PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic.

Am evidențiat în mod expres atitudinea. Pentru că la proteste vorbim despre o acțiune pe timpul cărora participanții adoptă o atitudine. Protestele împotriva unui guvern tiranic, retrograd sunt proteste „pentru pacea”. Nu te duce cu gândul mai departe (ești capabil să spui o altă tâmpenie!), aici este vorba despre „pacea socială”! Oamenii protestează împotriva comportamentului vostru, al coaliției politice aflată la guvernare, pentru că ați distrus pacea socială, pentru că ați distrus relațiile sociale, pentru că ați împărțit societatea „în buni și răi”, pentru că prin ceea ce faceți afectați, grav, viitorul atât al celor care protestează (majoritatea persoane de vârstă medie și tineri) cât mai ales viitorul copiilor lor! Dacă nu pricepi aceste lucruri, este foarte grav.

Ești paralel cu societatea Tăricene. Poate ar fi bine să te retragi. Să faci ceea ce te pricepi. Democrația este pentru tine în spațiul metafizicii. Nu o înțelegi.

Avem o democrație deformată, o democrație inacceptabilă

În acest spațiu, printre acei oameni care formează astăzi Parlamentul României, se află „părinții degenerați” ai democrației din România. Ei au stabilit regulile care permit ca puterea să revină celui care este mai corupt, mai mincinos, mai ipocrit politician. De la nivelul celei mai mici localități până la Capitala țării, de la cel mai mic consiliu local la Parlament.

Consecințele sunt mai multe. Nici nu știi cu care să începi.

Prezența la vot a alegătorilor. Printre cele mai slabe din lume !

Tot felul de neica-nimeni cu titluri pompoase de intelectuali au promovat, agresiv, de cele mai multe ori, că dreptul de a nu vota este la fel ca dreptul de a vota. Este libertate ! Da, este libertate însă este una schioapă, schiloadă, o non-libertate pentru că unii își asumă un viitor pentru țară iar iar alții își manifestă fie disprețul pentru actul civic, considerându-se superiori, fie suficiența, considerând că pentru ei orice rezultat al alegerilor este benefic. Oricum nu îi afectează. Egoism în stare pură. Iar „deștepții” profită. Deștepții fiind cei care au probleme cu legea și care au tot interesul să căpușeze bugetul statului pentru interesul personal. Deștepții devin demnitari ai statului prin acțiunea directă a absenteiștilor, a lipsei lor de responsabilitate. Refuzul de a vota este o gravă absență a responsabilității ! Iar practicanții acestei libertăți a iresponsabilității sunt persoane în care nu poți avea încredere. Pentru că relațiile interumane se bazează pe încredere, pe asumarea responsabilității fiecăruia față de cel cu care relaționează.

Rezultatul absenței la vot a alegătorilor este cucerirea puterii de către cei mai neindicați cetățeni. Parlamentul României s-a umplut de persoane certate cu legea. Unii își execută pedepsele penale date cu suspendarea executării pedepsei în penitenciar, potrivit legii, în fotoliul de parlamentar ! Este de un absurd desăvârșit ! Să pui infractorul să facă legi pentru restul populației este inadmisibil ! Iar asta este  posibil pentru că în România o parte a populației a fost „educată” de înțelepții neamului că absența de la vot este un act democratic !

Persoanele cu probleme penale din fruntea partidelor care au ajuns în Parlament au încropit legi pentru a li se permite să ajungă mai ușor în funcțiile de demnitate publică. Și-au croit legile pentru a evita furcile caudine ale controlului civic. Așa am ajuns la alegerile într-un singur tur la locale, așa am ajuns la supremația liderului de partid față de Parlament și Guvern, suntem astăzi în fața unei agresiuni nemaiîntâlnite asupra Justiției, așa am ajuns să avem o legislație care permite condamnaților penali pentru infracțiuni de corupție sau asimilate faptelor de corupție să candideze pentru primării, pentru consilii locale, pentru Parlament și chiar pentru Președinția României. Așa am ajuns ca penalii să își numească judecătorii constituționali care să motiveze, contrar locului și rolului lor în cadrul Curții Constituționale, că este o inegalitate pentru candidați să nu poată deveni unii dintre ei, condamnați penal, prim-miniștri sau membri ai guvernului. Așa am ajuns să vedem cum reabilitarea care radiază din cazierul judiciar fapta penală cu consecințele ei este folosită pentru a „radia” din conștiința publică și lipsa de integritate, chiar dacă tot în legea penală se prevede că limitele reabilitării nu obligă organizația care l-a eliminat pentru că este infractor să îl reprimească. Este atât de șocantă ideea că reabilitarea trebuie folosită la maxim, inclusiv pentru a permite unor foști condamnați penal să ocupe funcții și demnități publice încât stai și te întrebi. Ce mai urmează ? Un judecător condamnat pentru că a comis acte de corupție și a deformat judecata, după reabilitarea judecătorească sau reabilitarea de drept, mai poate fi judecător ? Un polițist care a încălcat legea, mai poate fi polițist ? La fiecare funcție publică, indiferent de nivelul ei de specializare, se poate accepta ideea întoarcerii la profesia pe care a folosit-o în mod nedemn un condamnat ? Ca să repete infracțiunea ? Cine garantează că nu va comite iar o infracțiune prin care va afecta interesele generale ale societății ?

Toate aceste probleme au o parte a cauzei în absenteismul la vot al unor cetățeni lipsiți de responsabilitate. Este mai mult decât evident că problemele care sunt consecința absenteismului la vot sunt mult mai multe. Însă trebuie să luăm taurul de coarne. Absenteismul de la vot este principala cauză a democrației de mântuială existente astăzi în România.

Alegerile anticipate.

Fac parte din procesul democratic. Cel real. Numai că cei care au lucrat la Constituția țării, mulți dintre ei fiind persoane cu cazier astăzi sau persoane care prin condamnările penale primite și-au pierdut integritatea, au avut grijă să le pună atât de multe piedici constituționale încât sunt aproape imposibil de desfășurat. Este un alt semn al unei democrații de mântuială.

PSD și-a dat jos propriul guvern. Avem exemplul la îndemână. Ieri a avut loc fenomenul. În mod normal, constatând că nu mai are majoritatea absolută, coaliția de guvernare PSD-ALDE ar trebui să declanșeze alegerile anticipate. Dacă nu ea, atunci opoziția să aibă posibilitatea prin actul parlamentar să oblige puterea să meargă către anticipate. Președintele țării ar trebui ca acum să aibă posibilitatea să demită Parlamentul în vederea organizării alegerilor anticipate pentru ca în Parlament să ajungă majoritar fie un partid, fie o coaliție de partide. Nu avem aceste posibilități.

Absența procesului democratic al alegerilor anticipate duce, obligatoriu, la compromisurile compromițătoare. Avem exemplul la îndemână, în negocierile dintre PSD împreună cu ALDE pentru a atrage susținerea politică a UDMR. Limba română ajunge să fie eliminată ca limbă oficială în comunitățile care au 15% populație minoritară sau „un număr semnificativ de cetățeni aparținând unei minorități naționale” ! Practic, cei din PSD și ALDE împreună cu cei din UDMR se șterg cu Constituția țării la fund !

Președintele Klaus Iohannis în loc să trimită partidele la alegerile anticipate pentru a se degaja o majoritate care poate să guverneze a făcut ce a putut în limitele constituționale date. A atras atenția PSD că sunt lucruri în România care nu se pot negocia !

Într-o țară condusă de persoane condamnate sau cu probleme penale, într-o țară în care este practicat, încurajat, lăudat, premiat absenteismul la vot, într-o țară în care rezultatul alegerilor este „șmecheresc”, într-o țară în care există posibilitatea suspendării legii de sancționare pentru a permite migrația politică nu mai există democrație.

Brexit-ul ne arată o Mare Britanie în dilemă. Mare dilemă

Ce se întâmplă în Uniunea Europeană și în vecinătatea ei este de interes pentru noi. Un interes imediat. Ce se întâmplă în alte părți ale lumii, reprezintă un interes dacă ne afectează o relație economică sau afectează pe unul dintre partenerii noștri. Un partener afectat de o situație conflictuală în cealaltă parte a lumii se va concentra pentru soluționarea acelei situații iar relațiile noastre vor intra în amorțire. Cămașa este mai aproape de corp ca haina !

Cu Regatul Unit avem o relație specială. Este bine să știm cât mai mult despre ea pentru că nu este doar o relație generată ca urmare a apartenenței noastre și a lor la Uniunea Europeană și NATO. Nu este vorba doar de migrația muncitorilor români în Marea Britanie - acolo sunt studenți români, acolo sunt oameni de afaceri români, acolo sunt medici români și personal medical de susținere, acolo sunt oameni de știință români etc. Este vorba de mult mai mult. Este vorba despre o relație specială a noastră, a românilor, cu englezii. O relație care a făcut ca britanicii să vină în România ca parte a migrației forței de muncă în interiorul Uniunii Europene însă au venit și britanici care au ales să rămână în România, țară pe care ei o consideră a doua lor casă. Mai puțini decât românii plecați în Regatul Unit însă suficienți să poată fi dați ca exemplu.

Relația specială ar trebui văzută și în interiorul NATO. Mai peste tot unde acționează forțele militare sub drapelul ONU sau al NATO, românii sunt în „echipă” cu americanii și englezii. Iar o astfel de relație crează legături extrem de puternice.

Limba engleză a devenit cea mai vorbită limbă străină de către români. Am ajuns la situații jenante, pentru noi, când se introduc proiecte de legi în Parlament ce conțin termeni în limba engleză, când termenii folosiți în limba română sunt explicați de autori după conținutul lor din dicționarul limbii engleze. Am ajuns în situația jenantă în care executivul și legislativul impun, prin lege, o struțo-cămilă lingvistică, romgleza.

Brexit-ul  ne interesează enorm de mult. Va avea consecințe pe care astăzi nu le putem evalua corect pentru că nu știm cum se va termina procesul de negociere. Oricum, din punct de vedere al relației econnomice, avem garanția că nu vom fi foarte afectați. Comerțul nostru cu Regatul Unit este foarte slab. Suntem prea departe sau produsele lor nu mai ajung până în România ?

Voi scrie mereu despre Regatul Unit preluând ce scrie presa. Nu „presa” din România. Ci presa aia care merită numele.

RFI. Alegerile anticipate nu rezolvă enigma Brexitului (The Times)

Presa britanică de unde face selecția RFI este ne arată că gestul politic al premierului Theresa May a luat cumva prin surprindere. Evident, funcție de orientarea politică a redacțiilor, părerile sunt de la laude la critici.

Bombă politică sau nu, alegerile anticipate mai mult complică Brexit-ul decât îl simplifică. Mandatul puternic pe care îl vede Evening Standard este doar o iluzie. Mandatul pe care este posibil să îl obțină conservatorii prin câștigarea alegerilor anticipate nu modifică cu nimic determinarea Comisiei Europene să apere interesele de orice natură ale celorlalte state europene rămase în Uniune. Nu Uniunea Europeană este ținta alegerilor anticipate ci Scoția, Irlanda de Nord, opozanții Brexit-ului din Marea Britanie, liderii diferitelor domenii de activitate care reclamă pierderile pe care Marea Britanie le va suferi în urma Brexit-ului: învățământ, cercetare științifică, industria aero-spațială, finanțele, industria farmaceutică, construcțiile etc. În fața lor May va avea un cuvânt mai greu de spus dacă va câștiga alegerile ! Și Tsipras s-a lăudat că referendumul grec i-a dat „puteri” suplimentare pentru negocierea datoriei Greciei cu Uniunea Europeană. Așa puteri i-a dat că a trecut la executarea tuturor condiționărilor creditorilor și la respectarea reglementărilor Uniunii cu privire la administrarea finanțelor publice. Văd că briții au și ei momente de pierdere a lucidității.

Imediat după anul 2000, la o discuție liberă cu colegii și prietenii germani, am întrebat cum vor rezolva problema „Anglia”, cârcotașă și în opoziție cu toate inițiativele de întărire a Uniunii Europene. Germanii, hâtri, au spus că „trebuie scos dopul și insula se va scufunda singură”. Înclin să cred că momentul a venit. Brexit-ul este o procedură de scoatere a dopului de către britanici, fără ajutorul germanilor sau al altor competitori continentali. La noi, o astfel de situație ar fi tradusă prin „tăierea crengii pe care stăm”, din răzbunare față de copac.

