Familia, după Constituție și „viața de familie” au intrat în coliziune

Viața merge înainte. Avem, pe de o parte, o campanie furibundă împotriva căsătoriilor între persoanele de același sex dusă de bisericile ortodoxe naționale decise să oprească „influența nefastă a occidentului decadent” dominat de catolici, protestanți și atei, campanie care vrea să limiteze prin Constituție familia la o relație formală, administrativă și religioasă, prin căsătorie între un bărbat și o femeie cu consecința limitării „vieții de familie” la condiția căsătoriei recunoscute de stat și biserică, căsătorie reală la data la care se vorbește despre relația dintre membrii de familie căsătoriți și societatea și, pe de altă parte, un proces de integrare a societății românești în societatea liberală internațională ca urmare a semnării de către România a unor Tratate internaționale.

Curtea Constituțională a emis o decizie care răstoarnă, cumva, socoteala celor  care își doresc cu disperare întoarcerea României către Evul Mediu, un ev al puterilor nemăsurate aflate în mâna bisericilor. Pentru că după schimbarea unei sintagme a art. 48 alin. (1) din Constituție, grupul mare de ONG-uri care participă la campania pentru îndobitocirea românilor sub sigla „Coaliția pentru Familie”, are și alte obiective legate de schimbare, texte care merg către un control absolut al vieții private de către Biserica Ortodoxă Română și „bisericile creștine” aliate.

Prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională a trebuit să lămurească noțiunea de „viață de familie”. Astfel, a trebuit să observe că „viața de familie” nu poate fi restrânsă la familiile formate prin căsătorie.

„Curtea a reținut că temeiul pentru reglementarea dreptului de refuz al audierii se află în sfera de protecție a relațiilor de familie, iar noțiunea de 'viață de familie' nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie și poate include alte relații de facto. Așa încât, câtă vreme principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, Curtea a constatat că nu există niciun motiv obiectiv și rezonabil pentru care concubinii/foștii concubini ai suspectului sau inculpatului să fie excluși de la dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martori în procesul penal”

Curtea Constituțională constată că restrângerea acestor drepturi în procesul penal încalcă prevederile art. 1 alin (5) din Constituție care prevede că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie” precum și prevederile art. 26 alin. (1) din Constituție care prevede că „Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată”.

Am mai spus și mai spun. Articolul 48 din Constituție denumit „Familia” este greșit. El tratează de fapt „căsătoria” iar instituția „căsătoriei”, un contract de drept civil, nu are cum fi un „drept fundamental al omului”, poate fi însă o libertate dar după cum este tratată în articolul constituțional este o „condiție” pentru existența „familiei”. Practic, art. 48 - Familia -, este  în opoziție parțială cu art. 26 - Viața intimă, familială și privată -, din Constituție.

Prin Decizia 562/2017, Curtea Constituțională face dreptate. Face bine că observă și jurisprudența internațională (ce ne-am face fără ea !).

„CCR mai arată că, deși Constituția nu definește noțiunea de "viață familială'", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în jurisprudența sa, că noțiunea de "viață de familie" nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie, putând include alte relații "de facto".”

„Curtea observă că persoana care are cu suspectul/inculpatul o relație asemănătoare acelora dintre soți — fără a fi oficializată — nu beneficiază de dreptul de a refuza să fie martor, cu toate că, potrivit doctrinei, din punct de vedere moral, afectiv și al dreptului la întemeierea familiei, nu există nicio diferență relevantă între partenerii de viață căsătoriți legal și cei implicați într-o uniune consensuală, iar audierea acestora din urmă în cauza partenerului lor creează aceleași posibile probleme în cuplu ori aceleași îndoieli justificate asupra sincerității declarației, ca și în cazul declarației soțului legitim”

„Cu alte cuvinte, există 'viață de familie' și în cazul unei relații de fapt echivalente căsătoriei, așa încât Curtea Constituțională constată că rațiunea reglementării dreptului de refuz al audierii subzistă și în cazul persoanelor care au (...) ori au avut relații asemănătoare acelora dintre soți cu suspectul sau inculpatul, de vreme ce scopul substanțial al instituirii acestui drept îl reprezintă protecția 'vieții de familie', având o importanță majoră în societate, indiferent de existența unei înregistrări formale. Așa încât, câtă vreme principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, atunci Curtea constată că nu există niciun motiv obiectiv și rezonabil pentru care persoanele care au (...) sau au avut relații asemănătoare acelora dintre soți cu suspectul sau inculpatul să fie excluse de la exercițiul dreptului de a refuza să dea declarații în calitate de martori în procesul penal”

Această decizie golește de conținut toată propaganda religioasă a Coaliției pentru Familie. Practic, persoanele fizice, indiferent de sex, poate avea relații similare celor presupuse în familia „cu acte” beneficiind de aceeași protecție din partea autorităților potrivit art. 26 din Constituție.

CpF-ul ăsta cum va reacționa ? Dă BOR o directivă și pentru modificarea art. 26 din Constituție ? Se mai adună niște voturi pentru un nou referendum ?

Apropo de referendum. Încep să nu mai fiu de acord cu aceste referendumuri obținute cu participări sub 50%+1 din numărul cetățenilor cu drept de vot și cu declanșarea lor pentru orice tâmpenie care trece prin mintea unor apucați. Nu avem o democrație directă, referendară ! Suntem o democrație reprezentativă ! Democrația directă merge la comunități mici nu la state. Modelul elvețian nu este unul de succes. Este un model neevoluat. Nu îl apreciez.