Minciunile debitate de Florin Iordache, privind „reforma justiției”, au picioare scurte

 Îmbârligătorul Florin Iordache bagă strâmbe. Ieri l-am văzut la TVR1 (înainte de interviul luat președintelui Ludovic Orban) când a dat cu oiștea'n gard încercând să explice ce nu se poate, practic, explica. Tâlhăria pe care o comit cei din PSD și ALDE cu privire la „reforma justiției” nu au explicații logice. Sunt pe lângă orice gândire rațională. Sunt acțiuni determinate de pasiuni sinucigașe sau, mai corect spus, ucigașe. În urma lor, cei afectați vor fi cetățenii cărora Justiția le asigură realizarea, neîntreruptă, a drepturilor și libertăților fundamentale. Ei bine, clica PSD-ALDE din care face parte și acest Florin Iordache, atacă, grosolan, primitiv, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor prin afectarea structurală, sistemică a celei de a treia puteri a statului - puterea judecătorească.

M-a enervat, în mod deosebit, faptul că individul Iordache nu a fost capabil să explice de ce au păstrat Președintele României în procedura de numire și revocare a șefilor instituțiilor care compun „Autoritatea judecătorească”. Ei bine, „juristul lui pește”, are la dispoziție Constituția.

Pentru judecători există articolul 125 alin (1) unde este norma imperativă a numirii lor de către Președintele României pentru a obține „inamovibilitatea”. La intrarea în magistratură ca judecători.

Pentru ca magistrații judecători sau procurori să fie numiți în funcții există prevederile art. 134 alin (1) unde se prevede că CSM propune Președintelui României „numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor cu excepția celor stagiari, în condițiile legii”. Condițiile legii, pentru capul prost al lui Iordache dar și a altora ca el, se referă la condițiile care trebuiesc îndeplinite de CSM și candidatul la funcție pentru a ajunge la aprobare!

Ipochimenul lăsa impresia că ei, complotiștii la distrugerea Justiției, au avut inima mai largă și l-au lăsat pe Președintele României care autoritate publică care numește magistrații în funcții. Greșit. Nu este după cum vor mușchii lor, este după cum dispune imperativ Constituția.

Specialiștii PNL au studiat noua inițiativă a PSD-ALDE pentru distrugerea Justiției. Concluziilor lor sunt relevante. Totul se face cu rea credință.

„PNL respinge în mod categoric inițiativa PSD-ALDE pentru modificarea Legilor Justiției, întrucât menține mecanismul prin care vor punerea sub control politic a actului de Justiție.

Propunerile rămân la fel de toxice, iar PNL suspectează că mai sunt pregătite și amendamente care vor fi introduse pe ultima sută de metri în Parlament, după modelul „Marțea Neagră”.

Chiar dacă PSD-ALDE folosesc drept paravan câteva modificări și ajustări normale cerute de sistemul judiciar, asta nu înseamnă că adevăratele „bombe” strecurate în proiect pot fi acceptate la pachet. Din acest motiv și CSM a respins și forma propusă de ministrul Justiției, Tudorel Toader.

Obsesia PSD de sabota independența magistraților se poate observa clar prin:

1. Restrângerea atribuțiilor președintelui României, față de actualul mecanism, pentru numirea/revocarea procurorilor cu funcții de conducere.

Reprezentanții PSD au încercat să creeze aparența că actualele reglementări care privesc implicarea președintelui României în procesul de numire în funcție nu vor mai fi modificate. Fals!

• Președintele României este eliminat din mecanismul de revocare din funcție a procurorului general, procurorului șef DIICOT, procurorului șef DNA și adjuncților acestora.

• Chiar dacă este menținut în procesul de numire în funcție, în cazul revocării nu mai are niciun atribut, fiind încălcat principiul simetriei juridice (cine numește și revocă)

• Președintele României este eliminat din mecanismul actual de numire a procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului General, DNA, DIICOT! În prezent, procurorii șefi de secție (categorie diferită față de procurorul general, șefii DNA, DIICOT și adjuncții acestora), sunt numiți în funcție pe același mecanism ca și procurorul general, șefii DNA și DIICOT.