The Guardian, ostil Brexit, o acuză pe Theresa May că prin alegerile anticipate „dă o lovitură de stat”. Acuza este și mai dură prin formularea „Theresa May folosește democrația pentru a o ucide mai bine” ! The Guardian prezice amplificarea diviziunilor din Regatul Unit ceea ce poate avea ca rezultat în viitor spargerea Regatului ! Deși nu este cazul, totuși, nu pot să nu observ că și Erdogan s-a folosit de democrație pentru a obține puteri mai mari într-o Turcie care părăsește democrația pentru a trece la autocrație. Metoda este deja comună tuturor democrațiilor la un moment dat !

Nu vreau să văd totul în „negrul” prezentat de presa britanică. Consider că undeva, într-un colțișor ascuns din guvernul britanic, există și variante care să salveze viitorul. Cu sau fără rămânerea în Uniunea Europeană. Există varianta ca Regatul Unit să rămână în piața unică europeană,  cu pierderile de rigoare, desigur, dar nu ruptă total de piața unică așa cum proclamă naționaliștii. Pentru că, să fie clar, Regatul Unit este dependent de piața unică europeană, majoritatea comerțului se face cu Germania, Olanda, Belgia etc. iar o ieșire completă ar duce la instituirea regimului vamal și a reglementărilor de protecție a producătorilor europeni în fața producătorilor britanici deveniți „terță țară” ! Marea Britanie va umbla în viitor să obțină cote mai mari de export a produselor sale pe piața UE !

Ce vor face laburiștii și liberal-democrații dacă vor putea forma ei guvernul după anticipate ? Vor ieși din UE, vor face un nou referendum pentru rămânerea în UE, vor alege ca Regatul Unit să se alăture Elveției și Norvegiei ? Naiba știe. Acum este mare balamuc pe insulă.

Iohannis a pornit ofensiva împotriva deformării valorilor. Corupția și slăbirea statului de drept sunt în vizor.

Agerpres. Iohannis a ajuns la Strasbourg; va avea întâlniri cu secretarul general al Consiliului Europei și președinții Comisiei de la Veneția și CEDO

Unii, de pe la posturile de știri specializate pe bârfe și dezinformare (aproape toate !), au lansat ideea că Iohannis se duce cu jalba'n proțap la CEDO și prezintă acolo proiectele de ordonanțe de urgență ale infractorului Dragnea. Lumea neinformată a căzut pe spate și dă-i cu „răspândacul”. Iohannis a dus la CEDO ordonanțele ! Vai !

Cei care au pus la inimă o astfel de știre mai au de așteptat. CEDO nu se ocupă cu analiza proiectelor de acte normative. Când cei care promovează această tâmpenie vor ajunge să conducă Europa Unită, nu este exclus să îi mai dea CEDO niște atribuții. Până atunci, ciocul mic și joc de glezne.

Scopul deplasării Președintelui Iohannis este însă altul.

Șeful statului va avea marți convorbiri cu secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, alături de care va susține declarații de presă, cu președintele Comisiei de la Veneția, Gianni Buquicchio, și cu președintele CEDO, Guido Raimondi.

Potrivit unui comunicat al Administrației Prezidențiale, în dialogul cu interlocutorii săi mesajul principal al președintelui Iohannis va reitera angajamentul și sprijinul ferm al României față de valorile și standardele Consiliului Europei, cu precădere cele privind democrația și statul de drept.

Șeful statului va sublinia și importanța rolului jucat de Consiliul Europei și instituțiile sale în edificarea în România a unui stat de drept viabil, bazat pe principii democratice și respectarea drepturilor omului, respectiv va discuta inițierea de noi proiecte de cooperare cu organizația de la Strasbourg în vederea promovării și sprijinirii valorilor și standardelor Consiliului Europei pe continent.

În afara de gafa jurnalistului care a folosit formula „Șeful statului”, instituție inexistentă în România (!), în rest ajungem la o concluzie fără nici un dubiu. Apărarea statului de drept, apărarea democrației (corupția fiind cancerul democrației !), sunt valorile majore pe care Președintele Klaus Iohannis are de gând să le apere indiferent de prețul pe care el, ca om politic, îl va plăti. Iar opoziția lui activă și fermă la actele actualei puteri politice dominante în Parlament și Guvern îndreptate împotriva legislației penale care sancționează corupția vine ca o garanție a angajamentelor asumate. Ce spune în țară, spune și afară.

Pentru amatorii de corupție, este o veste tristă. Cu ocazia acestei vizite oficiale la Consiliul Europei, Președintele Klaus Iohannis va reafirma, practic, crezul său politic și determinarea sa ca România să devină, pe deplin, un stat de drept, un stat care are ca valoare supremă democrația.

Va fi o luptă grea între Președintele Klaus Iohannis și iubitorii de corupție: infractorul Liviu Dragnea și aliatul său fidel, inculpatul Călin Popescu Tăriceanu. Cei doi fiind și reprezentanții altor iubitori de corupție care fie sunt membri ai partidelor din care fac parte cei doi fie sunt susținătorii lor electorali.

Interesul poartă fesul ! Băsescu vorbește despre o a doua șansă !

Nu sunt surprins de cele declarate de Băsescu pe Facebook și preluate de Mediafax. Nu sunt surprins nici de faptul că interpretarea lui a momentului celor două ordonanțe cu dedicație este una de „luptă” între magistrați (în special procurorii !) și politicieni. Înclin să cred că Băsescu nu are o gândire matură chiar dacă a ajuns la o vârstă care ar reclama, măcar prin trecerea unui număr mare de ani, o anume maturitate. Băsescu face, politic, o declarație care aduce atingere onoarei tuturor celor care fac politică cu bună credință.

Voi faceţi cum vreţi, eu vă spun doar o părere! În aceste zile, s-a declanşat o luptă crâncenă între magistraţi (în mod deosebit procurori) şi politicieni. Nu va duce nicăieri o astfel de bătălie decât poate la decredibilizarea unora sau a altora ori a ambilor combatanţi

Aruncarea în „scena conflictului” a „politicienilor”, fără nici o precizare cu privire la care politicieni se referă, duce în derizoriu ideea. Pentru că în această „luptă” nu sunt angajați alți politicieni, dimpotrivă, alți politicieni sunt de partea magistraților care semnalează caracterul partinic al inițiativelor legislative construite în cabinetul infractorului Liviu Dragnea și al acoliților lui cu scopul de a scoate din penitenciare pe colegii lor care au comis infracțiuni, de a elimina din cazuistica penală condamnări cu executare pentru anumiți oameni politici din PSD și ALDE, ca aceștia să nu primească pedepse cu închisoare în dosarele pe care le au pe rol, să elimine din legile penale infracțiuni care pot fi comise de funcționari publici și demnitari exact în domeniile în care, se pare, cei din PSD și ALDE vor să abuzeze de funcțiile publice pe care le ocupă în aceste zile cu persoane din propriile partide. De ce nu, să scoată „din mâinile procurorilor” primarii PSD, iar gândul mă duce la Gabriela Firea care a comis deja niște aranjamente care ar putea duce la comiterea unor infracțiuni după cum prevede legea acum dar care, după cum au făcut modificările în legile penale colegii ei de partid, nu ar mai fi infracțiuni în viitor.

Băsescu mai face o măgărie. Spune el că „(…) în această dispută, trebuie avut în vedere un lucru pe care se sprijină sistemul de drept al statelor democratice civilizate şi anume acela că orice om are dreptul la o a doua şansă (mai ales dacă acoperă dauna)”.

Ca să fiu sincer, ca absolvent de drept, știu că „a doua șansă”, după ce infractorul acoperă dauna, nu înseamnă nepedepsirea lui ! Bănuiesc că Băsescu s-a referit doar la grațierea executării unor pedepse și nu la măcelărirea legilor penale, la desființarea unor infracțiuni sau la imposibilitatea procurorilor de a instrumenta unele infracțiuni cărora inițiatorii legii din PSD le-au băgat condiții de formă aproape imposibil de îndeplinit !

Afirmația lui Băsescu este, pe undeva, idioată de-a binelea. Ipotezele din normele penale au în vedere drepturile și libertățile civile ale persoanelor, principiile democrației și apărarea statului de drept și complementar se referă la daune. De fapt, daunele produse prin comiterea unei infracțiuni pot fi circumstanțe agravante sau atenuante, în funcție de mărimea lor, de care judecătorul va ține seama la stabilirea pedepsei. Acoperirea daunei produse nu șterge fapta infracțională ! Îmi este imposibil să cred că există în țările democratice o astfel de legislație penală.

Dreptul la o a doua șansă, cum spune Băsescu, înseamnă că persoana care a comis o infracțiune profitând de o calitate pe care o are la un moment dat va putea să continue în viitor să aibă aceeași calitate și, de ce nu, să mai încerce odată. Dacă este prins va face pușcărie, dacă nu este prins „este negustor cinstit”. Afirmația lui Băsescu este nocivă. Idioată, după cum am mai spus. Cei care comit infracțiuni profitând de calitatea pe care o au la un moment dat, nu mai pot avea o perioadă de timp dreptul de a avea acea calitate: funcționar, funcționar public, funcție eligibilă, demnitar, comerciant etc. Pentru funcțiile și demnitățile publice, condamnările penale trebuie să fie o condiție de excludere pe viață. În funcțiile și demnitățile publice nu este vorba despre dreptul persoanei de a dispune de ea însăși ci despre dreptul și obligația persoanei aflate în funcția sau demnitatea publică de a aplica legea în numele și pe seama statului, în folosul celorlalți concetățeni. Din moment ce comiterea unei infracțiuni are ca scop un interes personal, o astfel de persoană nu poate reprezenta interesele altor persoane, nu poate reprezenta interesele societății. Nu are mentalitatea necesară, nu are pregătirea necesară unui astfel de demers public.

Pot înțelege ce vrea de fapt Băsescu. La ce speră. Pot înțelege și de aceea mi se întărește convingerea că Traian Băsescu este un politician ratat. Când admiți astfel de idei crețe, nu mai poți reprezenta interesele politice ale unor cetățeni ((art.  8 alin. (2) din Constituție)). Este evident că nu ai treabă cu acele interese. Este evident că viața politică a lui Traian Băsescu are scopuri personale, strict personale. Nu de reprezentare a unor cetățeni într-un stat democratic.

Turcia vrea să convingă partenerii că revine la normalitate.

După toată vânzoleala cu lovitura de stat, Turcia revine către zona democrației pe care, temporar, a părăsit-o. Aceasta este părerea pe care o am, acum.

Nu am de gând să accept ideile induse de așa-zisele organizații umanitare. Am serioase dubii cu privire la scopurile lor. Nu am de gând să accept propaganda anti-Turcia sau anti-Erdogan. Unii primesc bani pentru așa ceva din cine știe ce considerente. Afară cu ei.

Pentru noi, ca români, este foarte important să știm dacă Turcia rămâne partenerul nostru la Marea Neagră în NATO și dacă parteneriatul nostru strategic este funcțional. Mesajul dat de ambasadorul Turciei la București, Osman Koray, asta vrea să spună.

Știrea Agerpres este convingătoare.

Turcia este și rămâne în NATO fără nici o modificare a statutului. Parteneriatul strategic între Turcia și România rămâne în termenii conveniți. Trilaterala Polonia-România-Turcia este viabilă. Relațiile comerciale între România și Turcia rămân la fel. Obiectivul unei prezențe NATO la Marea Neagră în componenta întărită navală și aeriană rămâne valabil. Turcia continuă procedura de aderare la Uniunea Europeană chiar dacă, temporar, este suspendată până la normalizarea deplină a situației. Relațiile Turciei cu Iranul și Rusia rămân la nivelul de dinainte al doborârii avionului rus la frontiera Turciei cu Siria.

