Uniunea Europeană a adoptat o poziție față de situația din Venezuela. Sprijină Parlamentul

Cred că este cea mai bună poziție. Este destul de rigidă. Nicolas Maduro are de ales: fie convoacă alegeri democratice fie Uniunea Europeană va susține pe Juan Guaido, președintele Parlamentului care s-a autoproclamat președinte interimar.

Între statele membre ale UE există diferențe de abordare a problemei. Grecia nu este de acord cu apelul comun al Celor 28, Spania vrea susținerea directă a lui Guaido, Franța și Germania plus Marea Britanie susțin poziția Spaniei. Trebuie însă să reținem aspectul principal. Uniunea Europeană acționează în această situație politic, ca uniune de state! Este un răspuns dat lui Trump dar și lui Putin. Uniunea Europeană se întărește ca uniune politică de state decise să se prezinte lumii ca un întreg și nu pe „bucățele”.

Mesajul Uniunii Europene lasă lui Nicolas Maduro o variantă de răspuns. Știrile anunță că Maduro ar vrea să se întâlnească cu Guaido, pentru a negocia „pacea” socială. Maduro este în fața unor amenințări majore. Posibilitatea ca statele importante din America și Europa să îi aplice sancțiuni economice nu este departe. Chiar dacă are sprijinul Rusiei, Chinei, Mexicului reorientarea comerțului internațional al Venezuelei se lasă cu pierderi pe care Venezuela nu este capabilă să le suporte.

Declarațiile sforăitoare există în spațiul public dar nu rezolvă problemele din Venezuela. Acolo trebuie să se lămurească între ei. Tradiția „socialistă” a Venezuelei mă determină să fiu circumspect. Iar „valul” de știri, unele contradictorii, mă determină să stau deoparte. Nu poți avea o poziție construită pe știri false. Apoi, chiar dacă România ar avea o poziție mai radicală nu văd la ce i-ar folosi! Este mult mai bună soluția Uniunii Europene. Este destul de fermă, destul de amenințătoare. Maduro ar trebui să răspundă cu inteligență la aceste semnale.

Linia politică a UE și SUA față de evenimentele din Turcia a fost stabilită.

Sub imperiul emoțiilor și sub tirul mesajelor celor interesați, tir constant în presă, există o tendință de scoatere din culpă a puciștilor turci și de acuzare a lui Erdogan și a guvernului său. Este greșit. În Turcia, s-a produs un act care, după o privire mai atentă, este deja unul comun vieții în această țară. Răsturnarea unui conducător cu violență pentru a ajunge la conducere un altul. Evul mediu este plin de astfel de evenimente. Atunci, stăpânii imperiului îi scurtau repede de cap pe cei care ar fi putut pune în pericol conducerea. Dacă nu îi prindeau la timp, revolta ducea la scurtarea de cap a stăpânului, dar și a slujitorilor lui. Sunt momente relatate de presă care confirmă identitatea de comportament, atât a puciștilor cât și a conducerii actuale a Turciei. Revolta înfrântă duce la scurtarea de cap a revoltaților.

Toată lumea oripilată de ce se petrece în Turcia vede doar frânturi și le judecă doar pe cele care crează emoții. Și sunt multe. Tare multe.

Politica, războiul, securitatea, apărarea, Justiția în general nu se fac cu emoții. Ele sunt dominate de rațiune. O rațiune rece, de multe ori deranjantă. Neplăcută însă singura care poate duce la ordine.

Șefa diplomației europene, Federica Mogherini a dat un mesaj, rațional, rece, în numele tuturor statelor europene. Agerpres.

Urmează reuniunea miniștrilor de externe ai UE la care va participa și John Kerry, din partea SUA. Este evident că UE și SUA au de gând să stabilească o poziție comună cu privire la ce se întâmplă în Turcia. Este normal. SUA vine să discute cu statele europene cu care a construit NATO, iar după summit-ul de la Varșovia, Uniunea Europeană are un acord, de sine stătător cu NATO, acord confirmat de Declarația Comună.

Noi spunem astăzi că statul de drept trebuie să fie protejat pentru binele Turciei

Nu există nicio scuză ca Turcia să ia măsuri pentru a se îndepărta de statul de drept

Vom trimite un mesaj puternic în acest sens Turciei

Noi am fost primii în timpul tragicei nopți care am spus că instituțiile statului trebuie să fie protejate, a spus Mogherini înainte de reuniunea miniștrilor de externe din UE, la care este așteptat și secretarul de stat american John Kerry

Este fără dubiu că statele membre ale UE vor avea acest mesaj, mai amplu după declarația comună ce urmează a fi dată, iar Turcia va avea în față poziția comună a UE și SUA privind atât puciul cât și măsurile de retorsiune luate de guvernul turc.

Este evident că și România va fi parte a acestui mesaj. Prin Președintele Klaus Iohannis, prin Guvernul Dacian Cioloș și ar fi de preferat ca și partidele politice puternice din țară să fie parte la acest mesaj. Cel puțin PNL ar trebui să fie primul care îl adoptă.

