O vizită pentru un dialog în „cheie” Brexit

Boris Johnson și Teodor Meleșcanu

MAE ne anunță că la Londra au fost invitați mai mulți miniștri la o întâlnire informală pe teme de securitate europeană și internațională. Gazda va fi Boris Johnson, ministrul de externe britanic. Agerpres.

„Ministrul afacerilor externe, Teodor Meleșcanu, va participa duminică, la Londra, alături de alți miniștri, la o reuniune informală, la invitația ministrului de externe britanic, Boris Johnson. Reuniunea își propune să faciliteze un schimb de opinii pe teme de actualitate privind securitatea europeană și internațională”

Când vorbim despre acțiuni ale miniștrilor britanici, trebuie să le legăm, obligatoriu, de acțiunea Brexit. Este principala preocupare a Marii Britanii însă nu și a Uniunii Europene.

Miniștrii Cabinetului May alături de oficiali ai Casei regale au avut sarcina de a găsi și exploata toate portițele prin care Brexit-ul să nu dăuneze mai mult în relațiile Marii Britanii cu celelalte state europene.

Securitatea europeană și internațională a fost „un atu” pentru  diplomația britanică în discuțiile cu privire la Brexit, mai ales în perioada premergătoare negocierilor când politicienii și aprigii susținători ai Brexitu-lui au afirmat că „Uniunea Europeană are mai mare nevoie de Marea Britanie decât are nevoie Marea Britanie de Uniunea Europeană”. Au existat chiar amenințări ale unor politicieni britanici, inclusiv Boris Johnson, că Marea Britanie se va retrage din structurile de securitate europene ca mai apoi să se constate că Marea Britanie are nevoie de continuarea cooperării de securitate cu Uniunea Europeană, pentru că în cadrul instituțiilor europene specializate sunt bazele de date de care structurile de forță la nivel național se folosesc pentru a preveni și combate infracționalitatea transfrontalieră, terorismul, traficul cu droguri, traficul cu ființe umane etc.

Cât privește cooperarea la nivelul NATO nu există probleme. Brexit-ul nu afectează prevederile Tratatului Nord-Atlantic.

Eu înclin să cred că tema consultării este doar un „acoperiș” pentru alte acțiuni de politică externă a Marii Britanii. Comisiile de negociere nu au ajuns la nici un acord. S-a avansat în negocieri însă s-au blocat la deciziile politice. Britanicii sunt disperați după un acord comercial cuprinzător, economia lor fiind dependentă de economia UE. Iar UE nu vrea să discute despre comerț fără a ajunge la un compromis privind cele 3 (trei) domenii principale de interes pentru un divorț amiabil: soarta expaților europeni din Marea Britanie și a expaților britanici din Uniunea Europeană, frontiera irlandeză și angajamentele financiare asumate de Marea Britanie pentru perioada cât a fost membră a Uniunii Europene. S-a ajuns la „zid”. Probabilitatea ca Marea Britanie să iasă din Uniunea Europeană fără un acord este destul de aproape. Cu consecințe deosebit de grave, în special pentru cetățenii EU care sunt rezidenți în Marea Britanie (pe cale de consecință și pentru cetățenii britanici care sunt în statele membre ale Uniunii Europene).

Fără un acord de ieșire, europenii care au trăit și muncit în firmele din Marea Britanie și care ar fi obligați să părăsească teritoriul Marii Britanii nu vor mai putea beneficia de contribuțiile lor sociale depuse în sistemele britanice. Nu tu asistență medicală, nu tu pensie, nimic. Fără a mai lua în calcul mutarea lor după 10-15-20 de ani și peste dintr-o țară în altă țară. Comisia europeană a primit suficiente mesaje din Marea Britanie privind comportamentul ministerului de interne britanic care a trimis deja somații cetățenilor europeni să părăsească Marea Britanie (briții s-au pregătit deja să expulzeze europenii, le-au trimis somații cu amenințări de amendă și chiar detenție pentru șederea ilegală).

Foarte sensibila problemă a frontierei irlandeze nu a fost soluționată de Londra. Acordul din Vinerea Mare, cel care a readus pacea între Irlanda și Irlanda de Nord, între catolici și protestanți, după ce Marea Britanie a intrat în Uniunea Europeană este în pericol. Este în pericol pentru că Londra nu are o poziție clară privind tipul de frontieră între cele două „state” irlandeze. O frontieră „tare”, cu semne de frontieră, cu supravegherea frontierei de uscat și puncte de trecere a frontierei, cu vize de intrare și ieșire de pe un teritoriu pe celălalt, cu control vamal, fitosanitar și veterinar, cu regim juridic al frontierei de stat presupune un alt acord sensibil și negocieri îndelungate. Fără o decizie politică acum, insula Irlandei va fi ruptă în două cu toate consecințele negative ce reies dintr-o astfel de lipsă a decizie politice coerente.

Cât privește obligațiile financiare ale Marii Britanii, aici se pare că briții nici nu vor să audă de datoriile anterioare și cele viitoare care vor fi cauzate de procesul Brexit - cum ar fi, de exemplu, asigurarea finanțării pensiilor europenilor care vor fi obligați să părăsească Marea Britanie după Brexit, cum ar fi finanțările făcute de UE în cadrul politicilor agricole din Marea Britanie dar care nu au fost încă asigurate cu fonduri britanice, cum ar fi investițiile în infrastructura Marii Britanii din fondurile BEI sau a altor instituții ale UE aflate în curs de execuție etc. Marea Britanie fiind, de fapt, campiona europeană în atragerea împrumuturilor din fondurile europene pentru programele de infrastructură proprii! Ei vor să audă, se pare, doar de datoriile pe care le au în cadrul programelor finanțate de Comisia Europeană și, se pare, că nici la acestea nu vor să fie prezenți. Brexit este Brexit, au spus briții la un moment dat. Numai că la obligațiile financiare pe care le au, generate de activitatea de până acum, nu vor să răspundă. Problema este serioasă. Chiar foarte serioasă. Împrumuturile britanice din fondurile Uniunii Europene sunt pe mai mulți ani și sunt subordonate legislației europene, sub controlul juridic al CEJ (Curtea Europeană de Justiție) iar briții vor ca de la momentul ieșirii CEJ să nu mai aibă control asupra lor. Nu este vorba despre sume mici. Este vorba despre zeci de miliarde de euro!

Presa britanică „a semnalat” că multe state europene ar fi dispuse să „cadă la pace” cu Londra și să treacă la negocierile privind comerțul. Dar, s-au opus vehement trei state și Comisia Europeană. Franța, Germania și România se țin „băț” și vor întâi un acord de ieșire complet și abia apoi discuții despre comerțul care va putea exista între UE și Marea Britanie. Vom afla care vor fi miniștrii care vor participa la „dialogul” propus de Boris Johnson. Oricum, am senzația că după „bombonelele” promise de briți dacă vom importa mai multe mărfuri și produse britanice în viitor, acum vor arăta lui Meleșcanu o altă „problemă” cu privire la România (metoda șantajului, curentă în diplomație). Vecinii noștri maghiari sub conducerea lui Viktor Orban o practică cu mult succes. Înfurie pe toți ceilalți.

Actualizare !

Agerpres. Comunicatul MAE spune că s-au discutat doar probleme legate de securitate. Nu se iese din „diplomație”. La urmă a atras atenția că nu s-a discutat despre Brexit. Oficial, desigur ! M-am liniștit.

România și-a manifestat dorința de a continua parteneriatul strategic cu Marea Britanie în interesul ... „menținerii unității europene și susținerii ambițiilor viitoare ale UE, de consolidare a dimensiunii de securitate și apărare” ! Fascinant ! Aiuritor ! Fantastic ! Polologhia asta a reieșit din discuțiile cu Boris Johnson ? S-au răzgândit briții ?