Garanțiile oferite de Ambasadorul Osman Koray au scopul de a liniști toate tulburările din spațiul public. Ce nu știe publicul, este că relația noastră cu Turcia nu se oprește doar la relațiile vânturate și răscolite de presă. Avem și alte colaborări deosebit de importante care s-au dezvoltat în ani și ani de zile, în special în domeniul securității și combaterii infracțiunilor grave transfrontaliere: traficul de droguri, traficul cu ființe umane, traficul cu armament clasic și arme chimice, bacteriologice sau nucleare etc.

Sincer, mă bucur să văd că Turcia a ales să revină la „starea inițială”. Au analizat situația, și-au cântărit posibilitățile și au ajuns la concluzia că aceasta este calea de urmat. Acesta este mesajul Ambasadorului Koray.

Vă asigur că Turcia este complet conștientă de obligațiile sale privind democrația, respectarea drepturilor omului și a convențiilor internaționale 

Turcia va continua să își dezvolte contribuția la NATO, (...) va continua să contribuie la securitatea Alianței. Vom continua să dezvoltăm și Parteneriatul nostru strategic cu România, în toate domeniile 

Nimic nu s-a schimbat în relația noastră cu Iranul și Rusia de acum un an. (...) Relația era deja puternică, dar asta nu ne împiedică să fim aliat puternic NATO sau, pe de altă parte, să fim critici la anexarea Crimeii. Ne cunoaștem angajamentele și locul în lume. (...) Ce am făcut a fost normalizarea situației și aducerea ei la nivelul la care era înainte de doborârea avionului rus. Nu e un motiv de îngrijorare 

Nu va fi o atitudine revanșardă. Totul va fi făcut în limitele legii. Toate relele tratament aplicate deținuților, fie că sunt sau nu vinovați, nu vor fi tolerate. (...) Când există o plângere, e luată foarte serios. Tortura nu va fi tolerată în Turcia. (...) Ar putea exista rele tratament în această perioadă, pentru că situația este una unică, dar vom verifica aceste cazuri individual

 Normal că mă aștept la reacții în media a trollilor ruși sau cumpărați de ruși. Ca și a aliaților rușilor de pe tot mapamondul. În special al reprezentanților sau „slujbașilor” ONG-urilor de toată mâna hotărâte să „apere democrația mondială” prin distrugerea statelor naționale cât mai repede cu putință.

Rămâne să vedem cum va evolua relația tensionată cu UE privind vizele și imigrația. Grecia se simte amenințată. Are peste 57.000 de imigranți în teritoriu, alte state europene nu se grăbesc să îi preia, cele central-europene și est-europene refuză preluarea, Turcia amenință cu încetarea acordului privind imigrația ... Grecia este la mijloc și în afara unor vorbe bune nu primește ajutor. Este considerată ca fiind vinovată de invazia imigranților în Europa pe ruta balcanică. Nu și-a apărat frontierele, s-a aliat cu ONG-urile iubitoare de imigranți (sute de ONG-uri care au invadat Grecia !), a trimis imigranții peste frontieră în statele vecine până a generat reacția în lanț a închiderii frontierelor. După criza euro provocată de Grecia s-a ajuns la criza imigrației sprijinită de Grecia. Grecia plătește acum de pe urma ambelor crize. Nici nu vrea să înțeleagă că nici un stat european nu are de gând să accepte mofturile socialiștilor eleni.

Eu sper că formularea Ambasadorului Koray privind cunoașterea și respectarea convențiilor internaționale pe care și le-a asumat. Trebuie însă ca și partenerii să le respecte, adică UE privind regimul de vize pentru turci.

Linia politică a UE și SUA față de evenimentele din Turcia a fost stabilită.

Sub imperiul emoțiilor și sub tirul mesajelor celor interesați, tir constant în presă, există o tendință de scoatere din culpă a puciștilor turci și de acuzare a lui Erdogan și a guvernului său. Este greșit. În Turcia, s-a produs un act care, după o privire mai atentă, este deja unul comun vieții în această țară. Răsturnarea unui conducător cu violență pentru a ajunge la conducere un altul. Evul mediu este plin de astfel de evenimente. Atunci, stăpânii imperiului îi scurtau repede de cap pe cei care ar fi putut pune în pericol conducerea. Dacă nu îi prindeau la timp, revolta ducea la scurtarea de cap a stăpânului, dar și a slujitorilor lui. Sunt momente relatate de presă care confirmă identitatea de comportament, atât a puciștilor cât și a conducerii actuale a Turciei. Revolta înfrântă duce la scurtarea de cap a revoltaților.

Toată lumea oripilată de ce se petrece în Turcia vede doar frânturi și le judecă doar pe cele care crează emoții. Și sunt multe. Tare multe.

Politica, războiul, securitatea, apărarea, Justiția în general nu se fac cu emoții. Ele sunt dominate de rațiune. O rațiune rece, de multe ori deranjantă. Neplăcută însă singura care poate duce la ordine.

Șefa diplomației europene, Federica Mogherini a dat un mesaj, rațional, rece, în numele tuturor statelor europene. Agerpres.

Urmează reuniunea miniștrilor de externe ai UE la care va participa și John Kerry, din partea SUA. Este evident că UE și SUA au de gând să stabilească o poziție comună cu privire la ce se întâmplă în Turcia. Este normal. SUA vine să discute cu statele europene cu care a construit NATO, iar după summit-ul de la Varșovia, Uniunea Europeană are un acord, de sine stătător cu NATO, acord confirmat de Declarația Comună.

Noi spunem astăzi că statul de drept trebuie să fie protejat pentru binele Turciei

Nu există nicio scuză ca Turcia să ia măsuri pentru a se îndepărta de statul de drept

Vom trimite un mesaj puternic în acest sens Turciei

Noi am fost primii în timpul tragicei nopți care am spus că instituțiile statului trebuie să fie protejate, a spus Mogherini înainte de reuniunea miniștrilor de externe din UE, la care este așteptat și secretarul de stat american John Kerry

Este fără dubiu că statele membre ale UE vor avea acest mesaj, mai amplu după declarația comună ce urmează a fi dată, iar Turcia va avea în față poziția comună a UE și SUA privind atât puciul cât și măsurile de retorsiune luate de guvernul turc.

Este evident că și România va fi parte a acestui mesaj. Prin Președintele Klaus Iohannis, prin Guvernul Dacian Cioloș și ar fi de preferat ca și partidele politice puternice din țară să fie parte la acest mesaj. Cel puțin PNL ar trebui să fie primul care îl adoptă.

