Cere ca lumea să nu mai critice proiectul pentru că, este corect, este doar un proiect și nu o lege aprobată. Abia după ce devine lege, după mintea lui dar și a altora de pe lângă el, legea ar putea fi criticată. Să mori tu? După ce legea își face medrele? După ce produce efectele juridice nedorite? După ce tu și șleahta care te susține eliminați din sistem pe cei care vă deranjează și vă împiedică să devalizați țara?
Evident că susține, cu înverșunare, ideea că el a folosit majoritatea ideilor exprimate de către CSM pentru modificările legislative. Numai că CSM a dat publicității avizul negativ și am citit acolo că ilustrul manipulator de legi minte. Minte cu nerușinare. A folosit propunerile adunate de CSM însă le-a maltratat de nu se mai deosebește nimic din ele. Pe lângă alte păcate, CSM a atras atenția asupra faptului că „ilustrul, emeritul jurist” Toader Tudorel a propus eliminarea din legile în vigoare a prevederilor care asigură independența financiară a puterii judecătorești, i-a luat acesteia „responsabilitatea” deciziei financiare și, ca un bun „samaritean”, a preluat la minister această responsabilitate. Adică, mai pe șleau, ministrul redevine conducătorul administrativ al justiției, ca în perioada guvernării Năstase.
Cele de mai sus sunt doar o introducere. Pentru că este imposibil să merg la ideea de bază a articolului fără să le pomenesc. Există legături foarte strânse între toate modificările cerute de Tudorel Toader legilor justiției având ca finalitate subordonarea deplină a puterii judecătorești de către puterea executivă. Iar tăcerea noastră, a cetățenilor, la cererea lui Tudorel Toader sau a infractorului Liviu Dragnea înseamnă nici mai mult și nici mai puțin decât o gravă complicitate la degradarea statului de drept.
Inspecția Judiciară a devenit „moneda de schimb”. Tudorel Toader a constatat, poate a fost pregătit din timp să constate acest lucru, că „locul” Inspecției Judiciare poate fi negociat. În timp ce lumea se concentrează asupra locului acesteia, nu este atentă la celelalte reglementări care fac din ministrul justiției „stăpânul” puterii judecătorești. Imaginea corectă ce rezultă din aceste modificări legislative este aceea a „puterii judecătorești” (prevăzută de Constituție la art. 1 alin (4) ca fiind „separată și în echilibru” față de celelalte puteri ale statului - legislativă și executivă), „stând” cuminte la ședințele de guvern prin „reprezentantul” ei în persoana ministrului justiției și primind sarcini guvernamentale pentru buna funcționare a societății. Aceasta este imaginea care trebuie reținută!
La Craiova, spune Agerpres, ministrul Tudorel Toader a spus o mulțime de cuvinte, printre care și pe acestea:
„Vorbeam la acel moment, 23 august, și de o incompatibilitate funcțională între Inspecția Judiciară și CSM și am argumentat faptul că la nivel de principiu mie mi se pare inadecvat ca CSM să stabilească regulamentul de activitate a Inspecției, Inspecția pe baza acelui regulament să verifice procurorii, judecătorii față de care sunt sesizări, după care raportul de control să fie supus aprobării CSM-ului. Adică cel controlat face regulile controlorului și aprobă și rezultatul actului de control. Dar asta e la nivel de principiu. Câți or fi fost de acord sau nu la momentul respectiv, nu știu. Dar ce știu este faptul că tot mai mulți români au văzut ceea ce s-a petrecut în raporturile dintre CSM și Inspecția Judiciară și au văzut toate aceste reclamații, nemulțumiri, acțiuni, sesizări, plângeri făcute de unii împotriva altora și în felul acesta rezultă că este ceva în neregulă privind reglementarea raporturilor dintre Inspecție și CSM sau CSM și Inspecție Judiciară”Inspecția Judiciară este o instituție din componența Consiliului Superior al Magistraturii (Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii). Inspecția judiciară efectuează cercetarea disciplinară a procurorilor și judecătorilor! Funcția lor este similară altor organisme de control ale instituțiilor statului: Corpul de Constrol al primului ministru, corpurile de control ale ministerelor, corpurile de control