• Astfel, proiectul PSD-ALDE impune control politic direct asupra procurorilor șefi de secție, care lucrează sub procurorul general, șefii DNA și DIICOT.

• De ce este vorba de control politic: conform proiectului numirea efectivă o face ministrul Justiției (inerent politic), chiar dacă în mod formal numirea în funcție aparține secției de procurori din CSM. Aceasta pentru că propunerile făcute de ministrul Justiției pot fi refuzate o singură dată!

• Practic, ministrul Justiției poate numi în aceste funcții, efect al acestor prevederi, pe cine dorește pentru că dacă prima propunere va fi refuzată, a doua propunere devine obligatorie pentru CSM.

• Spre deosebire de ministrul Justiției, care inevitabil are apartenență politică întrucât Guvernul este unul politic, președintele României este deasupra instituțiilor politice. Din momentul preluării funcției președintele României nu poate fi membru al niciunui partid, conform Constituției, în vreme ce ministrul Justiției nu are această interdicție.

2. Inspecția Judiciară este desființată, prin efectul legii PSD-ALDE. Este propus un text de principiu care va genera haos

- Actualul text legislativ privitor la Inspecția Judiciară (capitolul VII din Legea 317/2004, adică articolele 65 - 79) este desființat.

- Adică, PSD-ALDE propune scoaterea din vigoare a tuturor normelor legale în baza cărora funcționează în prezent Inspecția Judiciară, fără instituie nicio normă tranzitorie.

- În locul Capitolului VII sunt propuse câteva paragrafe de principiu, care prevăd instituirea unui Consiliu Național de Integritate, cu „activitate nepermanentă”(!), a cărui organizare și funcționare nu este reglementată acum, ci printr-o lege viitoare.

- NU este prevăzută nicio garanție cu privire la statutul independent al viitoarei Inspecții Judiciare, componența acesteia, mecanismele de selecție și numire în funcție, raportul juridic clar în raport cu CSM.

- Practic, este temporizată decizia asupra Inspecției Judiciare, astfel încât printr-o viitoare propunere legislativă majoritatea PSD-ALDE, cu sprijinul UDMR, să impună controlul politic și asupra funcționării acesteia.

- Inspecția Judiciară nu poate fi scoasă de sub tutela CSM, care prin Constituție este garantul independenței justiției, lucru afirmat clar și răspicat de președintele Klaus Iohannis. 

- Inspecția Judiciară poate avea în schimb un grad de autonomie sub tutela CSM, unde își poate perfecționa activitatea, dar acest lucru nu se va întâmpla în mod cert prin punerea acesteia sub control politic.  

3. Înființarea Direcției Speciale pentru cercetarea penală a magistraților - instrument politic de represiune

Înființarea Direcției speciale de investigare a infracțiunilor săvârșite de magistrați este menținută în proiectul PSD-ALDE, în ciuda protestelor magistraților și a criticilor din partea profesioniștilor dreptului.

- Este de neînțeles care este scopul acestei structuri. Singura explicație plauzibilă este aceea de a o folosi ca instrument de intimidare a judecătorilor și procurorilor care nu se conformează ordinelor politice.

- 20 de procurori plus 30 de specialiști ar urma să ancheteze infracțiuni specifice pentru care există deja direcții specializate (DIICOT si DNA), cu competențe dovedite în astfel de fapte, fiind vorba totuși de un număr mic de astfel de cazuri.

- La fel ca și în cazul procurorului general, șefii DNA, DIICOT și adjuncții, președintele României nu este parte a procedurii de revocare din funcție.

- În plus, procurorii șefi de secție din cadrul Direcției speciale sunt numiți în funcție după același mecanism, respectiv cu eliminarea președintelui României din procedură.”

Este mai mult decât clar. Minciunile în lanț spuse în fața camerelor Tv denotă o lipsă crasă de bun-simț. Bădărănie la superlativ.

Subordonarea Justiției. „Modelul” Polonia și Ungaria acum în România

Imagine HotNews

Știu că avem un guvern care a luat-o pe arătură. Știu că face prăpăd economic și distruge, de parcă are ca obiectiv distrugerea, sistemele sociale ale României pentru a satisface „invențiile” unor indivizi puși pe căpătuială, deciși să rămână în istorie ca „formatori de țară”.