Partidele politice cu vocația guvernării, cum sunt PNL și PSD în România, nu pot avea o altă linie politică externă decât pe aceea a Uniunii Europene. Ele sunt cele care vor da viitorul Guvern,  Guvern ce va acționa în relația cu Turcia în linia politică a comunităților din care face parte România: UE și NATO. În mod sigur, ONU va avea o linie politică asemănătoare. Consiliul de Securitate al ONU la fel.

În particular acum, am scris un articol despre militarii turci care au cerut azil politic în Grecia. Concluziile mele de acolo erau valabile în situația în care în Turcia s-ar fi respectat, după puci, regulile democrației. Văzând cum se desfășoară ultimele evenimente, Grecia va fi sprijinită de UE când va oferi azilul politic militarilor turci. Sunt condiționări ale Declarației Universale ale Drepturilor Omului care se activează dacă într-o țară se manifestă astfel de comportamente cum se manifestă în Turcia lui Erdogan.

Nu este exclus ca persoane din Turcia să își caute refugiu în România. În special acele persoane care au o legătură cu România. Dar și altele. România trebuie să le asigure o rezidență sigură. Evenimentele din Turcia justifică comportamentul de protecție al statelor în care ajung cetățenii turci care se simt în pericol în propria țară. Practic, aceste persoane pot fi considerate refugiați politici sau refugiați confesionali. Depinde de situația fiecăruia care va fi confirmată de acțiunile Președintelui Erdogan și ale guvernului său.

Una este să sprijini statul de drept și alta este să susții orbește un principiu pe care statul turc îl încalcă violent. Acum în Turcia nu mai există stat de drept. A fost anulat de comportamentul lui Erdogan și a funcționarilor lui. Mai grav, Erdogan a permis civililor „să își facă dreptate”, o dreptate „islamistă”, evident în contrast cu civilizația europeană și a altor state din lume. În Turcia nu mai este democrație, este haiducie islamistă.

Între util și inutil. Bucureștiul va alege între PNL și PSD. Nu altfel.

Mai sunt 17 zile până la votare. Fără a exagera, „bătălia” se duce între partidele mari: PNL și PSD. Atât la primăria capitalei cât și la primăriile de sector. Nu doar primarii sunt importanți, sunt importante și consiliile locale. Foarte importante. Deosebit de importante. Ele asigură primarilor posibilitatea de a pune în operă programele cu care se angajează.

Așa ajungem la titlul pe care l-am pus. Campania electorală este dusă între limitele a ceea ce poate fi util sau inutil. Liderii campaniei sunt candidații PNL și ai PSD. Place sau nu, așa este.

Dacă vor câștiga campania candidații PNL, Bucureștiul va avea o guvernare liberală la primăria generală și guvernări liberale la sectoare legate organic de programul de guvernare a Capitalei, program disponibil tuturor cetățenilor care au curiozitatea să îl citească (aici). Dacă vor câștiga candidații PSD, atunci vom avea, în continuare, o guvernare PSD. Dacă vom avea un talmeș-balmeș, adică vom avea „câștigători” de la mai toate partidele, Bucureștiul se va dezvolta aiurea. Cum este acum.

UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar.

INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu este util, care nu servește la nimic; nefolositor, neutil. ♦ (Adverbial) De prisos, zadarnic, fără folos, degeaba.

Indiferent cum este apreciat, ca persoană, un candidat, când ajungem la folosul comunității aprecierea se cuvine a fi „reevaluată”. Este frumos, deștept, inteligent, are ținută, are umor, are înțelepciune, are tot ce îți dorești să vezi la o persoană însă aici, în administrația publică locală nu este suficient. Se pot supăra unii pentru această lipsă de suficiență pe care o declar însă ea are în vedere interesul general. O primărie, un consiliu local nu este un loc pentru o paradă a modei sau un loc în care se desfășoară o competiție „cine știe câștigă”. Este un loc în care se hotărăsc destine sociale, un loc în care comunitatea locală își hotărăște viitorul, nivelul de viață, siguranța vieții, siguranța educației și a sănătății, siguranța proprietății etc.

Să fie clar, un candidat, fie el la primărie, fie el la consiliul local, nu se prezintă doar pe sine ci oferă o capacitate și o competență de a rezolva problemele comunității locale în organismele de conducere comunitară în numele și pe seama unei organizații politice. Are o susținere politică, este sprijinit de un partid politic.

Unii candidați se folosesc, ipocrit, de mesaje anti-politice. Candidând, culmea, în numele unor partide politice.

PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊ Partid politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere.

Un partid este, până la urmă, o organizație a comunității locale. Comunitate care se poate organiza sub forma partidelor politice, a unor ONG-uri, a unor sindicate etc. Partidul politic însă, are ca scop să câștige conducerea administrației locale pentru a promova opiniile și interesele care au adunat sub același drapel politic pe membrii societății. Cu cât este mai mare, are mai mulți membri din rândul cetățenilor comunității, cu atât are mai mari șanse să câștige dreptul de a conduce societatea. Iar asta este democrația. Celelalte forme de organizare ale membrilor comunității au alte scopuri. Protecția unor categorii profesionale, protecția unor persoane defavorizate, promovarea unor idei noi - protecția mediului, dezvoltarea durabilă, prevenirea abuzurilor față de persoanele defavorizate etc. Interesele celor care adoptă alte forme de organizare socială pot face și, mai nou, fac parte din programele politice ale partidelor, programul politic fiind, de fapt, un program de management al administrației locale. În limitele impuse de lege, normal.

Accept faptul că la alegeri pot candida toate persoanele care doresc să guverneze localitatea, toate partidele care își propun să câștige controlul asupra aparatului de conducere local, orice persoană. Nu sunt de acord cu ideile ipocrite. Ilogice.

Alina Mungiu Pippidi care conduce niște ONG-uri are ideea, de mai mulți ani, de a înlătura partidele de la conducerea comunităților pentru a le înlocui cu „societatea civilă”. Este o idee „creață”, mai aproape de demență. Este anti-constituțională. Este împotriva unui principiu constituțional de organizare și funcționare a statului. La art. 8 alin. (2) din Constituție se prevede că „Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației”.

