Între util și inutil. Bucureștiul va alege între PNL și PSD. Nu altfel.

Mai sunt 17 zile până la votare. Fără a exagera, „bătălia” se duce între partidele mari: PNL și PSD. Atât la primăria capitalei cât și la primăriile de sector. Nu doar primarii sunt importanți, sunt importante și consiliile locale. Foarte importante. Deosebit de importante. Ele asigură primarilor posibilitatea de a pune în operă programele cu care se angajează.

Așa ajungem la titlul pe care l-am pus. Campania electorală este dusă între limitele a ceea ce poate fi util sau inutil. Liderii campaniei sunt candidații PNL și ai PSD. Place sau nu, așa este.

Dacă vor câștiga campania candidații PNL, Bucureștiul va avea o guvernare liberală la primăria generală și guvernări liberale la sectoare legate organic de programul de guvernare a Capitalei, program disponibil tuturor cetățenilor care au curiozitatea să îl citească (aici). Dacă vor câștiga candidații PSD, atunci vom avea, în continuare, o guvernare PSD. Dacă vom avea un talmeș-balmeș, adică vom avea „câștigători” de la mai toate partidele, Bucureștiul se va dezvolta aiurea. Cum este acum.

UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar.

INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu este util, care nu servește la nimic; nefolositor, neutil. ♦ (Adverbial) De prisos, zadarnic, fără folos, degeaba.

Indiferent cum este apreciat, ca persoană, un candidat, când ajungem la folosul comunității aprecierea se cuvine a fi „reevaluată”. Este frumos, deștept, inteligent, are ținută, are umor, are înțelepciune, are tot ce îți dorești să vezi la o persoană însă aici, în administrația publică locală nu este suficient. Se pot supăra unii pentru această lipsă de suficiență pe care o declar însă ea are în vedere interesul general. O primărie, un consiliu local nu este un loc pentru o paradă a modei sau un loc în care se desfășoară o competiție „cine știe câștigă”. Este un loc în care se hotărăsc destine sociale, un loc în care comunitatea locală își hotărăște viitorul, nivelul de viață, siguranța vieții, siguranța educației și a sănătății, siguranța proprietății etc.

Să fie clar, un candidat, fie el la primărie, fie el la consiliul local, nu se prezintă doar pe sine ci oferă o capacitate și o competență de a rezolva problemele comunității locale în organismele de conducere comunitară în numele și pe seama unei organizații politice. Are o susținere politică, este sprijinit de un partid politic.

Unii candidați se folosesc, ipocrit, de mesaje anti-politice. Candidând, culmea, în numele unor partide politice.

PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊ Partid politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere.

Un partid este, până la urmă, o organizație a comunității locale. Comunitate care se poate organiza sub forma partidelor politice, a unor ONG-uri, a unor sindicate etc. Partidul politic însă, are ca scop să câștige conducerea administrației locale pentru a promova opiniile și interesele care au adunat sub același drapel politic pe membrii societății. Cu cât este mai mare, are mai mulți membri din rândul cetățenilor comunității, cu atât are mai mari șanse să câștige dreptul de a conduce societatea. Iar asta este democrația. Celelalte forme de organizare ale membrilor comunității au alte scopuri. Protecția unor categorii profesionale, protecția unor persoane defavorizate, promovarea unor idei noi - protecția mediului, dezvoltarea durabilă, prevenirea abuzurilor față de persoanele defavorizate etc. Interesele celor care adoptă alte forme de organizare socială pot face și, mai nou, fac parte din programele politice ale partidelor, programul politic fiind, de fapt, un program de management al administrației locale. În limitele impuse de lege, normal.

Accept faptul că la alegeri pot candida toate persoanele care doresc să guverneze localitatea, toate partidele care își propun să câștige controlul asupra aparatului de conducere local, orice persoană. Nu sunt de acord cu ideile ipocrite. Ilogice.

Alina Mungiu Pippidi care conduce niște ONG-uri are ideea, de mai mulți ani, de a înlătura partidele de la conducerea comunităților pentru a le înlocui cu „societatea civilă”. Este o idee „creață”, mai aproape de demență. Este anti-constituțională. Este împotriva unui principiu constituțional de organizare și funcționare a statului. La art. 8 alin. (2) din Constituție se prevede că „Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației”.