Nu este o noutate. În 2014 s-a terminat „domnia” lui Traian Băsescu, alt „făuritor de țară”, alt „domnitor” de modă veche, alt personaj sinistru care visa viitorul pe deasupra nevoilor persoanelor care formează populația României. După ce și-a terminat mandatele, lucrarea lui statală și-a găsit obștescul sfârșit.

Iar asta ne confirmă faptul că tot ce este construit împotriva oamenilor, împotriva intereselor majore ale națiunii nu are finalitatea dorită de „dictatori”. Lumea revine la normalitate. Iar conducătorii ar trebui să priceapă, dacă nu au tărâțe'n cap, că lumea „nu se mișcă” repede ci încet, bunăstarea nu apare peste noapte, ci după o îndelungă acumulare, evoluția societății nu se poate realiza bătând din palme ci pregătind generațiile care vin să participe la construcția ei  prin mai multă știință de carte, mai multă pricepere în folosirea tehnologiilor moderne și eficiente, o mai bună sănătate, o educație în sensul național și al ambiției de a deveni mai buni și mai eficienți în raport cu alte națiuni.

La „cursdeguvernare” am găsit un material cu titlul „Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor”, scris de judecătorul Horațiu Dumbravă. Îl recomand. Mai ales pentru faptul că judecătorul este o persoană avizată să facă astfel de aprecieri fiind în perioada 2011-2016 membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană. Postură din care a fost martor la „reformele judiciare” din Ungaria și Polonia dar și la reacțiile Uniunii Europene de respingere a lor. Uneori, când situația era prea complicată, cele două state au făcut un pas în spate dar nu au renunțat la subordonarea Justiției de către executiv. De fapt, în Polonia și Ungaria suntem în fața unor executive care au subordonat legislativul și Justiția. Fără echivoc iar Uniunea Europeană este foarte fermă în a declara și acționa ca atare, că cele două state încalcă prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și, ca atare, vor fi aplicate prevederile art. 7 care lipsește cele două state de dreptul de a vota în Consiliul European.

Judecătorul Horațiu Dumbravă observă că ideile năstrușnice ale ministrului Tudorel Toader sunt foarte asemănătoare cu ideile polonilor sau ale ungurilor. Parlamentul României este captivul unui grup infracțional organizat condus de infractorul Liviu Dragnea. Infractorul Dragnea conduce de fapt și executivul, prin „intermediul” partidului, executivul fiind chemat la partid să dea socoteală cu privire la măsurile ce le aplică nu potrivit programului de guvernare aprobat de Parlament ci după cum i se scoală infractorului Dragnea „inteligența”. Pur și simplu, infractorul Liviu Dragnea a reînviat partidul stat, ca pe timpul dictaturii comuniste.

Câteva concluzii sunt mai mult decât evidente. Instituțiile Uniunii Europene au experiența căpătată cu Polonia și Ungaria așa că au înțeles foarte ușor ce dorește să facă infractorul Liviu Dragnea și găștile politice care îl asistă.

• voința politică a fost determinantă în a schimba structura, funcționarea instanțelor, numirea și revocarea președinților de instanțe și alte măsuri. Așa cum a remarcat Comisia Europeană, prin aceste „reforme” se crează premisa politizării justiției (Ungaria: aici, Polonia: aici).
• Pe lângă majoritatea parlamentară confortabilă din ambele state, guvernele aparțin aceluiași partid, iar curțile constituționale au devenit pârghii ale puterii politice. În Polonia, președintele republicii este parte a aceluiași partid aflat la putere.
• Presa a relatat că lideri politici importanți ai forțelor politice ce dețin puterea politică sau apropiați ai lor au probleme de natură penală, iar subordonarea justiției are ca țintă și asigurarea puterii parlamentare, guvernamentală pe o lungă perioadă de timp (Ungaria: aici și aici; Polonia: aici).
• Era nevoie, pe lângă retorica populistă, și de oameni din sistem care să gândească coerența acestor pachete de legi. Evident, aceștia au fost numiți în funcțiile înalte ale sistemului de justiție „reformat”.

Să privim cu atenție observațiile de mai sus.

