PPE și o rezoluție importantă. Cu privire la migranți și imigrație.

Pe blogul său (aici), Ramona Mănescu evidențiază rezultate ale Congresului PPE de la Madrid cum este rezoluția „Protejarea refugiaților – securizarea granițelor externe ale UE – întărirea acțiunilor împotriva imigrației ilegale”.

Fiind grupul politic majoritar în Parlamentul European, având o reprezentare semnificativă în Comisia Europeană, inclusiv pe președintele Comisiei, având la conducerea unor state importante din UE partidele afiliate, PPE are posibilitatea să influențeze politica viitoare a UE în multe domenii. Cel al securității frontierelor și combaterea imigrației ilegale fiind unul foarte important.

Criza imigranților din aceste zile ne arată că nu pot fi luate măsuri individuale, fiecare după cum îl duce capul. Conceptele „frontierele externe” ale UE și ale „Spațiului Schengen” au fost pe punctul de a muri. Cauzele sunt mai mult decât evidente. Tratarea cu superficialitate a problemelor (deși se vorbea mult și cu patos despre ele de către „marii” responsabili ai UE !), a încurajat slăbirea supravegherii frontierelor.

Cu niște ani în urmă am lucrat la un scenariu privind supravegherea frontierelor externe ale UE. Partea care mi-a revenit era axată pe frontierele terestre (fac precizarea că la scenarii alternative se lucra și în alte locuri). Căutând informații privind dotarea și modul de folosire a mijloacelor de către polițiile de frontieră/jandarmi (acolo unde frontierele sunt supravegheate de forțe ale jandarmeriilor naționale) am constatat că există diferențe de la stat la stat. Problema era ca toate acele forțe să conlucreze la liniile de frontieră comune pentru combaterea unui grup sau unor grupuri de imigranți. Scenariul nu trebuia să prevadă acțiuni comune pe teritoriul unui stat ci doar colaborarea prin schimbul de informații, responsabilitatea reținerii grupului de imigranți revenind exclusiv statului peste frontiera căruia intrau în spațiul UE. Tot responsabilitatea acelui stat era și aceea a acordării unui statut legal imigranților reținuți sau retrimiterii lor în statul din care au venit sau în statul din care provin. Importantă în scenariu era coordonarea forțelor naționale de către FRONTEX - structură de coordonare subordonată CE - pe baza informațiilor obținute din statele sursă, din statele prin care grupurile de imigranți pot traversa către statele țintă, din statele țintă - informații obținute de către fiecare stat în parte prin mijloacele pe care le are la îndemână și, în special, pe baza colaborării internaționale -, precum și colaborarea polițienească între statele membre UE cu statele vecine pe unde imigranții pot veni către UE. Problema este complexă. În fond, este vorba despre securitatea internă a tuturor statelor, fie ele membre ale UE fie ele state vecine. Imigrația ca fenomen are și părți bune dar are și multe părți rele. Nu știi cine vine, ce gânduri are, cine este el de fapt în țara din care vine. De foarte multe ori este aproape imposibil să afli cine este cel din fața ta care îți cere protecția statului pe care îl reprezinți. Țara de unde vine nu îți oferă informațiile necesare din varii motive. Fie nu știe cine este propriul cetățean (dacă este cetățean !), fie nu vrea să te informeze. Fie nu o interesează. Mai mult, unele state vor să scape de unii dintre cetățenii sau rezidenții lor din diferite motive. Pentru ele este mai bine ca „x” sau „y” să nu mai trăiască în acea țară. Până și rușii negau, cu niște ani în urmă, că anumite persoane ar fi cetățeni ai lor (am avut un astfel de caz ciudat).

Cineva din Franța avea în atenție frontierele maritime. Principalii factori de risc au fost identificați la frontierele maritime, în special la Marea Mediterană. Sunt sigur că majoritatea țărilor cu ieșire la Marea Mediterană au identificat corect riscurile. Problema a fost însă la stabilirea măsurilor pentru combaterea riscurilor. Fiecare țară s-a orientat către măsuri pe care le puteau aplica având în vedere mijloacele pe care le aveau la dispoziție. Unele țări au mijloace mai multe, altele mai puține. Nu exista o uniformitate care să permită acțiuni coordonate. Mai mult, fiecare stat are propriul „interes național”. Dacă privesc în ansamblu problema, este vorba despre o formă de egoism. Își folosesc forțele doar pentru protecția propriului stat colaborarea fiind acceptată doar la linia de frontieră maritimă sau în marea liberă. Este evident că aici era o zonă de risc care a fost exploatată la maxim de către traficanții de migranți. Nu am avut acces la scenariul conceput în Franța însă îmi dau seama că problemele pe care eu le-am văzut la frontierele terestre (sunt sigur că alți colegi - din țară sau străinătate - care au lucrat la scenarii asemănătoare au găsit și alte „minuni”) au fost, la nivelul de concept sau procedură, văzute și de către ei. Colaborarea prin schimbul de informații era sau putea fi bună însă cooperarea prin acțiuni comune nu. Egoismul statal era mai puternic.

Nu mă miră faptul că în aceste zile au revenit idei formulate înainte de anul 2000. Polițiile de frontieră naționale să fie conduse de către structuri europene. Cumva, statele trebuie să accepte să facă un pas mare. Dacă vorbim de frontierele UE atunci va trebui să se accepte ideea că acestea sunt protejate de către poliția de frontieră a UE. Astăzi sunt state care beneficiază, teoretic, de protecția frontierelor externe ale UE fără ca ele să mai contribuie la protecția acestora pentru că au doar frontiere interne (la uscat) sau foarte mici frontiere externe la uscat și frontiere externe aeriene sau maritime. Austria, Germania, Franța, Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Elveția, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia etc. Și-au redus cheltuielile și au redus personalul specializat. O economie la bugetul statului respectiv importantă. Astăzi s-au trezit că sistemul „altul să facă și noi să beneficiem” nu funcționează.

Ce am scris eu s-a referit doar la partea problematicii frontierelor în sine însă rezoluția PPE trateaza situația în complexitatea ei. Nu este o abordare nouă, este confirmarea unor abordări mai vechi. Boala se tratează în primul rând la pacient, măsurile de prevenție trebuie să privească posibilul pacient și abia apoi pe ceilalți.

Ramona Mănescu mă încurajează cu această formulare:

Așa cum am susținut de fiecare dată, este mult mai eficient ca eforturile Uniunii Europene să se îndrepte cu predilecție asupra acestei centuri de state ce începe în Turcia și se termină în Maroc, trecând prin întreg Orientul Mijlociu și unde trebuie localizată cea mai mare parte a mecanismelor de răspuns. Aceste mecanisme menționate în Rezoluția PPE sunt foarte diverse și merg de la eforturile de pacificare a zonei și lupta împotriva terorismului până la centre de informare și triere a solicitanților de azil care să funcționeze în aceste țări din vecinătatea UE.

Orientarea este bună. Foarte bună. Nu exclude încercările de trecere ilegală a frontierei, nu pot fi excluse, le reduc însă în mod semnificativ. Transformă aceste state în parteneri ai UE și participă la dezvoltarea lor pentru ca populațiile din zonă să rămână în țările lor. Se reduc riscurile conflictelor interculturale și, mai ales, inter-religioase.

Altă remarcă are importanța ei deosebită.

„În final, doresc să remarc includerea în Rezoluția de ieri a unor deziderate clare cu privire la politica de repatriere a celor care nu se încadrează în criteriile de azil. Este esențial ca UE să-și păstreze intacte valorile umane și democratice pe care a fost construită. Avem capacitatea de a demonstra lumii întregi soliditatea noastră față de cei care ne bat la ușă nu pentru 100€ în plus la salariu ci pentru a-și salva viața și familia din calea unor conflicte ce nu mai țin cont de niciun fel de reguli. În același timp, UE trebuie să aibă și mecanismele necesare pentru ca în situații precum cea de ieri, din tabăra de lângă Brezice, Slovenia, unde câțiva imigranți au incendiat corturile și păturile primite ca ajutoare, cerând trecere liberă Germania, să fie repatriați de urgență în țările de origine”.

Ei bine, eu văd aici determinarea partidelor politice din PPE de a lucra în așa fel încât problemele imigrației să fie tratate în toate țările în linia plecată de la CE. Avem un regulament comun de bune practici la frontieră care a înlocuit regulamentele Schengen naționale. Toate statele aplică prevederile Acordului Schengen și ale Acordului de aplicare a acestuia indiferent dacă sunt sau nu state membre ale Spațiului Schengen. Trebuie mers mai departe. Acordul de la Dublin trebuie adus la zi, în acord cu politica comună privind frontierele. Astăzi este un acord care fragmentează responsabilitățile. Este un acord care protejează excesiv statele din interiorul UE față de statele de la exteriorul UE. Este inechitabil. Din moment ce se va umbla la reglementările privind imigrația se va ajunge, că se vrea sau nu, la trecerea responsabilității privind frontierele de la statele naționale către CE. Se va trece și la uniformizarea practicilor consulare. Criza aceasta a demonstrat că o Uninune Europeană fragmentată, cum este acum, nu are șanse de supraviețuire. Acordul Schengen a fost în mare pericol. Libera circulație a persoanelor în spațiul Uniunii Europene a fost pe cale să dispară. Egoismul de stat - manifestat în special în Germania, iar eu nu îl pot uita pe vice-cancelarul socialist Sigmar Gabriel -, a pus în pericol toate statele europene. Era să ne întoarcem la începuturile uniunii pierzând tot beneficiul câștigat în timp.

Mi-a plăcut articolul de pe blogul Ramonei Mănescu. Informațiile date de ea sunt cu mult peste cele date de așa-zisa presă română.

România se consideră stat membru al UE, nu o anexă. Declarații Ponta și Ramona Mănescu.

Mediafax. Iau o parte din expozeul lui Victor Ponta făcut cu ocazia Furmului China - ECE.

Îmi plac aceste declarații. Îmi convin. Reflectă o realitate și sunt un răspuns „îngrijorărilor” exprimate de niște „anonimi”, persoane „importante” de la Bruxelles. Sună ca dracu. Persoane „importante” care însă doresc să rămână „anonime” !

Voi mai adăuga și declarații ale Ramonei Mănescu, ministrul liberal al transporturilor, foarte bun cunoscător al UE și al mecanismelor interne ale uniunii. Declarații care îmi plac pentru că pun punctul pe „i”.

Cele două exemplificări mă ajută pe mine atunci când citesc informații „de spaimă” oferite de diferiți habarniști din mediul românesc născuți sub „semnul” slugii care consideră că a fi slugă proastă este supremul țel al românilor.

Expunere a lui Ponta la Forum, text Mediafax:

„„El a arătat totodată că şi China are nevoie, de asemenea, de o Europă puternică, de un partener puternic pe scena mondială, şi că, cu cât mai puternică este Europa, cu atât va fi mai bine pentru China şi pentru restul lumii.

"Însă, trebuie să spun astăzi, aici, foarte clar: Europa poate fi puternică doar dacă toate ţările din Europa se dezvoltă din punct de vedere economic suficient de rapid pentru a creşte standardele de trai, infrastructura şi serviciile sociale, iar Europa poate fi puternică doar dacă toate ţările prezente astăzi aici, chiar dacă nu sunt încă membre ale UE, se pot integra în acest program cât mai rapid. UE care include ţările noastre, însă şi alte ţări precum Republica Moldova, Turcia, Ucraina şi, astfel, această regiune poate fi un actor global de care lumea are nevoie".

Premierul a arătat totodată că această regiune a Europei pune atât de mult accent pe relaţiile speciale cu China deoarece majoritatea dintre state sunt "tinere democraţii" şi noi membri ai UE sau ţări în curs de integrare în UE, situaţie care poate fi favorabilă dacă se reuşeşte să fie folosit potenţialul.

Ponta a precizat totodată că ultimele cifre şi previziuni cu privire la România şi la celelalte ţări din regiune sunt pozitive şi încurajatoare, România având cea mai crescută rată de creştere din UE, cu o datorie publică şi un deficit bugetar scăzute.

"Previziunile independente prezentate de regiunea noastră indică că este cea mai dinamică din Europa. Este un lucru extraordinar? Eu cred că nu. Permiteţi-mi să fac o comparaţie: regiunea noastră este precum un student care este plin de energie, care tocmai a terminat facultatea, plin de ambiţie şi muncitor, care tocmai s-a mutat la oraş şi face parte din societate, aşa cum şi-a dorit dintotdeauna, însă el este tânăr şi este slab plătit întrucât salariile mari sunt pentru oamenii cu mai multă experienţă. I-ar plăcea să înveţe mai mult şi sa fie format mai bine, însă cursurile sunt foarte scumpe şi el nu-şi permite să le plătească, nu poate să acceseze tehnologiile performante din acelaşi motiv. Nu are casă şi maşină, iar băncile preferă să acorde credite clienţilor mai vechi, nu unui tânăr cu cotă de risc crescută.