Partidele politice cu vocația guvernării, cum sunt PNL și PSD în România, nu pot avea o altă linie politică externă decât pe aceea a Uniunii Europene. Ele sunt cele care vor da viitorul Guvern,  Guvern ce va acționa în relația cu Turcia în linia politică a comunităților din care face parte România: UE și NATO. În mod sigur, ONU va avea o linie politică asemănătoare. Consiliul de Securitate al ONU la fel.

În particular acum, am scris un articol despre militarii turci care au cerut azil politic în Grecia. Concluziile mele de acolo erau valabile în situația în care în Turcia s-ar fi respectat, după puci, regulile democrației. Văzând cum se desfășoară ultimele evenimente, Grecia va fi sprijinită de UE când va oferi azilul politic militarilor turci. Sunt condiționări ale Declarației Universale ale Drepturilor Omului care se activează dacă într-o țară se manifestă astfel de comportamente cum se manifestă în Turcia lui Erdogan.

Nu este exclus ca persoane din Turcia să își caute refugiu în România. În special acele persoane care au o legătură cu România. Dar și altele. România trebuie să le asigure o rezidență sigură. Evenimentele din Turcia justifică comportamentul de protecție al statelor în care ajung cetățenii turci care se simt în pericol în propria țară. Practic, aceste persoane pot fi considerate refugiați politici sau refugiați confesionali. Depinde de situația fiecăruia care va fi confirmată de acțiunile Președintelui Erdogan și ale guvernului său.

Una este să sprijini statul de drept și alta este să susții orbește un principiu pe care statul turc îl încalcă violent. Acum în Turcia nu mai există stat de drept. A fost anulat de comportamentul lui Erdogan și a funcționarilor lui. Mai grav, Erdogan a permis civililor „să își facă dreptate”, o dreptate „islamistă”, evident în contrast cu civilizația europeană și a altor state din lume. În Turcia nu mai este democrație, este haiducie islamistă.

Erdogan primește o confirmare a sprijinului UE, NATO, SUA dar și a statelor membre, în particular.

Agerpres. UE cere o 'revenire rapidă la ordinea constituțională' (oficial)

Șefa diplomației europene, Federica Mogherini, a convocat reprezentanții statelor UE prezenți la summit-ul ASEM (Asia-Europa) din Mongolia și a dat un comunicat în comun cu Donald Tusk și Jean-Claude Juncker:

Continuăm să urmărim îndeaproape evoluțiile și să ne coordonăm cu cele 28 de state membre ale UE în fața tentativei de lovitură de stat care zguduie Turcia, „partener cheie” al UE

„UE susține în totalitate guvernul ales democratic, instituțiile țării și statul de drept”, au afirmat liderii europeni în numele statelor membre prezente la summit, atitudine împărtășită de lideri ca președintele SUA Barack Obama sau secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg

Mesajul apare la Agerpres la ora 08.30 în această dimineață. Asta înseamnă că a fost pregătit de cu noapte. Când încă nu erau clare stările din Turcia. Asta înseamnă că a fost o acțiune coordonată a statelor europene membre ale UE, ale statelor membre ale NATO în sprijinul autorităților legitime din Turcia.

Tot ca o constatare personală, generalii și personalitățile civile care au comis puciul au stat prea mult cu urechea aplecată la vorbele de bine ale unor „analiști” din afară care au confundat dorințele lor cu situația reală din Turcia.

Ce va fi ? Cine știe. Unele state și-au exprimat dorința ca în Turcia să fie bine, fără însă a susține deschis, cum o fac UE și NATO, „guvernul ales democratic”. Iar turcii nu vor evita să rețină acest „amănunt” !

Parteneriatul estic mai mult decât o piață de desfacere pentru produsele europene.

Agerpres (aici).

O intervenție „calmă” a șefei diplomației UE, cu referire la Parteneriatul Estic - relațiile UE cu Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina -, este de fapt o reacție a CE la modul în care unele state europene tratează problematicile complexe ale statelor care fac parte din acest parteneriat. De la indiferența politică la interesul economic. Nu există o abordare unitară în politicile externe. Cei din vestul Europei se uită la avantajele pe care le-ar putea obține din comerțul cu aceste state, dacă este posibil ca exporturile lor să fie mai mari, poate nici atât, cei care sunt vecinii lor sau în imediata vecinătate au și preocupări de natură politică. Altfel nu se explică declarația lui Mogherini:

„O uniune de jumătate de miliard de cetățeni ar putea fi tentată să se uite la vecinii săi și să vadă potențiali sateliți aserviți. Dar aceasta ar fi un dezastru. Nu avem nevoie de sateliți. Avem nevoie de parteneri puternici”.

Ei bine, „partenerul puternic” în accepțiunea UE este țara stabilă politic, reformată democratic - cu instituțiile statului de drept funcționale -, predictibilă economic în sens pozitiv. Fără a specula aiurea, parteneriatul presupune o egalitate între parteneri, presupune relații apropiate pentru obiective comune.

