CSM și-a motivat avizul negativ și l-a trimis la Ministerul Justiției

Avem motivarea CSM. Două site-uri pun extrase din motivare, extrase care confirmă lipsa de încredere pe care sistemul de Justiție o are în Ministerul de Justiție și mai ales în titularul funcției ministeriale, Tudorel Toader. Confirmă toate „măgăriile” pe care actuala putere politică PSD-ALDE-UDMR dorește să le facă prin aceste modificări. Mai mult, aduce elemente în plus față de ce am știut noi, consumatorii de știri. În final, este mai mult decât evident că puterea politică PSD-ALDE-UDMR își dorește, cu disperare, subordonarea Justiției astfel încât ordinea de drept în România să devină o amintire. Iar Constituția ... ceva acolo, ca să fie.

Infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu (cei care se doresc a fi marii beneficiari ai subordonării Justiției) au afirmat, răspicat, că vor susține toate modificările propuse de Tudorel Toader, în forma în care acestea există în proiectele legislative.

Ministrul Tudorel Toader i-a răspuns președintelui Klaus Iohannis că nu are ce discuta cu el, că nu are nimic de negociat cu privire la legile pe care le propune. Impertinență? Și asta, eu cred însă că este o formă de amenințare: eu am drepturi pe care tu, chiar Președinte al României, nu le ai. Stai pe craca ta!

Citind motivarea CSM, am senzația că ministrul Tudorel Toader a cam făcut copy-paste de pe ici-colo, de la unii „savanți” în domeniul dreptului, ba chiar și din notițele lui de universitare, când își propunea să dea țării noi legi (se visează un Solon cumva!). Este evident că a pus accent pe subordonarea procurorilor. Sunt prea multe referiri ale Plenului Consiliului la aceste reglementări! Bașca ideile crețe ale unora și altora de prin magistratură cu privire la cariera profesională a magistraților. Aplicarea ideilor mărețe și crețe ale lui Tudorel Toader ar cam duce la depopularea magistraturii! Ar cam duce la aglomerarea magistraților cu dosare, cu cauze, cu termene iar celeritatea proceselor (și așa în gravă suferință) ar deveni acea luminiță de la capătul tunelului la care oricât ai merge nu ajungi vreodată.

Inspecția Judiciară

Având în vedere principiul fundamental al separației puterilor în stat, precum și garanțiile constituționale de independență recunoscute pentru autoritatea judecătorească, activitatea desfășurată de instanțele judecătorești în exercitarea rolului constituțional de înfăptuire a justiției nu poate fi supusă unor forme de verificare și control de către structuri care fac parte din autoritatea executivă.

În acord cu principiile consacrate la nivel constituțional, prin legea specială trebuie reglementate pârghii adecvate de verificare și control al activității autorității judecătorești.

Dat fiind că aceste mecanisme de verificare și control sunt date în competența Inspecției Judiciare, este necesar ca aceasta să beneficieze de suficiente garanții de independență, atât sub aspect funcțional, cât și organizatoric, cu excluderea oricărei implicări a factorilor politici.
...
Plenul a apreciat, astfel, că Inspecția Judiciară ar trebui să funcționeze, în continuare, ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, garantul constituțional al independenței justiției, propunerea formulată de Ministerul Justiției încălcând dispozițiile constituționale referitoare la independența justiției și separarea puterilor în stat.
...
În fine, faptul că există state europene în care Inspecția Judiciară este organizată în cadrul Ministerului Justiției nu poate constitui, în sine, un argument care să poată fi folosit, mutatis mutandis, fără a se ține seama de specificul sistemului judiciar român și fără să se ia în considerare argumentele care au determinat organizarea Inspecției Judiciare ca structură în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
...
Altminteri, subordonarea Inspecției Judiciare unui organism politic, cum este Ministerul Justiției, crează suspiciunea rezonabilă că activitatea de verificare și evaluare a magistratului poate fi oricând influențată de decidentul politic, în scopul afectării imparțialității și independenței magistratului în luarea unei decizii.

Gestionarea bugetului instanțelor de judecată de către Ministerul Public

Propunerea de abrogare a articolului 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu consecința gestionării în continuare a bugetului instanțelor de către Ministerul Justiției, contravine principiului constituțional al independenței justiției.

Astfel, independența financiară este parte esențială a conceptului constituțiional de independență a justiției, aceasta neputând fi lăsată la latitudinea unei puteri separate, respectiv puterea executivă.

Răspunderea patrimonială a magistraților pentru erori judiciare

Contrare dispozițiilor Legii fundamentale sunt și dispozițiile din proiect referitoare la răspunderea patrimonială a magistraților pentru erorile judiciare.