ale instituțiilor publice descentralizate sau deconcentrate. Similar instituțiilor care au organisme ce efectuează cercetarea disciplinară în cadrul instituțiilor din care fac parte, rezultatul controlului disciplinar este supus aprobării conducerii instituției. Inspecția Judiciară prezintă rezultatul cercetării disciplinare Consiliului Superior al Magistraturii care decide, ca primă instanță, asupra sancțiunii ce urmează a fi aplicată procurorului sau judecătorului care nu și-a făcut treaba sau a comis o abatere disciplinară. Procurorul sau judecătorul nemulțumit de decizia CSM se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Ce face, de fapt, Tudorel Toader? Ia Inspecția Judiciară de la CSM (îi ia organismul intern de control judiciar!), îl pune în subordinea lui și îi dă de lucru. Îi cere să „efectueze cercetarea disciplinară” asupra unui procuror sau a unui judecător după cum consideră el că este nevoie. Păi, el fiind șeful, cine ar urma să aprobe rezultatul controlului Inspecției Judiciare? El, Tudorelul, șeful (ce mama naibii, nu este șef de pomană!). Din moment ce el este șeful, posibilitatea ca CSM să ia măsuri în cazul unui procuror sau judecător se reduce dramatic. Dacă ministrul nu vrea, „indisciplinatul” nu va fi sancționat! Doar în cazul în care ministrul vrea, CSM va judeca un procuror sau judecător care a încălcat regulamentele disciplinare. Dar dacă a comis „individul/a” altceva? De exemplu, a comis o faptă de natură penală? Tot ministrul are rezoluția în pix. El, cel care este titularul dreptului de a reprezenta persoana juridică Ministerul Justiției devine singurul în măsură, potrivit legii penale, să ceară Ministerului Public începerea urmăririi penale a procurorului sau judecătorului care a încălcat legea. Păi, de aici, nu este mare lucru să se ajungă la o astfel de cerere pe „o bănuială”, procurorii fiind obligați să facă verificări astfel că Antena 3 și România Tv au toto timpul pentru a face din procurorul „X” sau judecătorul „Y” un fel de „cârpă de șters pe jos”. Iar restul procurorilor și judecătorilor vor lua aminte (este în firea omului să se teamă pentru siguranța lui, pentru munca lui, pentru familia lui). Nu fac sluj în fața puterii politice, pot ajunge „cârpe de șters pe jos”.
Dacă a văzut Tudorel Toader că lumea protestează, vine cu ideea ca Inspecția Judiciară să devină „independentă” de CSM. Iar aici sunt multe de observat. Sesizarea Inspecției Judiciare se face de către instituțiile prevăzute de lege. Există un control ierarhic în instituțiile care compun „autoritatea judecătorească” însă cercetarea disciplinară a procurorilor și judecătorilor este dată Inspecției Judiciare. Această cercetare este un instrument al CSM pentru a putea exercita funcția de bază prevăzută de Constituție, aceea de a apăra „independența justiției”. Cum naiba să poți considera că CSM va trebui să se bazeze pe o instituție străină de sistem?! Prin această propunere, chipurile după model din afară, nici măcar generalizat, CSM devine doar un fel de primă instanță pentru judecarea unor procurori sau judecători care au comis abateri disciplinare, fără a avea dreptul să se pronunțe asupra activității Inspecției Judiciare, ca instituție care, nu este de neglijat aspectul, poate avea un puseu de exces de zel și să facă harcea parcea o judecătorie, un tribunal, o curte de apel sau o secție a ICCJ, precum și unitățile de parchet de pe lângă acestea fără a răspunde în fața nimănui! Este la fel de periculoasă această soluție ca cea a subordonării Inspecției Judiciare de executiv.
Am văzut că cei de la Inspecția Judiciară au aplaudat, pe la început, ideile separatiste ale lui Tudorel Toader. Bănuiesc că individul a promis ceva funcții de secretar de stat sau pe acolo! Chiar dacă după scurt timp au revenit la linia de plutire, cei de la Inspecția Judiciară rămân foarte-foarte dubioși, mai ales după ce am văzut că împotriva bunului simț au început să joace în barca puterii politice. Au devenit instrument al puterii PSD-ALDE în atacul mizerabil asupra Justiței.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu