Subordonarea Justiției. „Modelul” Polonia și Ungaria acum în România

Imagine HotNews

Știu că avem un guvern care a luat-o pe arătură. Știu că face prăpăd economic și distruge, de parcă are ca obiectiv distrugerea, sistemele sociale ale României pentru a satisface „invențiile” unor indivizi puși pe căpătuială, deciși să rămână în istorie ca „formatori de țară”.

Nu este o noutate. În 2014 s-a terminat „domnia” lui Traian Băsescu, alt „făuritor de țară”, alt „domnitor” de modă veche, alt personaj sinistru care visa viitorul pe deasupra nevoilor persoanelor care formează populația României. După ce și-a terminat mandatele, lucrarea lui statală și-a găsit obștescul sfârșit.

Iar asta ne confirmă faptul că tot ce este construit împotriva oamenilor, împotriva intereselor majore ale națiunii nu are finalitatea dorită de „dictatori”. Lumea revine la normalitate. Iar conducătorii ar trebui să priceapă, dacă nu au tărâțe'n cap, că lumea „nu se mișcă” repede ci încet, bunăstarea nu apare peste noapte, ci după o îndelungă acumulare, evoluția societății nu se poate realiza bătând din palme ci pregătind generațiile care vin să participe la construcția ei  prin mai multă știință de carte, mai multă pricepere în folosirea tehnologiilor moderne și eficiente, o mai bună sănătate, o educație în sensul național și al ambiției de a deveni mai buni și mai eficienți în raport cu alte națiuni.

La „cursdeguvernare” am găsit un material cu titlul „Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor”, scris de judecătorul Horațiu Dumbravă. Îl recomand. Mai ales pentru faptul că judecătorul este o persoană avizată să facă astfel de aprecieri fiind în perioada 2011-2016 membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană. Postură din care a fost martor la „reformele judiciare” din Ungaria și Polonia dar și la reacțiile Uniunii Europene de respingere a lor. Uneori, când situația era prea complicată, cele două state au făcut un pas în spate dar nu au renunțat la subordonarea Justiției de către executiv. De fapt, în Polonia și Ungaria suntem în fața unor executive care au subordonat legislativul și Justiția. Fără echivoc iar Uniunea Europeană este foarte fermă în a declara și acționa ca atare, că cele două state încalcă prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și, ca atare, vor fi aplicate prevederile art. 7 care lipsește cele două state de dreptul de a vota în Consiliul European.

Judecătorul Horațiu Dumbravă observă că ideile năstrușnice ale ministrului Tudorel Toader sunt foarte asemănătoare cu ideile polonilor sau ale ungurilor. Parlamentul României este captivul unui grup infracțional organizat condus de infractorul Liviu Dragnea. Infractorul Dragnea conduce de fapt și executivul, prin „intermediul” partidului, executivul fiind chemat la partid să dea socoteală cu privire la măsurile ce le aplică nu potrivit programului de guvernare aprobat de Parlament ci după cum i se scoală infractorului Dragnea „inteligența”. Pur și simplu, infractorul Liviu Dragnea a reînviat partidul stat, ca pe timpul dictaturii comuniste.

Câteva concluzii sunt mai mult decât evidente. Instituțiile Uniunii Europene au experiența căpătată cu Polonia și Ungaria așa că au înțeles foarte ușor ce dorește să facă infractorul Liviu Dragnea și găștile politice care îl asistă.

• voința politică a fost determinantă în a schimba structura, funcționarea instanțelor, numirea și revocarea președinților de instanțe și alte măsuri. Așa cum a remarcat Comisia Europeană, prin aceste „reforme” se crează premisa politizării justiției (Ungaria: aici, Polonia: aici).
• Pe lângă majoritatea parlamentară confortabilă din ambele state, guvernele aparțin aceluiași partid, iar curțile constituționale au devenit pârghii ale puterii politice. În Polonia, președintele republicii este parte a aceluiași partid aflat la putere.
• Presa a relatat că lideri politici importanți ai forțelor politice ce dețin puterea politică sau apropiați ai lor au probleme de natură penală, iar subordonarea justiției are ca țintă și asigurarea puterii parlamentare, guvernamentală pe o lungă perioadă de timp (Ungaria: aici și aici; Polonia: aici).
• Era nevoie, pe lângă retorica populistă, și de oameni din sistem care să gândească coerența acestor pachete de legi. Evident, aceștia au fost numiți în funcțiile înalte ale sistemului de justiție „reformat”.