Reformele care crează premisa politizării justiției au ajuns și la noi, prin „bunăvoința” specialiștilor pe care PSD și ALDE i-au băgat în Justiție sau în structurile apropiate justiției. Tudorel Toader este ministru al justiției, „civicii” cum ar fi Alistar au intrat, prin votul PSD-ALDE în Parlament (au majoritate, ce naiba!), în CSM și dau acolo 2 voturi pentru PSD-ALDE, niște judecători au trecut cu cățel și purcel de partea puterii politice stimulați cu ideea că vor fi sprijiniți să elimine procurorii din sistemul magistraturii, unii procurori care au ceva de împărțit cu Kovesi și Lazăr s-au alăturat și ei, bașca liota de universitari care mănâncă cu polonicul pe la Tv tot felul de tâmpenii, doar-doar vor fi băgați în seamă și vor ajunge și ei la „oasele puterii” pe care le visează zi și noapte.

Și în Polonia și în Ungaria, legislativul și executivul sunt complet la dispoziția unui singur partid. De la președintele republicilor la acel +1 care asigură majoritatea în Parlament.

Și în Polonia și în Ungaria presa a semnalat că lideri politici care dețin puterea sau apropiați ai lor au probleme cu legea penală, scopul „reformelor” fiind acela de a-i scăpa de justiție dar și de a asigura pe viitor asigurarea puterii parlamentare și guvernamentale. Din moment ce au subordonat justiția, atacul asupra opoziției se va face și cu concursul justiției, liderii politici și partidele care le sunt adversari politici vor fi „controlate” prin intermediul actorilor  justiției. Procesele politice sunt la îndemână cu o justiției controlată și având alături o presă subordonată.

România are particularități. Nu sunt de bun augur. Polonia și Ungaria își asigură sprijinul reciproc în Consiliul European (au încă dreptul de veto), Parlamentul European și în fața Comisiei Europene. România nu are pe nimeni. Nu este exclus ca Ungaria să „sară” în ajutorul PSD-ALDE prin folosirea șantajului: introducerea limbii maghiare ca limbă oficială în România, acel celebru deja 10% din populație să fie vorbitoare de maghiară, Ungaria va sprijini România în fața „hainilor de la Bruxelles”. Bine-bine, ținta politică este ca la București, în baza acestei legi, să vedem pe străzi cum acestea vor avea și denumirea în limba maghiară, instituțiile publice vor trece și denumirea maghiară a sediului lor, instituțiile publice vor fi obligate să angajeze vorbitori de limba maghiară pentru că aceasta devine limbă oficială a statului iar obligarea unui maghiar să vorbească limba română ar însemna „un abuz nepermis în democrație” față de un reprezentant al minorității. Deja Kelemen Hunor anunță că PNL se comportă expremist, că bagă pumnul în gură minorității maghiare.

România are MCV-ul în vigoare. Este evident că derapajul major de la democrație nu va duce la încetarea MCV. Minciunile guvernului că au primit aprobarea Comisiei Europene pentru aceste „reforme” ale justiției au fost repede contrate de Comisia Europeană. Nu, nu au fost de acord, sunt chiar îngrijorați de ideile pe care puterea PSD-ALDE le impune în această așa-zisă reformă.

Mecanismul statului de drept ce a fost adoptat de Comisia Europeană în 2014

• Din capul locului trebuie spus că Polonia este deja subiect al acestui mecanism. Este deja parcurs al doilea pas împotriva Poloniei, de către Comisie, și anume sesizarea Curții Uniunii Europene de Justiție.
• Mecanismul poate fi citit aici (comunicatul oficial al Comisiei Europene). De remarcat că acest mecanism a fost adoptat în anul 2014 după eșecul unor sancțiuni eficace pe care instituțiile UE să le adopte la adresa Ungariei.
• Întregul proces se finalizează cu „opțiunea nucleară”, după cum o denumește Comisia Europeană: declanșarea procedurii prevăzute de art. 7 din Tratatul UE, care, se poate finaliza cu suspendarea dreptului de vot în instituțiile europene, inclusiv în Consiliul European.
• Sunt și alte instrumente ce pot fi activate de Comisia Europeană, din oficiu sau la solicitarea statelor membre, cum ar fi suspendarea negocierilor cu România privind spațiul Schengen, sau cele privind aderarea la moneda UE (așa numitul spațiu euro), precum și alte măsuri.
• Ca o concluzie: s-ar putea să asistăm la măsuri fără precedent în cazul României pe care să le ia instituțiile UE, dacă puterea politică din România este determinată să ducă până la capăt subordonarea politică a justiției. Nu știu dacă responsabilii de acest proces din România au avut în vedere o astfel de evoluție, dar de plătit, vom plăti pagubele noi, cetățenii români.

Fiind un articol tehnic, aplicat, motivat, nu putem vorbi despre „jocuri de cuvinte”. Autorul se mișcă în limitele raționamentului juridic, face parte din natura lui ca profesionist al dreptului. Exemplele date sunt absolut suficiente pentru a face credibilă judecata. Suntem pe marginea prăpastiei. Suntem în fața unui risc major pentru că suportul constituțional al statului de drept are rateuri. Curtea Constituțională a României s-a aliat cu puterea politică PSD-ALDE pentru a face pe plac unor infractori ajunși la puterea politică.

Stăm foarte rău la capitolul implicare cetățenească în viața societății. S-a umplut țara de „independenți” și de „indolenți”. Starea societății românești este o garanție pentru libertatea de mișcare a infractorilor. Iar infractorii nu s-au lăsat prea mult invitați să preia puterea politică în România.

Dubla măsură

Ministrul Tudorel Toader nu se lasă. Vede opoziția tot mai mare la năstrușnicia făcută de el numită „proiect de lege” de modificare a legilor justiției și umblă la „acorduri fine”. Caută să prostească lumea'n față. Nici mai mult și nici mai puțin.

Cere ca lumea să nu mai critice proiectul pentru că, este corect, este doar un proiect și nu o lege aprobată. Abia după ce devine lege, după mintea lui dar și a altora de pe lângă el, legea ar putea fi criticată. Să mori tu? După ce legea își face medrele? După ce produce efectele juridice nedorite? După ce tu și șleahta care te susține eliminați din sistem pe cei care vă deranjează și vă împiedică să devalizați țara?

Evident că susține, cu înverșunare, ideea că el a folosit majoritatea ideilor exprimate de către CSM pentru modificările legislative. Numai că CSM a dat publicității avizul negativ și am citit acolo că ilustrul manipulator de legi minte. Minte cu nerușinare. A folosit propunerile adunate de CSM însă le-a maltratat de nu se mai deosebește nimic din ele. Pe lângă alte păcate, CSM a atras atenția asupra faptului că „ilustrul, emeritul jurist” Toader Tudorel a propus eliminarea din legile în vigoare a prevederilor care asigură independența financiară a puterii judecătorești, i-a luat acesteia „responsabilitatea” deciziei financiare și, ca un bun „samaritean”, a preluat la minister această responsabilitate. Adică, mai pe șleau, ministrul redevine conducătorul administrativ al justiției, ca în perioada guvernării Năstase.

Cele de mai sus sunt doar o introducere. Pentru că este imposibil să merg la ideea de bază a articolului fără să le pomenesc. Există legături foarte strânse între toate modificările cerute de Tudorel Toader legilor justiției având ca finalitate subordonarea deplină a puterii judecătorești de către puterea executivă. Iar tăcerea noastră, a cetățenilor, la cererea lui Tudorel Toader sau a infractorului Liviu Dragnea înseamnă nici mai mult și nici mai puțin decât o gravă complicitate la degradarea statului de drept.

Inspecția Judiciară a devenit „moneda de schimb”. Tudorel Toader a constatat, poate a fost pregătit din timp să constate acest lucru, că „locul” Inspecției Judiciare poate fi negociat. În timp ce lumea se concentrează asupra locului acesteia, nu este atentă la celelalte reglementări care fac din ministrul justiției „stăpânul” puterii judecătorești. Imaginea corectă ce rezultă din aceste modificări legislative este aceea a „puterii judecătorești” (prevăzută de Constituție la art. 1 alin (4) ca fiind „separată și în echilibru” față de celelalte puteri ale statului - legislativă și executivă), „stând” cuminte la ședințele de guvern prin „reprezentantul” ei în persoana ministrului justiției și primind sarcini guvernamentale pentru buna funcționare a societății. Aceasta este imaginea care trebuie reținută!