Nicușor Dan este port-drapelul opiniilor și intereselor persoanelor care s-au adunat în spatele Alinei Mungiu Pippidi. De fapt, Nicușor Dan este reprezentantul celor care neagă principiile statului de drept român, așa cum sunt ele înscrise în Constituție. Nicușor Dan neagă dreptul cetățenilor de a avea opinii și interese comune în interiorul unor partide politice. Culmea, Nicușor Dan neagă politica dar se angajează și cere votul cetățenilor pentru a face politică.

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1 ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret.

Cineva este ... să spunem, necinstit. Se poate aprecia că Nicușor Dan ne oferă ceva inutil. Ce oferă Nicușor Dan este în afara Constituție și a legilor. Dezbrăcat de învelișul propagandistic, avem în față doar un om orgolios, un om suferind de vanitate, un om care se vede doar pe sine negând altor oameni dreptul de a gândi, de a decide. Este nu doar un superficial (o catastrofă pentru politica unei administrații publice), este lipsit de empatie. Nu are el treabă cu problemele cetățenilor. El are treabă doar cu metode și proceduri legate de funcționarea unei administrații. El nu vede cetățeanul la capătul procedurii, el vede doar procedura și o așa-zisă eficiență a acesteia din punct de vedere statistic.

Candidații partidelor mai mici sunt mai aproape de Nicușor Dan decât cred ei. Ce oferă ei este la fel de inutil. Nu au capacitatea de a pune în aplicare ce oferă. Nu au sprijinul cetățenilor comunității pentru a pune în practică toate ideile interesante pe care le promovează. Nu au pentru că majoritatea ideilor există deja în programele celorlalți candidați la conducerea politică a comunității locale.

Foarte bine observa un prieten de-al meu că toți candidații au cam aceleași probleme în programele cu care concurează. Diferența este însă în modul în care acestea pot fi puse în aplicare. Iar aici se vede, deja, o diferență. Majoritatea s-au dus către efectele măsurilor aplicate până în prezent. Le critică. Critică guvernările anterioare. Timpul trece iar telespectatorul reține critica. Vorba lui Caragiale, „combate bine”. Și cu asta, ce-au făcut ? Ar spune Constantin Tănase pe scena de la „Cărăbuș”. Nimic. Absolut nimic.

Aseară, la Digi24, Gabriela Vrânceanu Firea, Nicușor Dan și Robert Turcescu „s-au înfruntat” electoral. Emisiune stearpă. Cei trei sunt de fapt aliați. Au mimat înfruntarea. Nu aveau ce înfrunta. Cineva, hâtru de felul lui, observa că cei doi „juni” au încercat să îi provoace lui Firea un orgasm. Bună glumă. Nu a mers. Firea nu era pregătită pentru ei. Aștepta, își dorea o „bălăcăreală” mediatizată la extrem cu Cătălin Predoiu. Junii Turcescu și Nicușor Dan erau acolo pentru a o sprijini în „lupta” cu Predoiu. Declinând invitația, Predoiu i-a forțat să mimeze „înfruntarea electorală”. Au mimat prost.

Emisiunea de aseară de la Digi24 a confirmat faptul că Nicușor Dan și Robert Turcescu sunt niște candidaturi inutile. Cu toată superficialitatea de care a dat dovadă Firea în expunerea sa, s-a văzut clar că este „femela dominantă”. Are în spate coaliția PSD+ALDE+UNPR. Aseară, Firea s-a uitat de sus la „pigmeii” Turcescu și Nicușor Dan. Turcescu are „viziuni”, inclusiv centralizarea excesivă a administrației Bucureștiului. Idee mai veche a lui Băsescu, promovată agresiv de Elena Udrea când se credea cea mai cea și cea mai hăis din lumea politicii, promovată de tot felul de ONG-uri cu idei curioase. Nicușor Dan și-a păstrat stilul, „reclamagiu de serviciu”. Cum va face ce explică el acolo ? Naiba știe !

Candidații PNL au deja experiența „înfruntărilor” politice din această perioadă. La TVR a fost „înfruntarea” între candidații la Sectorul 3. Cristina Pocora nu a participat. Pe bună dreptate. Sulfina Barbu care a reprezentat-o a trebuit să facă față atacurilor tuturor celorlalți contra-candidați. Contra-candidați inutili ! Prezența lor în platoul televiziunii a avut o singură direcție: atacul la candidatul PNL. Nu i-a interesat ce a făcut Robert Negoiță, cum este Sectorul 3, care îi sunt problemele. Interesul lor major a fost PNL.

Democrația este scumpă. Este ciudat că prețul plătit acoperă și candidaturile inutile însă aceasta este democrația.