Să privim cu atenție observațiile de mai sus.

Reformele care crează premisa politizării justiției au ajuns și la noi, prin „bunăvoința” specialiștilor pe care PSD și ALDE i-au băgat în Justiție sau în structurile apropiate justiției. Tudorel Toader este ministru al justiției, „civicii” cum ar fi Alistar au intrat, prin votul PSD-ALDE în Parlament (au majoritate, ce naiba!), în CSM și dau acolo 2 voturi pentru PSD-ALDE, niște judecători au trecut cu cățel și purcel de partea puterii politice stimulați cu ideea că vor fi sprijiniți să elimine procurorii din sistemul magistraturii, unii procurori care au ceva de împărțit cu Kovesi și Lazăr s-au alăturat și ei, bașca liota de universitari care mănâncă cu polonicul pe la Tv tot felul de tâmpenii, doar-doar vor fi băgați în seamă și vor ajunge și ei la „oasele puterii” pe care le visează zi și noapte.

Și în Polonia și în Ungaria, legislativul și executivul sunt complet la dispoziția unui singur partid. De la președintele republicilor la acel +1 care asigură majoritatea în Parlament.

Și în Polonia și în Ungaria presa a semnalat că lideri politici care dețin puterea sau apropiați ai lor au probleme cu legea penală, scopul „reformelor” fiind acela de a-i scăpa de justiție dar și de a asigura pe viitor asigurarea puterii parlamentare și guvernamentale. Din moment ce au subordonat justiția, atacul asupra opoziției se va face și cu concursul justiției, liderii politici și partidele care le sunt adversari politici vor fi „controlate” prin intermediul actorilor  justiției. Procesele politice sunt la îndemână cu o justiției controlată și având alături o presă subordonată.

România are particularități. Nu sunt de bun augur. Polonia și Ungaria își asigură sprijinul reciproc în Consiliul European (au încă dreptul de veto), Parlamentul European și în fața Comisiei Europene. România nu are pe nimeni. Nu este exclus ca Ungaria să „sară” în ajutorul PSD-ALDE prin folosirea șantajului: introducerea limbii maghiare ca limbă oficială în România, acel celebru deja 10% din populație să fie vorbitoare de maghiară, Ungaria va sprijini România în fața „hainilor de la Bruxelles”. Bine-bine, ținta politică este ca la București, în baza acestei legi, să vedem pe străzi cum acestea vor avea și denumirea în limba maghiară, instituțiile publice vor trece și denumirea maghiară a sediului lor, instituțiile publice vor fi obligate să angajeze vorbitori de limba maghiară pentru că aceasta devine limbă oficială a statului iar obligarea unui maghiar să vorbească limba română ar însemna „un abuz nepermis în democrație” față de un reprezentant al minorității. Deja Kelemen Hunor anunță că PNL se comportă expremist, că bagă pumnul în gură minorității maghiare.

România are MCV-ul în vigoare. Este evident că derapajul major de la democrație nu va duce la încetarea MCV. Minciunile guvernului că au primit aprobarea Comisiei Europene pentru aceste „reforme” ale justiției au fost repede contrate de Comisia Europeană. Nu, nu au fost de acord, sunt chiar îngrijorați de ideile pe care puterea PSD-ALDE le impune în această așa-zisă reformă.

Mecanismul statului de drept ce a fost adoptat de Comisia Europeană în 2014

• Din capul locului trebuie spus că Polonia este deja subiect al acestui mecanism. Este deja parcurs al doilea pas împotriva Poloniei, de către Comisie, și anume sesizarea Curții Uniunii Europene de Justiție.
• Mecanismul poate fi citit aici (comunicatul oficial al Comisiei Europene). De remarcat că acest mecanism a fost adoptat în anul 2014 după eșecul unor sancțiuni eficace pe care instituțiile UE să le adopte la adresa Ungariei.
• Întregul proces se finalizează cu „opțiunea nucleară”, după cum o denumește Comisia Europeană: declanșarea procedurii prevăzute de art. 7 din Tratatul UE, care, se poate finaliza cu suspendarea dreptului de vot în instituțiile europene, inclusiv în Consiliul European.
• Sunt și alte instrumente ce pot fi activate de Comisia Europeană, din oficiu sau la solicitarea statelor membre, cum ar fi suspendarea negocierilor cu România privind spațiul Schengen, sau cele privind aderarea la moneda UE (așa numitul spațiu euro), precum și alte măsuri.
• Ca o concluzie: s-ar putea să asistăm la măsuri fără precedent în cazul României pe care să le ia instituțiile UE, dacă puterea politică din România este determinată să ducă până la capăt subordonarea politică a justiției. Nu știu dacă responsabilii de acest proces din România au avut în vedere o astfel de evoluție, dar de plătit, vom plăti pagubele noi, cetățenii români.

Fiind un articol tehnic, aplicat, motivat, nu putem vorbi despre „jocuri de cuvinte”. Autorul se mișcă în limitele raționamentului juridic, face parte din natura lui ca profesionist al dreptului. Exemplele date sunt absolut suficiente pentru a face credibilă judecata. Suntem pe marginea prăpastiei. Suntem în fața unui risc major pentru că suportul constituțional al statului de drept are rateuri. Curtea Constituțională a României s-a aliat cu puterea politică PSD-ALDE pentru a face pe plac unor infractori ajunși la puterea politică.

Stăm foarte rău la capitolul implicare cetățenească în viața societății. S-a umplut țara de „independenți” și de „indolenți”. Starea societății românești este o garanție pentru libertatea de mișcare a infractorilor. Iar infractorii nu s-au lăsat prea mult invitați să preia puterea politică în România.

Băsescu recunoaște, direct și indirect, că acțiunile lui sunt imorale, că este nedrept și că înșeală populația !

Agerpres. „UPDATE Băsescu: CSM este mult mai îndreptățit să facă o sesizare la CCR”. O afirmație ca să se afle în treabă sau continuarea dezinformării.

Întrebat de un jurnalist dacă va da curs solicitării judecătorului din CSM Horațius Dumbravă și va cere CCR să se pronunțe asupra unui conflict juridic de natură constituțională cu privire la refuzul Parlamentului de a ridica imunitatea unor parlamentari, Traian Băsescu a dat un răspuns tranșant, chiar dacă mai lung:

„Dacă aș fi considerat că are șanse o astfel de sesizare la Curte, vă asigur că o făceam demult, de când tot protestez la fiecare blocare a justiției în cazul unor parlamentari. Cam lung răspunsul, dar asta e. Cred că CSM este mult mai îndreptățit să facă această sesizare la Curte.

Cred că domnul Dumbravă s-a îndrăgostit de stilul epistolar. Văd că îmi tot scrie în ultima perioadă, dându-și seama că este un mijloc de a te face cunoscut. Atâta timp cât CSM poate să facă această sesizare, și acolo este o instituție formată numai din juriști, nu înțeleg de ce domnul Dumbravă ar vrea să facă acest lucru Președinția. Eu am condamnat întotdeauna blocarea justiției atunci când a fost vorba de membri ai Parlamentului, cu certitudine toți știm că se întâmplă frecvent când este vorba de corupții transpartinici, că se susțin unii pe alții, dar cred că CSM, instituție din care domnul Dumbravă face parte, este mult mai pregătit să facă o astfel de sesizare la Curte decât Președinția, care are doar cinci juriști

De aceea, cred că CSM va decide... Și spun va decide, fac o paranteză, văd că astăzi și domniile lor au avut dubii dacă este constituțional sau nu, pentru că există un articol în Constituție care spune cine decide asupra ridicării imunității unui parlamentar, Senatul, Camera Deputaților sau Președintele, iar legea vine și ne explică în ce condiții o poate fiecare. Deci, cred că la Curtea Constituțională, dacă îmi permiteți o apreciere, va citi exact acest articol și va reveni cu el, constatând că o eventuală sesizare este fără obiect”.

