 |
| Organizarea României pe Regiuni de dezvoltare |
Președintele Iohannis a revenit, cu ocazia evenimentului generat de Gala Asociației Municipiilor din România, la mai vechea problemă a reformei administrative, într-un discurs rostit în fața primarilor.
Față de unii jurnaliști care se grăbesc să anunțe pompos că „Președintele Iohannis anunță desființarea județelor”, anunț și eu, tot pompos, că jurnaliștii fac o cruntă dezinformare. Ca de obicei. Nu ar strica ca „onorabilii” jurnaliști sau analiști de doi bani bucata să mai pună mâna pe carte, de preferință pe cărți serioase, să se mai uite pe Constituție exact la Titlul I, art. 3, unde este prevăzut modul cum este organizată România:
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ în comune, orașe și județe. În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii.
Orice modificare a organizării administrative a teritoriului presupune o modificare a Constituției. Nu este cazul.
Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale! Cei care jonglează cu diferite idei, una mai năstrușnică ca cealaltă, ar trebui să se abțină. Dar nu au interesul, bănuiesc. Ei vor să inducă teama. Iau de pe site-ul „mdrap” niște explicații.
„Dezvoltarea regionala este un concept nou ce urmareste impulsionarea si diversificarea activitatilor economice, stimularea investitiilor in sectorul privat, contributia la reducerea somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatire a nivelului de trai. Pentru a putea fi aplicata politica de dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Romaniei. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judete. Regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile judetene si cele locale.
Politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata. Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.”Președintele Iohannis, foarte bun cunoscător al situației (să nu uităm că a lucrat, fiind la PNL, la proiectul dezvoltării regionale și reformei administrației!), a arătat și ce s-ar putea face pentru ca dezvoltarea României să fie așezată pe o temelie solidă. Da, este adevărat, nu s-a referit la județe ci la regiuni. Dacă se citește pagina la care am pus legătura, se va observa că președintele Klaus Iohannis s-a referit la proiecte care să fie destinate regiunilor, proiecte care să depășească limitele județelor și, mai ales, proiecte care să sprijine centrele de dezvoltare - municipiile, orașele, comunele -, prin descentralizarea administrativă. Alocuțiunea se poate citi aici.
„Dintre urgențe, descentralizarea este, după părerea mea, de departe una dintre prioritățile momentului. Acest proces, a devenit de-a lungul timpului, un subiect îndelung dezbătut și menționat, însă el nu a fost pus în practică din cauza, probabil, a superficialității cu care a fost tratat. Iar zilele acestea trăim iarăși unul dintre acele momente când se încearcă schimbarea întregii baze a Codului Fiscal fără ca aceste lucruri să fie, în detaliu discutate, de exemplu, cu dumneavoastră. Sper să reușiți să convingeți guvernanții că lucrurile pot fi rezolvate și mai bine.”
„Este o realitate tristă, nu doar cazul menționat, ci și în alte domenii cheie, o consecință a faptului că în România lipsește deseori viziunea unitară pe termen lung.
Acum, după zece ani de apartenență la Uniunea Europeană, cred că suntem cu toții conștienți că nu mai poate fi amânată o reformă administrativ-teritorială.
Fără îndoială, aceasta este singura soluție pentru diminuarea decalajelor de dezvoltare între regiuni și singura prin care se poate asigura armonizarea economică și socială între acestea.”
Mă opresc puțin aici. Se referă la „o reformă administrativ-teritorială”. Să apelăm la DEX, la primul sens al termenului „reformă”: ”Transformare politică, economică, socială, cu caracter limitat sau de structură pentru a realiza un progres.”
Este evident că se referă la „descentralizarea” de care a făcut vorbire la început. Trecere unor competențe de la nivelul central al administrației publice la nivel local, realizarea independenței financiare a autorităților publice locale, transferul deciziei financiare la nivelul administrației publice locale, transferul patrimoniului imobiliar deținut de instituțiile centrale pe plan local către autoritățile administrației publice locale, modificarea și completarea legilor în materie pentru realizarea descentralizării etc. sunt părți ale unei reforme.
Revin cu atenționarea că această reformă se poate realiza înainte de o modificare a Constituției! Guvernul are posibilitatea să își înființeze, cu aprobarea Parlamentului, unități de administrare a programelor de dezvoltare la nivelul regiunilor! Pentru asta însă trebuie voință. Este nevoie și de inteligență, dar dacă sunt puși să coordoneze regiunile unii care sunt de calitatea unor ministri sau parlamentari, sunt slabe speranțe ca ceva bun să fie realizat.