Radicalism inutil

Tânărul istoric liberal Marius Oprea se radicalizează inutil. În interviul dat HotNews.ro, oficina on-line portocalie plătită din bani publici de Udrea Elenea prin MDRT (potrivit lui Ioșka), Marius Oprea este radical împotriva ACD și USL. Și denigrator la adresa liberalilor care au convenit că aceste alianțe sunt o soluție acum. Spune el că cei din conducerea PNL care au semnat alianțele ar trebui să își dea demisia.

Are dreptul la opinie. Așa este în PNL. Nu văd cum PNL ar demite un simplu membru pentru o opinie critică la adresa conducerii. Și eu am o opinie, diferită de a lui, eu consider că aceste alianțe sunt utile acum și nu mai târziu. Cu privire la cei aflați la conducere cred că sunt obligați să caute acele căi prin care PNL să ajungă la putere. Iar căile să fie rezonabile.

Până la un punct îi dau dreptate lui Marius Oprea. PC are o problemă serioasă cu Voiculescu. Este fondatorul partidului, este susținătorul acestuia iar membrii PC îi sunt recunoscători. Dar este vorba, până la urmă, de un om în relațiile cu alți oameni. Faptele lui Voiculescu de pe timpul comunismului, criticabile pentru colaborarea acestuia cu securitatea, nu au cum să fie imputate tuturor membrilor PC. Nici celor care lucrează, sub o formă sau alta, la firmele familiei. Ideea de răspundere colectivă a celor care sunt, într-o formă sau alta, în relații cu Dan Voiculescu, este una din cele mai mari prostii pe care un om de anvergura lui Marius Oprea o poate face. El care scoate la lumină prin efortul propriu crimele regimului comunist știe cel mai bine că cei care sunt vinovați de crime sunt cei de la conducerea regimului și nu cei care au avut calitatea de membri ai partidului comunist. PC va trebui, totuși, după recursul lui Voiculescu, în caz că rămâne definitivă acuzația de colaborare cu securitatea, să aibă o poziție clară față de președintele lor de onoare.

Dar de la a condamna pe omul Voiculescu până la a condamna pe cei care fac parte din PC este cale lungă.

La fel trebuie tratate și luările lui de poziție față de alianța cu PSD.

Colaborarea cu PD-L ar fi la fel de nocivă. Băsescu este dovedit, faptic, nu juridic, ca fiind colaborator al securității. CNSAS a dat soluție de colaboratori ai securității pentru unii membri ai PD-L parlamentari, în ultima perioadă de timp. Ca atare, după logica lui Marius Oprea, orice colaborare trecută sau viitoare a PNL cu PD-L ar constitui o colaborare cu securitatea regimului comunist. Este cam mult.

Un răspuns decent îi dă Varujan Vosganian. Subscriu. Mai ales că Varujan Vosganian a fost împotriva celor două alianțe. Însă este un „soldat disciplinat” al partidului și acționează acum în calitate de reprezentant al PNL în relațiile cu cele două formațiuni politice așa cum a fost stabilit la nivelul organelor reprezentative de decizie ale PNL.

Sunt dintre cei care au rezerve cu privire la acțiunile viitoare ale lui Voiculescu în relația PC cu PNL. Nu am încredere în acest om, sub aspectul acțiunilor lui politice. Și-a plimbat partidul de la stânga la dreapta fără nici o rușine. Cred însă că la nivelul actual de conducere al PC sunt oameni cu simțul măsurii care știu ce vor și au onoare. La fel cum cred că membrii simpli ai PC sunt oameni de ispravă. Din acest motiv nu sunt influențat de părerea mea despre Voiculescu atunci când mă raportez la PC.

În PSD nu am încredere. Mi-am expus părerea în mai multe rânduri. Sunt încă neîncrezător în seriozitatea PSD de a respecta angajamentele asumate. Iar informațiile, unele de can-can, sunt pe toate „gardurile”. Totuși, când pleci la un drum cu cineva trebuie să pleci de la prezumția de bună credință. Chiar dacă îți iei măsurile de siguranță necesare pentru ca o eventuală disfuncție să nu producă pagube iremediabile.

Nu îmi place radicalismul lui Marius Oprea. Cu această abordare a problemei a devenit partenerul lui Tismăneanu, a lui Cristian Preda, a Elenei Udrea, a lui Sever Voinescu s.a. În fapt, Marius Oprea a făcut, prin acest interviu, un act de colaborare cu Băsescu pentru discreditarea PNL. Păcat.