Nicușor Dan este port-drapelul opiniilor și intereselor persoanelor care s-au adunat în spatele Alinei Mungiu Pippidi. De fapt, Nicușor Dan este reprezentantul celor care neagă principiile statului de drept român, așa cum sunt ele înscrise în Constituție. Nicușor Dan neagă dreptul cetățenilor de a avea opinii și interese comune în interiorul unor partide politice. Culmea, Nicușor Dan neagă politica dar se angajează și cere votul cetățenilor pentru a face politică.

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1 ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret.

Cineva este ... să spunem, necinstit. Se poate aprecia că Nicușor Dan ne oferă ceva inutil. Ce oferă Nicușor Dan este în afara Constituție și a legilor. Dezbrăcat de învelișul propagandistic, avem în față doar un om orgolios, un om suferind de vanitate, un om care se vede doar pe sine negând altor oameni dreptul de a gândi, de a decide. Este nu doar un superficial (o catastrofă pentru politica unei administrații publice), este lipsit de empatie. Nu are el treabă cu problemele cetățenilor. El are treabă doar cu metode și proceduri legate de funcționarea unei administrații. El nu vede cetățeanul la capătul procedurii, el vede doar procedura și o așa-zisă eficiență a acesteia din punct de vedere statistic.

Candidații partidelor mai mici sunt mai aproape de Nicușor Dan decât cred ei. Ce oferă ei este la fel de inutil. Nu au capacitatea de a pune în aplicare ce oferă. Nu au sprijinul cetățenilor comunității pentru a pune în practică toate ideile interesante pe care le promovează. Nu au pentru că majoritatea ideilor există deja în programele celorlalți candidați la conducerea politică a comunității locale.

Foarte bine observa un prieten de-al meu că toți candidații au cam aceleași probleme în programele cu care concurează. Diferența este însă în modul în care acestea pot fi puse în aplicare. Iar aici se vede, deja, o diferență. Majoritatea s-au dus către efectele măsurilor aplicate până în prezent. Le critică. Critică guvernările anterioare. Timpul trece iar telespectatorul reține critica. Vorba lui Caragiale, „combate bine”. Și cu asta, ce-au făcut ? Ar spune Constantin Tănase pe scena de la „Cărăbuș”. Nimic. Absolut nimic.

Aseară, la Digi24, Gabriela Vrânceanu Firea, Nicușor Dan și Robert Turcescu „s-au înfruntat” electoral. Emisiune stearpă. Cei trei sunt de fapt aliați. Au mimat înfruntarea. Nu aveau ce înfrunta. Cineva, hâtru de felul lui, observa că cei doi „juni” au încercat să îi provoace lui Firea un orgasm. Bună glumă. Nu a mers. Firea nu era pregătită pentru ei. Aștepta, își dorea o „bălăcăreală” mediatizată la extrem cu Cătălin Predoiu. Junii Turcescu și Nicușor Dan erau acolo pentru a o sprijini în „lupta” cu Predoiu. Declinând invitația, Predoiu i-a forțat să mimeze „înfruntarea electorală”. Au mimat prost.

Emisiunea de aseară de la Digi24 a confirmat faptul că Nicușor Dan și Robert Turcescu sunt niște candidaturi inutile. Cu toată superficialitatea de care a dat dovadă Firea în expunerea sa, s-a văzut clar că este „femela dominantă”. Are în spate coaliția PSD+ALDE+UNPR. Aseară, Firea s-a uitat de sus la „pigmeii” Turcescu și Nicușor Dan. Turcescu are „viziuni”, inclusiv centralizarea excesivă a administrației Bucureștiului. Idee mai veche a lui Băsescu, promovată agresiv de Elena Udrea când se credea cea mai cea și cea mai hăis din lumea politicii, promovată de tot felul de ONG-uri cu idei curioase. Nicușor Dan și-a păstrat stilul, „reclamagiu de serviciu”. Cum va face ce explică el acolo ? Naiba știe !

Candidații PNL au deja experiența „înfruntărilor” politice din această perioadă. La TVR a fost „înfruntarea” între candidații la Sectorul 3. Cristina Pocora nu a participat. Pe bună dreptate. Sulfina Barbu care a reprezentat-o a trebuit să facă față atacurilor tuturor celorlalți contra-candidați. Contra-candidați inutili ! Prezența lor în platoul televiziunii a avut o singură direcție: atacul la candidatul PNL. Nu i-a interesat ce a făcut Robert Negoiță, cum este Sectorul 3, care îi sunt problemele. Interesul lor major a fost PNL.

Democrația este scumpă. Este ciudat că prețul plătit acoperă și candidaturile inutile însă aceasta este democrația.

Un Președinte care unește. Suntem în altă epocă.

Președintele Klaus Iohannis a adus în politică o nouă abordare a problemelor minorităților naționale și a credințelor religioase. Mie îmi place și o susțin. Chiar dacă sunt ateu, consider că respectul față de conștiința religioasă a celorlalți este o garanție că și „necredința” mea va fi respectată.

Președintele Iohannis a răspuns invitației Muftiului Iusuf Murat și a participat la Cina de Iftar. O importantă acțiune care ține nu doar de respectul față de cultul musulman din România ci și față de comunitatea musulmană a țării, o recunoaștere, astfel, a tuturor comunităților minoritare. Este o acțiune care are continuitate de la momentul în care a devenit Președinte al României. A participat la toate acțiunile comunităților etnice rezidente în România cărora le-a recunoscut contribuția deosebită la dezvoltarea statului și a națiunii române.

Preiau de la Agrepres (aici) din discursul lui Iohannis.

„În această ecuație, diversitatea culturală, minoritățile etnice și religioase ale României își găsesc un rol propriu, prin fundamentele morale ale existenței lor sociale, prin punțile pe care pot să le creeze între oameni, comunități și țări. A valoriza identitățile locale, culturale ori religioase într-un proiect național amplu înseamnă o Românie puternică. O Românie puternică este țara care poate aduce fiecărui român — cetățean european — o viața cu mai multe oportunități și drepturi mai bine respectate de autorități. În această Românie este locul dumneavoastră, în acest proiect vă regăsiți cu majoritatea, cu celelalte minorități și culte”.

