Algeria. Amănunte clarificatoare. Presa can-can-istă este la pământ.

Apar unele amănunte cu privire la criza din Algeria. Amănunte care mă îndeamnă să cred că dezbaterile de până acum din presa noastră și cea străină au fost niște tâmpenii cu moț.

Iau informațiile de la Agerpres.

O primă informație de valoare, fără doar și poate. Angajații din complex au luptat cu teroriștii. Acei angajați ai complexului au fost persoane înarmate capabile să ducă acțiuni de luptă. Probabil foști militari sau persoane special antrenate pentru acțiuni de luptă la specificul zonei. Au existat pierderi.

Unul dintre teroriști a fost angajat ca șofer la una din firmele din complex. Și-a dat demisia cu un an înainte. A fost ucis în lupta cu angajații complexului. Evident că individul cunoștea foarte bine terenul și organizarea în mare a complexului. Având în vedere relatarea românului întors în țară, se pare că șoferul terorist nu cunoștea dispunerea în cadrul complexului a locurilor de odihnă și a birourilor altor firme. Pe undeva, teroriștii au acționat în orb. Din acest motiv au existat persoane care au scăpat prin propriile forțe.

Majoritatea ostaticilor au fost uciși cu un glonț în cap. Trag concluzia că uciderea personalului complexului s-a produs în etape, de la primul moment al acțiunii și până la momentul atacului algerienilor. Prea mulți ostatici ar fi împiedicat acțiunile de luptă cu armata algeriană. Numărul de ostatici (persoane în viață !) a fost o „glumă proastă” din partea presei. Se poate trage concluzia că nu au existat ostatici. Pur și simplu numărul de teroriști era prea mic pentru a administra și ținerea de ostatici. În condițiile în care teroriștii erau preocupați să curețe complexul de luptători și să împiedice comunicarea cu exteriorul a celor ascunși. Un pericol real pentru ei. Se afla astfel numărul lor, dotarea, echipamentul, modul de acțiune. Mai mult, nu puteau împărți resursele de apă și hrană cu eventualii ostatici. Culmea, în timpul luptei cu cei din complex să detașezi luptători pentru supravegherea ostaticilor și hrănirea acestora, asigurarea minimului de confort (permisiunea de a merge la toaletă, consumul de alimente etc.) prevenirea revoltei acestora etc. Este evident, pentru mine, că de la primul moment al luptei s-a optat pentru uciderea persoanelor prinse. Nu este exclus să se fi urmărit prinderea și ducerea pe teritoriul statului vecin a unor personalități din complex pentru răscumpărare, după provocarea unor distrugeri semnificative complexului însă nu s-a ajuns la acea fază. Distrugerea teroriștilor s-a produs înainte de încheierea primei lor faze de luptă.

Ce ne facem noi cu habarniștii prețioși din presa noastră ? Un Chireac, nu știu care consilier de consilier guraliv și prost grămadă, fătucile care pun întrebări idioate ...