La Craiova, spune Agerpres, ministrul Tudorel Toader a spus o mulțime de cuvinte, printre care și pe acestea:

„Vorbeam la acel moment, 23 august, și de o incompatibilitate funcțională între Inspecția Judiciară și CSM și am argumentat faptul că la nivel de principiu mie mi se pare inadecvat ca CSM să stabilească regulamentul de activitate a Inspecției, Inspecția pe baza acelui regulament să verifice procurorii, judecătorii față de care sunt sesizări, după care raportul de control să fie supus aprobării CSM-ului. Adică cel controlat face regulile controlorului și aprobă și rezultatul actului de control. Dar asta e la nivel de principiu. Câți or fi fost de acord sau nu la momentul respectiv, nu știu. Dar ce știu este faptul că tot mai mulți români au văzut ceea ce s-a petrecut în raporturile dintre CSM și Inspecția Judiciară și au văzut toate aceste reclamații, nemulțumiri, acțiuni, sesizări, plângeri făcute de unii împotriva altora și în felul acesta rezultă că este ceva în neregulă privind reglementarea raporturilor dintre Inspecție și CSM sau CSM și Inspecție Judiciară”

Inspecția Judiciară este o instituție din componența Consiliului Superior al Magistraturii (Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii). Inspecția judiciară efectuează cercetarea disciplinară a procurorilor și judecătorilor! Funcția lor este similară altor organisme de control ale instituțiilor statului: Corpul de Constrol al primului ministru, corpurile de control ale ministerelor, corpurile de control ale instituțiilor publice descentralizate sau deconcentrate. Similar instituțiilor care au organisme ce efectuează cercetarea disciplinară în cadrul instituțiilor din care fac parte, rezultatul controlului disciplinar este supus aprobării conducerii instituției. Inspecția Judiciară prezintă rezultatul cercetării disciplinare Consiliului Superior al Magistraturii care decide, ca primă instanță, asupra sancțiunii ce urmează a fi aplicată procurorului sau judecătorului care nu și-a făcut treaba sau a comis o abatere disciplinară. Procurorul sau judecătorul nemulțumit de decizia CSM se poate adresa instanței de contencios administrativ.

Ce face, de fapt, Tudorel Toader? Ia Inspecția Judiciară de la CSM (îi ia organismul intern de control judiciar!), îl pune în subordinea lui și îi dă de lucru. Îi cere să „efectueze cercetarea disciplinară” asupra unui procuror sau a unui judecător după cum consideră el că este nevoie. Păi, el fiind șeful, cine ar urma să aprobe rezultatul controlului Inspecției Judiciare? El, Tudorelul, șeful (ce mama naibii, nu este șef de pomană!). Din moment ce el este șeful, posibilitatea ca CSM să ia măsuri în cazul unui procuror sau judecător se reduce dramatic. Dacă ministrul nu vrea,  „indisciplinatul” nu va fi sancționat! Doar în cazul în care ministrul vrea, CSM va judeca un procuror sau judecător care a încălcat regulamentele disciplinare. Dar dacă a comis „individul/a” altceva? De exemplu, a comis o faptă de natură penală? Tot ministrul are rezoluția în pix. El, cel care este titularul dreptului de a reprezenta persoana juridică Ministerul Justiției devine singurul în măsură, potrivit legii penale, să ceară Ministerului Public începerea urmăririi penale a procurorului sau judecătorului care a încălcat legea. Păi, de aici, nu este mare lucru să se ajungă la o astfel de cerere pe „o bănuială”, procurorii fiind obligați să facă verificări astfel că Antena 3 și România Tv au toto timpul pentru a face din procurorul „X” sau judecătorul „Y” un fel de „cârpă de șters pe jos”. Iar restul procurorilor și judecătorilor vor lua aminte (este în firea omului să se teamă pentru siguranța lui, pentru munca lui, pentru familia lui). Nu fac sluj în fața puterii politice, pot ajunge „cârpe de șters pe jos”.

