Uniunea Europeană nu poate rămâne „un club” de state, așa cum reclamă unele state care vor „mai multă independență” față de Bruxelles. Tonul pleacă de la statele fondatoare care au depășit foarte multe „tradiții” în relațiile dintre state. Și acum sunt unele „trepte”, dar sunt depășite de comun acord. Când aderi la Uniune, nu poți să obții un tratament diferențiat față de ceilalți. Brexitul este un astfel de exemplu. Briții s-au cramponat de ideea că ei au intrat într-un club de state și nu unei uniuni de state. Până și Yanis Varoufakis, aprigul fost ministru de finanțe ale Greciei care a vrut să zdruncine sistemul Uniunii Europene și să „frăgezească” zona euro a recomandat, într-un interviu, ca Marea Britanie să înțeleagă că Uniunea Europeană nu este un club ci o Uniune și să înceapă pregătirile pentru aderarea la UE în 2025 când această Uniune se va reforma. Un club se poate desființa pe când o Uniune dispare sau se reformează. Iar Uniunea Europeană vrea să se reformeze. Atât timp cât Germania și Franța vor să formeze UE, ai bine, Uniunea Europeană va funcționa. Iar dacă alte state care au intrat ulterior adoptă aceeași linie politică ca A Germaniei și Franței, Uniunea se va dezvolta. Va ajunge să aibă nu doar continuitate politică ci și o dezvoltare ca mare putere economică.
Uniunea Europeană nu își poate permite să accepte destrămarea statelor componente. De aceea, ideea de bază este că o autonomie teritorială obținută fie cu forța, fie cu acceptul statului în cauză exclude teritoriul care forțează autonomia din spațiul Uniunii Europene, devine un teritoriu terț. Catalonia care forțează independența deplină față de Spania va deveni un teritoriu terț față de Uniunea Europeană. Marea Britanie va fi la rândul ei un stat terț. Toate avantajele apartenenței la Uniunea Europeană dispar. Iar Catalaonia, bogata Catalonie care are un PIB mai mare decât Grecia sau Portugalia (ca să nu mai spun de alte state din UE), este dependentă de comerțul cu alte regiuni din Spania și Uniunea Europeană - 80% din ce produce Catalonia merge în spațiul comunitar.
Deja, la cererea firmelor din Catalonia, guvernul de la Madrid a emis un decret prin care firmele care vor să își reloce sediul social să poată apela la decizia doar a unui consiliu de conducere și să nu mai aștepte o adunare generală a asociaților. Deja sunt în curs de relocare cele mai mari bănci cu sediul în Catalonia. Nu își pot permite să fie prinse cu un sediu social în Catalonia la momentul declarării independenței și al închiderii granițelor pentru că sunt dependente de piața euro, de regulile de piață ale Uniunii Europene. Majoritatea firmelor mari, cele care asigură finanțarea Generalității Catalane, sunt dependente de piața spaniolă așa că și ele se vor reloca.
Cei de la Express au pus harta de mai sus la un articol în care prezintă intențiile secesioniste din Europa. Unii vor mai multă autonomie, alții vor să devină stat independent. Uniunea Europeană are două examene majore de dat acum. Pe ambele le-a tratat ca voință a statelor în cauză.
Marea Britanie iese din Uniunea Europeană și va deveni un stat terț. Examenul pentru UE este nu doar sever ci și foarte util. Acum se poate completa o procedură în cadrul UE având la bază art. 50 din Tratatul UE. Toate statele stau cu ochii „beliți” la eveniment. Ce înseamnă părăsirea Uniunii Europene? Marea Britanie ne va oferi, din cauza ambițiilor naționaliste, răspunsul. Este evident că vor suferi și statele membre ale Uniunii Europene care au avut legături foarte strânse cu Marea Britanie dar va suferi și Marea Britanie. Observ la briți că sunt deranjați de faptul că Uniunea Europeană va evolua iar ei nu vor mai fi parteneri de discuții și decizii asupra continentului European. De aceea văd cum se încurajează singuri că ei sunt de fapt un stat european și că vor fi parteneri la problemele de securitate, mediu, combaterea terorismului și imigrației cu Uniunea Europeană care nu poate renunța la colaborarea cu UK. Numai că, UK va fi terț, nu vrea să respecte sistemul de control al UE prin CEJ așa că va fi aproape imposibil ca UE să supună deciziile CEJ unui control al unei alte autorități construită special cu UK pentru soluționarea unor diferende.
Catalonia oferă o altă situație. Ce se întâmplă cu un teritoriu al unui stat național care părăsește, în forță, națiunea? Ei bine, Comisia Europeană și Parlamentul European au dat un capăt de răspuns. Respectivul teritoriu nu va mai face parte din Uniunea Europeană. Pentru că Uniunea Europeană este o uniune a statelor membre și nu a teritoriilor! Iar Catalonia va avea un lung drum de parcurs pentru a deveni un stat, un subiect de drept internațional. Dacă se va ajunge până acolo. Deocamdată, băncile din Catalonia pleacă pe teritoriul spaniol, industria din Catalonia vrea să plece, cetățenii spanioli din Catalonia vor fi obligați să plece pentru că separatiștii se manifestă violent împotriva lor - un caz special, la o școală în Barcelona, doi profesori au reproșat elevilor cu părinți spanioli, membri ai Guardia Civil, că au desființat secția de votare de la respectiva școală. A urmat imediat un protest al unui grup de peste 200 de elevi ai școlii în susținerea elevilor agresați de profesori. Grupuri de tineri separatiști au luat la țintă cetățeni despre care știu că sunt spanioli și îi hărțuiesc atât la domiciliu cât și în localități. În caz de declarare a independenței, Spania își va retrage toate instituțiile de pe teritoriul Catalan. Dar până atunci mai este deoarece o parte a administrațiilor publice din Catalonia nu sunt de acord cu independența. Poliția locală catalană, Mossos, este împărțită în două. O parte s-au dus la poliția spaniolă națională și Guardia Civil și au fraternizat cu ei, altă parte stă și așteaptă. Populația unor cartiere din Barcelona dar și din alte localități s-au dus la sediile poliției naționale și și-au exprimat susținerea și au declarat că sunt catalani dar și spanioli. Forțe polițienești din Spania au fost relocate la limita cu Catalonia a altor regiuni spaniole pregătite să intervină la nevoie.
Toate teritoriile naționaliste care manifestă tendințe de independență sunt atente la ce se întâmplă. Separarea de Uniunea Europeană devine o soluție de evitat.
Nu pot să nu observ și discursul lui Viktor Orban, în ultimul timp. S-a lămurit că România nu va accepta separatismul așa-zisului „ținut secuiesc”. A văzut că România nu depune cerere de aderare la V4 (Grupul de la Visegrad) și nici nu susține pretențiile acestui grup. Urmează ca Ungaria să dețină președinția Grupului și propune, nici mai mult și nici mai puțin, un V4+România. În condițiile în care România dezvoltă un alt grup cu Bulgaria și Grecia la care se adaugă Serbia în proces de aderare la Uniunea Europeană. Viktor Orban încearcă să „vrăjească” Serbia oferind sârbilor „marea cu sarea” pentru ca aceștia să nu rămână în Grupul de la Craiova (la înființarea căruia au participat direct) și nu este exclus, în buna tradiție a Budapestei, să se folosească de șantaj pentru a obliga Serbia să joace cum vrea ea. Viktor Orban privește cu îngrijorare și întărirea relațiilor dintre Croația și România și de aici la o posibilă viitoare contribuție a Croației la Grupul de la Craiova astfel că statele din Balcani plus România vor avea o legătură directă cu vestul Europei fără a mai cere voie de la Ungaria să ajungă în Austria și mai departe.
În presa briților am citit că Viktor Orban a amenințat Uniunea Europeană că Brexitul se poate repeta dacă Bruxelles-ul nu renunță la „dictatură”. O fi o amenințare la plezneală sau chiar are o astfel de soluție „în rezervă”? Vom vedea. Bruxelles este implacabil. Merge înainte. Ungaria mai face pași în lateral. Nu prea mulți și nici prea deși. Rămâne o țară care promovează agresiv naționalismul și separatismul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu