Ambiții secesioniste în Europa

Nu sunt admiratorul secesiunilor. Războaiele au la rădăcină ambiții secesioniste dar și revizioniste. Uniunea Europeană s-a format, la început, ca o soluție politică pentru evitarea unui nou război mondial în Europa. Franța și Germania au căzut de acord să colaboreze în loc să poarte mereu războaie. Frontierele după al WW2, între aceste state, au rămas astfel blocate la starea încheierii acordului. S-au alăturat ideii statele care au stat mereu în drumul oștilor. Belgia, Olanda, Luxemburg iar Italia a fost de acord cu noua politică europeană. Uniunea, în forma incipientă s-a dezvoltat, a avut succes economic, a atras alte state. Foarte importantă a fost decizia de desființare a granițelor vamale. Comunitatea Europeană (Piața Comună) a egalat prin desființarea granițelor vamale capacitatea altor state care au profitat de un astfel de aranjament „comunitar”. Rusia, SUA, India, China etc.

Uniunea Europeană nu poate rămâne „un club” de state, așa cum reclamă unele state care vor „mai multă independență” față de Bruxelles. Tonul pleacă de la statele fondatoare care au depășit foarte multe „tradiții” în relațiile dintre state. Și acum sunt unele „trepte”, dar sunt depășite de comun acord. Când aderi la Uniune, nu poți să obții un tratament diferențiat față de ceilalți. Brexitul este un astfel de exemplu. Briții s-au cramponat de ideea că ei au intrat într-un club de state și nu unei uniuni de state. Până și Yanis Varoufakis, aprigul fost ministru de finanțe ale Greciei care a vrut să zdruncine sistemul Uniunii Europene și să „frăgezească” zona euro a recomandat, într-un interviu, ca Marea Britanie să înțeleagă că Uniunea Europeană nu este un club ci o Uniune și să înceapă pregătirile pentru aderarea la UE în 2025 când această Uniune se va reforma. Un club se poate desființa pe când o Uniune dispare sau se reformează. Iar Uniunea Europeană vrea să se reformeze. Atât timp cât Germania și Franța vor să formeze UE, ai bine, Uniunea Europeană va funcționa. Iar dacă alte state care au intrat ulterior adoptă aceeași linie politică ca A Germaniei și Franței, Uniunea se va dezvolta. Va ajunge să aibă nu doar continuitate politică ci și o dezvoltare ca mare putere economică.

Uniunea Europeană nu își poate permite să accepte destrămarea statelor componente. De aceea, ideea de bază este că o autonomie teritorială obținută fie cu forța, fie cu acceptul statului în cauză exclude teritoriul care forțează autonomia din spațiul Uniunii Europene, devine un teritoriu terț. Catalonia care forțează independența deplină față de Spania va deveni un teritoriu terț față de Uniunea Europeană. Marea Britanie va fi la rândul ei un stat terț. Toate avantajele apartenenței la Uniunea Europeană dispar. Iar Catalaonia, bogata Catalonie care are un PIB mai mare decât Grecia sau Portugalia (ca să nu mai spun de alte state din UE), este dependentă de comerțul cu alte regiuni din Spania și Uniunea Europeană - 80% din ce produce Catalonia merge în spațiul comunitar.

Deja, la cererea firmelor din Catalonia, guvernul de la Madrid a emis un decret prin care firmele care vor să își reloce sediul social să poată apela la decizia doar a unui consiliu de conducere și să nu mai aștepte o adunare generală a asociaților. Deja sunt în curs de relocare cele mai mari bănci cu sediul în Catalonia. Nu își pot permite să fie prinse cu un sediu social în Catalonia la momentul declarării independenței și al închiderii granițelor pentru că sunt dependente de piața euro, de regulile de piață ale Uniunii Europene. Majoritatea firmelor mari, cele care asigură finanțarea Generalității Catalane, sunt dependente de piața spaniolă așa că și ele se vor reloca.

Cei de la Express au pus harta de mai sus la un articol în care prezintă intențiile secesioniste din Europa. Unii vor mai multă autonomie, alții vor să devină stat independent. Uniunea Europeană are două examene majore de dat acum. Pe ambele le-a tratat ca voință a statelor în cauză.