Dacă a văzut Tudorel Toader că lumea protestează, vine cu ideea ca Inspecția Judiciară să devină „independentă” de CSM. Iar aici sunt multe de observat. Sesizarea Inspecției Judiciare se face de către instituțiile prevăzute de lege. Există un control ierarhic în instituțiile care compun „autoritatea judecătorească” însă cercetarea disciplinară a procurorilor și judecătorilor este dată Inspecției Judiciare. Această cercetare este un instrument al CSM pentru a putea exercita funcția de bază prevăzută de Constituție, aceea de a apăra „independența justiției”. Cum naiba să poți considera că CSM va trebui să se bazeze pe o instituție străină de sistem?! Prin această propunere, chipurile după model din afară, nici măcar generalizat, CSM devine doar un fel de primă instanță pentru judecarea unor procurori sau judecători care au comis abateri disciplinare, fără a avea dreptul să se pronunțe asupra activității Inspecției Judiciare, ca instituție care, nu este de neglijat aspectul, poate avea un puseu de exces de zel și să facă harcea parcea o judecătorie, un tribunal, o curte de apel sau o secție a ICCJ, precum și unitățile de parchet de pe lângă acestea fără a răspunde în fața nimănui! Este la fel de periculoasă această soluție ca cea a subordonării Inspecției Judiciare de executiv.

Am văzut că cei de la Inspecția Judiciară au aplaudat, pe la început, ideile separatiste ale lui Tudorel Toader. Bănuiesc că individul a promis ceva funcții de secretar de stat sau pe acolo! Chiar dacă după scurt timp au revenit la linia de plutire, cei de la Inspecția Judiciară rămân foarte-foarte dubioși, mai ales după ce am văzut că împotriva bunului simț au început să joace în barca puterii politice. Au devenit instrument al puterii PSD-ALDE în atacul mizerabil asupra Justiței.

Atacul împotriva statului de drept comis de Tudorel Toader și magistrații care l-au asistat la modificarea legilor justiției

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, cu sprijinul unor magistrați și universitari din facultățile de drept au mătrășit legile justiției pentru a face pe plac partidelor politice de la putere - PSD și ALDE -, dar în special liderilor acestora, fără a exclude membrii acestor partide aflați în diferite faze ale urmăririi penale sau chiar condamnați dar prezenți în Parlament sau în funcții de decizie la nivelul autorităților locale. C'așa e legea ! Făcută de ei pentru ei.

Cea mai completă reacție la anunțul făcut de ministrul Tudorel Toader este a președintelui Klaus Iohannis, fără a neglija reacția președintelui PNL, lider al opoziției, Ludovic Orban sau a Ministerului Public condus de Procurorul General al României Augustin Lazăr.

Pun declarația președintelui Klaus Iohannis.

„Poziția Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, privind propunerile de modificare a legilor 303/2004, 304/2004, 317/2004
23 august 2017

În legătură cu propunerile de modificare a legilor 303/2004, 304/2004, 317/2004, anunțate astăzi de către ministrul Justiției, Departamentul Comunicare Publică este abilitat să transmită poziția Președintelui României, domnul Klaus Iohannis:

Propunerile prezentate astăzi de ministrul Justiției se constituie într-un atac asupra statului de drept, independenței și bunei funcționări a Justiției, precum și împotriva luptei anticorupție.

România se află într-un moment care îi este favorabil în planul relațiilor internaționale, cu precădere în comunitatea europeană. Ar fi în defavoarea țării noastre ca, după toate eforturile depuse până acum, să ne întoarcem la vechile practici de a pune presiune asupra justiției. Acest lucru ar fi în totală contradicție cu angajamentele pe care și le-a luat România prin aderarea la Uniunea Europeană și nu ar face decât să mențină pe termen nelimitat Mecanismul de Cooperare și Verificare.

O parte din măsurile anunțate încearcă inducerea unei false probleme și acreditarea ideii că Președintele României ar fi factorul politic care trebuie eliminat din procedura de numire în funcții de conducere din cadrul sistemului judiciar. În realitate, rapoartele MCV, recomandările atât ale Comisiei de la Veneția, cât și ale Consiliului consultativ al judecătorilor europeni îl indică pe ministrul Justiției drept elementul prin care se realizează influența politicului în aceste proceduri.