Multe state din vestul Europei au suferit „daune” în urma crizei euro. Au suferit pentru că ele au fost la originea crizei. Grecia a fost cea mai „nesăbuită” dintre ele. Cetățenii europeni trag ponoasele politicilor laxe, neglijente la nivelul comunității euro față de comportamentul național al unor state care, după ce au aderat la euro au început să reclame suveranitatea asupra politicilor fiscale naționale deși, aderarea la euro și la regulile fiscale conexe a fost un act de suveranitate ! Politica este „curvă” iar acest comportament ne arată că zicala este valabilă pentru toate țările lumii.

Nici nu s-a început lucrarea pentru calmarea zonei euro că Grecia mai face o nefăcută. Deschide frontiera pentru traficanții de persoane și generează, astfel, cea mai mai mare migrație în Europa a unor populații străine din ultimele secole. Suntem abia la început. Criza migrației este abia la început. Germania care s-a impus, împreună cu Franța, în criza euro nu a mai putu face față crizei migrației deși a ieșit imediat „la înaintare” cu ideea „importului de forță de muncă” necesar industriei germane și chiar europene. Alte state au contracarat cu existența unui număr mare de șomeri în statele europene, șomeri care ar putea să constituie „rezerva” de forță de muncă necesară după ce ar fi fost organizate cursurile de calificare necesare.

Dacă suntem corecți, vom vedea că de la criza euro la cea a migrației s-a produs un fenomen neplăcut. Parteneriatul estic a început să scârțâie. Foarte serios. Mai mult, vecinul de la răsărit cu pretenții de mare putere globală a comis acte de agresiune statală cucerind un teritoriu al altui stat și amplificând stările de beligeranță pe teritoriile altor state unde a instituit, preventiv, zone de conflict înghețat. Numai cine nu are ochi nu vede că Rusia este beneficiara crizelor europene. Numai cine nu are ochi nu vede că toate evenimentele sunt legate între ele.

Politicienii preocupați de ansamblul situației și nu doar de problemele legate de guvernarea iresponsabilă din unele state au început să spună lucrurilor pe nume. NATO, prin reprezentanții săi în Europa, pune degetul pe rană. Migrația care sufocă astăzi Europa este sprijinită de Rusia. Prin mijloace și pe căi oculte. Cu ajutorul partenerilor din Europa. Parteneri dependenți, cumva, de resursele de hidrocarburi ale Rusiei dar mai ales de piața rusă.

Tot politicienii de la nivel înalt scot în evidență faptul că statele membre ale Parteneriatului Estic au început să aibă probleme majore. Ucraina pierde teritoriul Crimeei și are trupe de ocupație ruse în două regiuni industriale majore. În Moldova s-au activat curente politice care se opun parteneriatului țării cu UE, nu doar cu România ( motivul fiind lupta împotriva „Guvernului corupt” !), în Armenia rușii își întăresc prezența militară pe motiv de relații proaste cu Turcia, Georgia are iar probleme la „frontieră” cu forțele armate ruse etc.

Se vorbește din ce în ce mai puțin de dezvoltarea acestor țări și asigurarea parteneriatului cu ele și din ce în ce mai mult de modul în care trebuie gestionată migrația și costurile impuse de aceasta concomitent cu costurile UE pentru refacerea zonei euro. Se renunță la o gândire strategică pe termen lung cu privire la siguranța Europei comunitare pentru a face loc unor probleme interne. Probleme care au, de bine de rău, reglementări clare. Și criza euro are reglementări, pentru migrația invazivă sunt reglementări, pentru protecția frontierelor externe sunt reglementări numai că în loc să fie aplicate, acestea sunt discutate. Este anormal.

Europa are nevoie de tot spațiul european pentru a fi „întreagă”. Are nevoie și de Belarus - care începe încet-încet să se opună proiectelor Moscovei -, are nevoie de Ucraina, de o Ucraină întreagă, are nevoie de statele cu care colaborează din zona Caucazului, vecinii Turciei - Georgia, Armenia, Azerbaijan, are nevoie de Turcia. Nu mai spun de R. Moldova ! Europa trebuie să își unească toate statele din Balcani. Este inadmisibil ca aceste state să fie lăsate la cheremul Rusiei. Este inadmisibil ca UE să lase Turcia singură în fața Rusiei și a manevrelor ticăloase comise de aceasta.

Noi nu putem accepta ca UE să renunțe la Parteneriatul Estic. Nu putem accepta ca acest parteneriat să se rezume doar la considerarea acestor state ca piețe de desfacere pentru producătorii europeni. Este vorba, până la urmă, de siguranța României în contextul mai larg al spațiului geografic apropiat. Așa cum trebuie să ne preocupe și situația Siriei de după actualul război ciudat. Nu putem fi de acord ca Siria să devină o altă mare bază militară rusă într-o zonă în care România are relații diplomatice și comerciale speciale. La fel ca multe alte state europene.

Mă bucură faptul că la nivelul CE se pune problema astfel. Bine, la noi nu avem presă, avem doar niște propagandiști mai preocupați de chiloții „divelor” de la Antene decât de problemele cu adevărat importante. Mă bucură și faptul că la nivelul Guvernului și al Președinției există astfel de preocupări, sunt însă întristat de faptul că ele nu ajung la public, la oamenii care dau votul unor politicieni care nu sunt capabili să distingă ce este important pentru România și ce nu.