• Pe scurt, constituțional, statul poate deschide o acțiune în regres împotriva magistratului, procuror sau judecător care, cu rea-credință sau gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii. Prin propunerea lui Tudorel Toader, statul este obligat să deschidă acțiunea în regres, ceea ce este neconstituțional. Anterior, Curtea Constituțională a criticat ideea ca în Constituție să fie introdusă o astfel de prevedere, imperativă, deoarece se poate ajunge la situații inadmisibile din punctul de vedere al dreptului (în detaliu recomand lectura din Aviz).
• Ca exemplu privind erorile judiciare, CSM arată că „din erorile judiciare constatate recent,  unele au fost cauzate fie de faptul că la momentul judecării și condamnării pentru o anume faptă penală, o serie de probe nu erau accesibile (de exemplu, expertiza ADN), fie au fost date în cauză declarații necorespunzătoare adevărului, fie s-au descoperit fapte și împrejurări noi, necunoscute instanței de judecată la momentul pronunțării soluției definitive.

II. Proiectul de lege promoveaă soluții necorespunzătoare în aspecte, de asemenea, esențiale pentru sistemul judiciar, cu impact profund negativ asupra funcționării acestuia

- condițiile de acces în magistratură;
- promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor;
- concepția pe care o promovează proiectul de lege cu privire la modalitatea de exercitare a autorității ministrului justiției asupra procurorilor, cu consecința posibilei imixtiuni a politicului în activitatea parchetelor;
- separarea deciziei în privința carierei judecătorilor și procurorilor între cele două Secții ale Consiliului, deși este expresia unui deziderat exprimat ferm de Secția pentru judecători, este realizată de o manieră nesistematizată, cuprinzând soluții incomplete, care pot genera dificultăți de interpretare;

III. Prin alte soluții propuse, proiectul de lege se înscrie într-o tendință de evident regres, atât în raport de reglementările în vigoare,  cât și în raport cu forma anterioară a proiectului de lege pentru modificarea și completarea „legilor justiției” promovat tot de Ministerul Justiției la finalul anului 2016

- înlăturarea posibilității magistratului de a fi reîncadrat în funcție după pensionare, din expunerea de motive reeșind că ce s-a urmărit prin această modifcare este evitarea cumulării pensiei de serviciu cu indemnizația de magistrat. CSM apreciază că astfel se elimină posibilitatea ocupării unor posturi, în situații deosebite (deficit de magistrați!) și astfel este împiedicat actul de justiție;
- sunt eliminate o serie de dispoziții referitoare la cariera magistraților, fără a exista o motivare și mai ales un studiu asupra problemelor;
- proiectul transmis spre avizare reprezintă un regres chiar și în raport cu o fomră anterioară, în condițiile în care nu mai cuprinde unele dispoziții referitoare la incompatibilități și la posibilitatea de acces a judecătorilor și procurorilor, fără examen, în alte profesii juridice - avocați, mediatori, notari publici, executori judecătorești;

IV. Proiectul cuprinde o serie de propuneri de reglementare noi sau radicaal diferite față de cele existente în forma anterioară și care nu au fost supuse consultării sistemului judiciar.

V. Sintetizând, se constată că în punctele esențiale inițiatorul proiectului nu a avut în vedere, nu a reținut într-o manieră nesemnificativă sau chiar contrară multe dintre soluțiile propuse de CSM și care derivă din consultarea sistemului judiciar.

Concluzia 

În raport de argumentele prezentate, Plenul a reținut că viciile grave de fond ale proiectului impun avizarea negativă a acestuia.

Chiar dacă proiectul reia, într-o manieră nerelevantă pentru ansamblul reglementării propuse, și unele dintre propunerile anterioare ale Consiliului, menite să îmbunătățească reglementarea unor instituții (cum ar fi, de pildă, propunerile referitoare la suspendarea din funcție a judecătorilor și procurorilor, procedura de revocare a membrilor CSM etc.), în ansamblu viciile de neconstituționalitate semnalate și disfuncționalitățile pe care multe dintre prevederile proiectului le-ar putea genera în organizarea și funcționarea sistemului judiciar, nu permit p soluție de avizare favorabilă, cu observații. O astfel de soluție ar fi fost posibilă în condițiile în care, în punctele esențiale, proiectul transmis spre avizare ar fi de natură să îmbunătățească activitatea sistemului judiciar,  iar nicidecum să constituie un regres față de reglementările pe care ar urma să le înlocuiască, din perspectiva normelor constituționale, a independenței justiției și a statutului magistratului.

Avizul negativ exprimat de Plenul Consiliului nu împiedică inițierea unui alt demers de modificare și completare a celor trei acte normative, putând fi avută în vedereși soluția reglementării separate și cu celeritate a unor aspecte care derivă din decizii ale Curții Constituționale (de exemplu, procedura revocării membrilor aleși ai Consiliului).

Președinte,
Judecător Mariana Ghena