În ultimul deceniu, preocuparea decidenților politici a fost aceea de a asigura independența justiției prin reducerea până la eliminare a rolului ministrului Justiției în cadrul procedurilor de numire în funcții de conducere din cadrul sistemului judiciar, în paralel cu sporirea treptată a rolului CSM. 

Propunerile de astăzi urmăresc întărirea rolului ministrului Justiției și diminuarea rolului CSM în privința gestionării carierei magistraților, de fapt, slăbirea justiției.

Președintele României este implicat și în desemnarea procurorilor șefi în virtutea faptului că veghează la respectarea Constituției și exercită funcția de mediere, având rolul unui arbitru între puterile statului. În schimb, ministrul Justiției este numit politic, prin votul unei majorități parlamentare, cu scopul punerii în aplicare a unui program de guvernare asumat politic.

Articolul 132 din Constituție prevede că procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea, și nu în subordinea ministrului Justiției. Autoritatea însă nu se confundă cu subordonarea, iar un jurist onest, indiferent de interesele unor oameni politici vremelnici, nu ar trebui să inducă diferențe artificiale între statutul judecătorilor și cel al procurorilor.

Preluarea instrumentelor de control asupra activității magistraților de către factorul politic, amenințarea judecătorilor cu răspunderea patrimonială în caz de erori judiciare și subordonarea procurorilor față de ministrul Justiției, precum și ingerința procurorilor ierarhic superiori în dosarele procurorilor de caz, inclusiv prin invocarea netemeiniciei, vor avea ca rezultat timorarea magistraților și reducerea independenței lor. La acestea se adaugă și propunerea de înființare a unei structuri specializate exclusiv pentru urmărirea penală a magistraților cu consecințe asupra competențelor celorlalte parchete specializate, în particular a DNA. În absența unor garanții legislative și instituționale cu privire la independența acestei noi structuri, riscul afectării luptei împotriva corupției este evident.

Propunerile ministrului Justiției necesită respectarea exigențelor transparenței decizionale și supunerea acestora unor autentice dezbateri publice. Totodată, având în vedere că aceste modificări afectează organizarea judiciară și cariera magistraților, punctul de vedere al magistraților este obligatoriu.

Dacă acest amalgam de măsuri va fi asumat de Guvern și aprobat de Parlament, eforturile României de mai bine de 10 ani vor fi anulate și justiția se va întoarce în timp, într-o epocă în care era subordonată politicului”.

Președintele PNL a expus, mai scurt, este drept, poziția PNL cu privire la aceste propuneri. PNL nu  este de acord cu ele și va lupta ca aceste propuneri să nu fie adoptate în Parlament sau de către Guvern.

„Guvernul isi da arama pe fata. Dragnea si Tariceanu vor sa subordoneze politic parchetele pentru a inhiba anchetele, in special pentru fapte de coruptie, care vizeaza liderii partidelor de guvernamant. Scoaterea presedintelui din ecuatia numirii sefilor de parchete permite arbitrariul ministrului de justitie, care este politic, in nominalizarea acestora. Ministrul politic va cauta sa numeasca procurori obedienti, care sa raspunda la comenzi si care sa nu mai indrazneasca sa declanseze anchete impotriva protejatilor din clientela politico-economica. Mai mult, parchetele pot sa se transforme intr-o arma politica de lupta impotriva opozantilor.

Prin trecerea inspectiei judiciare in subordinea ministrului justitiei, aceasta risca sa se transforme intr-o falanga represiva a partidului de guvernamant, care sa intimideze magistratii. Suntem categoric impotriva si ne vom lupta cu toate armele pentru a impiedica adoptarea acestor enormitati care risca sa distruga independenta puterii judecatoresti si sa puna sub semnul intrebarii democratia din Romania”.

Inclusiv Ministerul Public și-a anunțat „uimirea” față de propunerile ministrului justiției. Au și de ce. Procurorii vor trece de la „autoritatea judecătorească” la „autoritatea administrativă”, schimbarea procurorilor din funcții urmând a se face atunci când partidele politice iau puterea ! Acesta este sensul propunerilor lui Tudorel Toader, profesor de drept penal, fost judecător la CCR ...