„Dobrogea ca regiune și România ca țară vă sunt dumneavoastră 'acasă'. Comunitatea musulmană se bucură, și nu doar prin declarații, ci prin fapte concrete, de toate drepturile prevăzute de Constituție și de sprijinul statului. Relația dumneavoastră cu ceilalți cetățeni ai României, indiferent de limba lor maternă ori de felul cum se roagă, este — mă bucur să citez aici o declarație a muftiului Cultului musulman din România — 'una de frățietate și corectitudine'".

Nu pot să nu fiu de acord. O astfel de atitudine aduce numai beneficii. Întărește un stat, îi aduce aliați și îi asigură dezvoltare.

În lunile din urmă m-am tot gândit la zicerea lui Silviu Brucan la începutul anilor '90 din secolul trecut. A avut sau nu dreptate când a afirmat că democrația în România va fi înțeleasă mai târziu, după 20 de ani ? Acum înclin să îi dau dreptate. Am ajuns la democrație. Nu accederea în NATO sau UE ne-a recunoscut ca stat democratic ci aplicarea regulilor democrației sunt baza recunoașterii. La accederea în aceste organisme internaționale eram stat potențial democratic. Acum se pare că începem să confirmăm. După 20 de ani.

Recunoașterea statutului de stat democratic nu este un act formal. Nu poți impune cuiva, altui stat, să te recunoască. Trebuie să dovedești mereu că ești. La fel ca în cazul respectului. Degeaba îl ceri dacă tu nu îl confirmi. Grecia este un exemplu, azi.

O marotă ne umple de coșmaruri. Un guvern stabil !

Băsescu are fixul lui. Un guvern stabil. Cu scopurile lui, evident. Acum, Ponta și aliații lui cântă aceeași „melodie”. Cu scopuri și interese proprii. Jurnaliștii și analiștii politici arondați lui Băsescu și Ponta interpretează aceeași melodie. În funcție de comanda politică. Ici colo, câte un „independent”, fie jurnalist fie analist (provenit de regulă dintre jurnaliști) se alătură corului. Este nevoie de un guvern stabil. Toți, dar absolut toți acceptă călcarea în picioare a statului de drept și a democrației pentru marota guvernului stabil. Cretini. Dacă nu bandiți.

Ce este un guvern stabil ? Este cumva unul care are miniștrii numiți pe funcții ? Nu. Evident nu. Dacă un guvern ar fi stabil doar pentru că are miniștri „omologați”, atunci ne-am duce naibii. Mereu și mereu am avea guverne instabile. Mereu și mereu vor fi miniștri care se vor schimba, mereu și mereu vom avea interimari, mereu și mereu structura guvernului se va schimba funcție de interesele puterii politice. Mereu și mereu vom avea guverne mai „grase” sau mai „slabe”. Nici o instabilitate. Pentru că stabilitatea unui guvern nu este dată de miniștrii care au fost desemnați în fruntea ministerelor ci de legislația pe care ministerele o aplică, de personalul ministerelor care aplică respectiva legislație, de personalul ministerelor din funcțiile de nivel III în jos, adică de personalul operativ/executiv și nu de cel politic. Ceilalți reprezentanți, cei politici, pot fi proști ca noaptea, influența lor în activitatea ministerelor este nesemnificativă, cel puțin pe termen mediu și lung. Iar de apar greșeli sau abuzuri în funcționarea unor ministere, avem soluția contenciosului administrativ care permite corecta soluționare a cauzei administrative și corectarea de către funcționarii ministerului în cauză a deciziei administrative.

Joaca asta cu „guvernul stabil” este doar o joacă politică. Băsescu vrea să arate lumii cine sunt vinovații. Ponta vrea să arate lumii cine sunt merituoșii. Propagandiștii ambelor tabere vor să arate lumii „cine ține cu partea pozitivă” a politicii. Așa-zișii independenți își dau cu presupusul pentru a fi băgați în seamă.

Instalarea guvernului Ponta III este de fapt un atentat la democrație. Este o tâlhărie politică. Victor Ponta și ai lui au apelat la șantaj, corupție, folosirea forței, trădare. Socialiștii de la DCNews au aflat din surse ale PSD că Băsescu a fost amenințat de PSD că va fi suspendat din funcție dacă nu semnează decretele de numire ale miniștrilor PSD. Că vezi doamne, PSD ar obține ușor majoritatea de 2/3 în Parlament pentru a suspenda, încă odată pe Băsescu. Probabil prin șantajul asupra PNL pe care ar putea să îl acuze că s-a dat cu Băsescu dacă nu este de acord cu suspendarea. Astfel, PNL de frica alegătorilor ar fi acceptat să facă jocul PSD. Democrație la cel mai înalt nivel, ce naiba !

Suntem în fața instaurării unei noi dictaturi. Victor Ponta joacă mai murdar decât Băsescu. O fi inventat Băsescu jocul murdar în politică, l-a inventat însă a fost depășit. Victor Ponta i-a luat locul. Nefericirea noastră este aceea că UDMR este, azi, aliatul PSD în instaurarea dictaturii. UDMR a sprijinit pe Traian Băsescu să instaureze dictatura băsesciană iar azi a trecut de partea PSD și a lui Victor Ponta pentru trecerea României la o nouă dictatură. Dictatura Pontistă.

Încă mai sper la decizia CCR pentru întoarcerea la democrație. Poate își amintește și Băsescu că România este stat democratic și nu o dictatură. Se spune că de vină nu este cel care cere ci cel care acceptă. Azi, Traian Băsescu este cel care în numele nostru, al tuturor, în calitate de garant al aplicării normelor Constituției, acceptă instaurarea dictaturii socialiste sub conducerea lui Victor Ponta cu sprijinul popularilor europeni de la UDMR.

Dacă CCR nu constată încălcarea prevederilor Constituției de către Victor Ponta, noua majoritate parlamentară și Traian Băsescu nu suntem departe de invalidarea statului de drept. Și Hitler a ajuns la putere în Germania folosindu-se de normele legale de cucerire a puterii. Nu este o diferență prea mare între ce face Victor Ponta și ce a făcut Hitler.