Marea Britanie iese din Uniunea Europeană și va deveni un stat terț. Examenul pentru UE este nu doar sever ci și foarte util. Acum se poate completa o procedură în cadrul UE având la bază art. 50 din Tratatul UE. Toate statele stau cu ochii „beliți” la eveniment. Ce înseamnă părăsirea Uniunii Europene? Marea Britanie ne va oferi, din cauza ambițiilor naționaliste, răspunsul. Este evident că vor suferi și statele membre ale Uniunii Europene care au avut legături foarte strânse cu Marea Britanie dar va suferi și Marea Britanie. Observ la briți că sunt deranjați de faptul că Uniunea Europeană va evolua iar ei nu vor mai fi parteneri de discuții și decizii asupra continentului European. De aceea văd cum se încurajează singuri că ei sunt de fapt un stat european și că vor fi parteneri la problemele de securitate, mediu, combaterea terorismului și imigrației cu Uniunea Europeană care nu poate renunța la colaborarea cu UK. Numai că, UK va fi terț, nu vrea să respecte sistemul de control al UE prin CEJ așa că va fi aproape imposibil ca UE să supună deciziile CEJ unui control al unei alte autorități construită special cu UK pentru soluționarea unor diferende.

Catalonia oferă o altă situație. Ce se întâmplă cu un teritoriu al unui stat național care părăsește, în forță, națiunea? Ei bine, Comisia Europeană și Parlamentul European au dat un capăt de răspuns. Respectivul teritoriu nu va mai face parte din Uniunea Europeană. Pentru că Uniunea Europeană este o uniune a statelor membre și nu a teritoriilor! Iar Catalonia va avea un lung drum de parcurs pentru a deveni un stat, un subiect de drept internațional. Dacă se va ajunge până acolo. Deocamdată, băncile din Catalonia pleacă pe teritoriul spaniol, industria din Catalonia vrea să plece, cetățenii spanioli din Catalonia vor fi obligați să plece pentru că separatiștii se manifestă violent împotriva lor - un caz special, la o școală în Barcelona, doi profesori au reproșat elevilor cu părinți spanioli, membri ai Guardia Civil, că au desființat secția de votare de la respectiva școală. A urmat imediat un protest al unui grup de peste 200 de elevi ai școlii în susținerea elevilor agresați de profesori. Grupuri de tineri separatiști au luat la țintă cetățeni despre care știu că sunt spanioli și îi hărțuiesc atât la domiciliu cât și în localități. În caz de declarare a independenței, Spania își va retrage toate instituțiile de pe teritoriul Catalan. Dar până atunci mai este deoarece o parte a administrațiilor publice din Catalonia nu sunt de acord cu independența. Poliția locală catalană, Mossos, este împărțită în două. O parte s-au dus la poliția spaniolă națională și Guardia Civil și au fraternizat cu ei, altă parte stă și așteaptă. Populația unor cartiere din Barcelona dar și din alte localități s-au dus la sediile poliției naționale și și-au exprimat susținerea și au declarat că sunt catalani dar și spanioli. Forțe polițienești din Spania au fost relocate la limita cu Catalonia a altor regiuni spaniole pregătite să intervină la nevoie.

Toate teritoriile naționaliste care manifestă tendințe de independență sunt atente la ce se întâmplă. Separarea de Uniunea Europeană devine o soluție de evitat.

Nu pot să nu observ și discursul lui Viktor Orban, în ultimul timp. S-a lămurit că România nu va accepta separatismul așa-zisului „ținut secuiesc”. A văzut că România nu depune cerere de aderare la V4 (Grupul de la Visegrad) și nici nu susține pretențiile acestui grup. Urmează ca Ungaria să dețină președinția Grupului și propune, nici mai mult și nici mai puțin, un V4+România. În condițiile în care România dezvoltă un alt grup cu Bulgaria și Grecia la care se adaugă Serbia în proces de aderare la Uniunea Europeană. Viktor Orban încearcă să „vrăjească” Serbia oferind sârbilor „marea cu sarea” pentru ca aceștia să nu rămână în Grupul de la Craiova (la înființarea căruia au participat direct) și nu este exclus, în buna tradiție a Budapestei, să se folosească de șantaj pentru a obliga Serbia să joace cum vrea ea. Viktor Orban privește cu îngrijorare și întărirea relațiilor dintre Croația și România și de aici la o posibilă viitoare contribuție a Croației la Grupul de la Craiova astfel că statele din Balcani plus România vor avea o legătură directă cu vestul Europei fără a mai cere voie de la Ungaria să ajungă în Austria și mai departe.

În presa briților am citit că Viktor Orban a amenințat Uniunea Europeană că Brexitul se poate repeta dacă Bruxelles-ul nu renunță la „dictatură”. O fi o amenințare la plezneală sau chiar are o astfel de soluție „în rezervă”? Vom vedea. Bruxelles este implacabil. Merge înainte. Ungaria mai face pași în lateral. Nu prea mulți și nici prea deși. Rămâne o țară care promovează agresiv naționalismul și separatismul.