Marota politicianistă folosită intens de Traian Băsescu și hăbăucii care îl aplaudă este „blocarea justiției” de către Parlament la cererile procurorilor. Este un fals. Un mare fals spus cu tupeu, cu nesimțire, cu dispreț față de lege.

În primul rând, avem o procedură legală privind procesul penal. Când este vorba despre parlamentari sau membri ai guvernului ori magistrați (judecători sau procurori !) procedura legală cuprinde norme constituționale. Acțiunea fiecărei Camere a Parlamentului sau a Președintelui României la cererea unui organ de anchetă penală se circumscrie cadrului procesual penal și este legală indiferent de soluția dată. Ce este legal este și moral ! Fiind legală, soluția dată de Parlament nu poate fi considerată o ingerință în actul de justiție. Din contra, critica publică a reprezentantului altei puteri publice asupra unui soluții cu caracter juridic, dispusă de un organ al unei puteri publice competent potrivit legii, cum este acuzarea sau adoptarea unor măsuri asiguratorii în procesul penal, săvârșită cu respectarea expresă a legii este o ingerință în actul de justiție.

Traian Băsescu recunoaște astfel (indirect) că el are acțiuni de ingerință în actul de justiție prin criticile aduse Parlamentului pentru soluțiile alese de acesta la cererea organelor de anchetă penală.

El recunoaște direct că nu a sesizat CCR cu privire la un conflict juridic de natură constituțională cu privire la subiect pentru că nu ar fi avut șanse de succes. CCR i-ar fi arătat prevederile constituționale în vigoare iar el s-ar fi făcut de râs ca unul care nu știe să citească.

Restul declarației lui, pe subiect dar pe lângă lege, este nerelevant. S-a comportat ca un moderator de show de can-can.

Comportamentul lui Traian Băsescu este nu doar imoral, contrar normelor constituționale și legii, este dăunător pentru că îndeamnă populația la nerespectarea legii. Traian Băsescu este sperjur, încălcând prin ceea ce a făcut în materie jurământul depus ca Președinte al României - a jurat să respecte și să apere Constituția și legile țării ! Respectarea Constituției nu înseamnă doar cunoașterea ei ci și acceptarea dispozițiilor constituționale așa cum sunt ele precum și actele și faptele celorlalte puteri ale statului săvârșite în limitele prevederilor constituționale. Tocmai acest lucru Traian Băsescu nu vrea să respecte. Din nefericire, CCR a statuat din 2007 că astfel de acte de încălcare a prevederilor constituționale, începând cu încălcarea jurământului depus la investire, nu constituie „grave încălcări ale Constituției” astfel că Traian Băsescu are liber să nu o respecte.

Pentru societatea românească, Traian Băsescu este „stricăciunea” din interior care o macină, o denaturează, îi schimbă substanța morală, o face slabă în lupta pentru supraviețuire atât în propria evoluție internă cât și în relația cu statele vecine sau alte state, mai ales în situația în care România este membru al unei uniuni economice, militare și din ce în ce mai mult, politice, cum sunt UE și NATO.

MCV este creația lui Băsescu. MCV a fost folosit de Băsescu pentru a subjuga propria națiune. Problemele României în MCV sunt falsuri. Sunt falsuri pentru că „reclamațiile” oamenilor lui Băsescu la UE sunt neconstituționale, sunt nelegale. Este complet aiurea să fii criticat pentru că respecți legea. Este complet aiurea să premiezi niște funcționari pentru incompetență profesională. Pentru că acesta este adevărul. Procurorii care fac cereri la Camerele Parlamentului și nu obțin avizele sau aprobările necesare își arată neputința, lipsa de profesionalism dacă nu cumva este altceva la mijloc, mai grav, cum ar fi caracterul politic al cauzei penale la care lucrează.

Traian Băsescu este imoral, nedrept, sperjur, mincinos. O spune chiar el, cu inconștiență, în răspunsurile date jurnalistului.