Referendumul pentru independență al scoțienilor. Sunt unele concluzii.

Aceasta este una dintre imaginile disponibile pe net. Rezultatul referendumului, rezultat final, nu confirmă imaginea. Au votat împotriva independenței și ieșirea din Regatul Unit 55,3 % dintre votanți, în condițiile în care campania dusă de Alex Salmond, liderul partidului secesionist, a durat 2 (doi) ani ! Nu a fost o înfruntare între Scoția și Regatul Unit. A fost o înfruntare între secesioniști și unioniștii din Scoția. Majoritatea materialelor de propagandă au fost manipulări ordinare.

Alte date confirmă faptul că scoțienii care au votat împotrivă sunt cei din mediul rural (peste 61% !), cei născuți în alte zone din Regatul Unit, cei din zonele în care populația în vârstă are o pondere însemnată, cei care au ocupații marginale, cei din clasa de mijloc.

O primă concluzie este aceea că cei care au votat pentru independență sunt, majoritari, locuitorii din mediul urban unde au fost constituite centre de propagandă și unde s-au putut manifesta masele critice pentru independență. De ce să nu o spun fără șleau, în mediul urban a funcționat, perfect, spiritul de turmă. Ceilalți, cei care s-au opus, au avut posibilitatea să aleagă independent soluția. Nu au fost bombardați de propaganda secesionistă, au putut să o refuze, principala lor preocupare (clasa de mijloc, fermierii, cei cu ocupații marginale) fiind aceea de a-și asigura cele necesare traiului.

O altă componentă importantă a opoziției la secesiune are drept punct comun viitorul. Secesioniștii au tratat cu superficialitate viitorul Scoției. Cuvintele înălțătoare nu înlocuiesc mijloacele de trai, nu înlocuiesc libertățile comerciale, nu înlocuiesc securitatea și apărarea națională. Ar fi fost capabilă Scoția independentă să mențină, pentru scoțieni, sistemul de asigurări sociale britanic ? Ca să dau un exemplu. Odată ieșită din UE, Scoția ieșea și din NATO. Scoția ieșea din toate organismele internaționale de cooperare de care beneficia ca membru al Regatului Unit. Ar fi urmat o perioadă lungă, chiar foarte lungă, de relaționare a Scoției cu Marea Britanie, în primul rând, începând cu regimul de frontieră, atât pentru persoane cât și pentru bunuri și valori, apoi cu alte state în special SUA, Canada, Australia, nu mai spun de Uniunea Europeană. Acum Scoția beneficiază de regimul Marii Britanii de membru al UE și NATO. Independența ar fi dus Scoția dincolo de „poarta” celor două comunități cu caracter internațional. Dar și a altora.

Sunt multe probleme care ar fi fost puse în fața noului stat. Este evident că secesioniștii le-au tratat cu atenție însă au sperat să le rămână numele în istorie ca artizani ai independenței Scoției de sub jugul englez.

Înclin să cred că Scoția ar fi fost mult timp dependentă de bunăvoința Regatului Unit.

Rezultatul referendumului este „o palmă” pentru celelalte organizații politice secesioniste din statele europene. Am văzut o listă lungă. Franța, Spania, Regatul Unit, Belgia, Italia, Germania, statele vecine cu Ungaria, Ucraina etc. Mai constat, din alte informații, că majoritatea organizațiilor politice secesioniste au „un ce comun” cu Rusia. Cum este Jobbik din Ungaria.

Secesionismul în Europa are drept scop distrugerea UE, nu doar a statelor naționale, unitare din care fac parte. Alex Salmond a știut asta și a continuat să acționeze. Partenerii secesioniști europeni au fost în Scoția să îl sprijine. Bănuiesc că Moscova abia aștepta un rezultat pozitiv. Ca într-un joc de domino ar fi pornit un tam-tam în Europa pe tema secesiunilor cumplit. La noi, UDMR a scos, „la timp”, proiectul de lege prin care se constituie autonomia secuiască, acolo unde în școli elevii români ar urma să învețe în limba maghiară, acolo unde în administrație și justiție limba română ar fi fost o limbă străină, acolo unde etnicii români ar fi ajuns o populație tolerată, având unele drepturi după modelul ungar (adică nu !).

Rezultatul referendumului în Scoția ajută unitatea statelor europene. Eu îl pun și la înfrângerea secesioniștilor europeni alături de aliatul lor, Federația Rusă.