Regulile sunt deja formate şi el trebuie să le respecte fără să pună întrebări, însă aceste reguli ar trebui să ofere oportunităţi egale. El consideră că are aceleaşi obligaţii, însă nu aceleaşi drepturi şi viitorul nu se află în mâinile sale. Cu toţi suntem tineri. Ce ar trebui să facem? Să ne plângem, să ne acceptăm soarta? Nu cred. Nu cred că vom face acest lucru. Trebuie să fim creativi, trebuie să avem încredere în noi înşine, trebuie să avem încredere în potenţialul nostru şi să lucrăm mai mult. Dar, de asemenea, este nevoie să căutăm un partener şi un prieten cu aceeaşi experienţă, cu acelaşi trecut, cu aceeaşi ambiţie şi cu acelaşi interes. Trebuie să lucrăm împreună cu acest partener pentru a găsi oportunităţi, pentru a iniţia proiecte care să ne ducă la succes şi prosperitate””.

Expozeul este și un mesaj pentru celelalte țări participante de a se comporta cu demnitate în interiorul UE, de a nu considera aderarea la UE ca o finalitate a acțiunii politice și statale, este și un mesaj pentru noi, cetățenii români, să înțelegem că de fapt, România nu dorește să fie o „anexă” statală pentru statele care au fondat UE și se află în vârful ierarhiei. Nu ne dorim să le înlocuim, ne dorim să le fim alături, umăr la umăr, ca parteneri egali. De aceea el consideră că relațiile economice, comerciale și culturale cu China pot aduce un plus de valoare fiecărei țări în parte la fel cum și Chinei, care va avea în ECE un partener strategic iar prin ECE un partener complet în UE, așa cum o mare putere economică are nevoie.

În ziarul Cotidianul am găsit afirmații ale ministrului liberal Ramona Mănescu, făcute probabil cu ocazia unui interviu sau la o discuție media, legate de posibilul comportament negativ al altor state ale UE sau al CE ca urmare a parteneriatului cu China pe care l-a încheiat România, cu ocazia Forumului China - ECE.

"Cu siguranță, nu putem vorbi de faptul că Bucureștiul va avea de suferit pentru că a organizat acest forum, un forum economic foarte important, la care au participat state din Europa Centrală și de Est. Este chiar foarte bine pentru România că acest forum s-a organizat la București. Este foarte bine că există această încredere reciprocă între România și China. Este foarte bine pentru noi și în contextul relațiilor României în interiorul Uniunii Europene. Eu spun că și pentru Bruxelles e foarte clar că România este un partener în cadrul Uniunii Europene care a respectat și continuă să respecte valorile europene. Nu există motive ca UE să se îndoiască de corectitudinea României, că nu își va respecta condițiile asumate de bună voie când a devenit membru al UE, condiții de calitate, de mediu, impuse la nivelul Uniunii Europene. Există în prezent relații bilaterale foarte bune între China și state ale Uniunii Europene și nu se supără nimeni. La fel se va întâmpla și cu România. Sigur că există acest cadru european pe care trebuie să îl respectăm, și nu pentru că ne spune Bruxelles-ul, ci pentru că ni l-am asumat, și consider că e bine pentru noi să respectăm anumite standarde, anumite criterii, anumite condiționalități. Trebuie să le respectăm pentru noi, în primul rând".

"Nu trebuie să luăm aprobări. Atâta timp cât respectăm, spre exemplu, pactul fiscal, nu avem de ce să cerem aprobarea Uniunii Europene pentru o relație bilaterală, un acord economic bilateral cu un stat din afara UE. Dacă s-ar pune problema așa, ar însemna că Uniunea Europeană îngrădește dreptul suveran al statelor membre la a avea relații bilaterale cu state din afara UE și nu este cazul. Până în momentul acesta, Bruxelles-ul nu a îngrădit dreptul suveran al niciunui stat membru de a avea relații economice bilaterale cu alte state. Nu au de ce să facă acest lucru cu România. Și, mai mult, acordurile pe care noi le avem și tratatul cu Uniunea Europeană nu le-ar permite să facă acest lucru. Atâta timp cât suntem parteneri corecți, loiali, nu au de ce să facă acest lucru".

Din cele două expuneri reiese faptul că România are în frunte oamenii de care are nevoie. Acum. Mai puțin Traian Băsescu și acoliții lui care în aceste zile se dau de anul morții să arate cât de rău ne comportăm noi față de UE. Ce este ciudat, este faptul că în timp ce loazele care au devenit băsescieni cu acte acuză guvernul și USL pentru relațiile cu China, în timp ce se chinuie să facă o imagine cât mai rea Chinei în relațiile ei internaționale, Băsescu susține demersurile în această direcție ale Guvernului Ponta ! Este de tot râsul.

Mă gândesc la Polonia și Ungaria care în relația cu birocrații de la Bruxelles au o atitudine fermă, foarte fermă. Au avut de câștigat prin acest comportament. Înainte de terminarea „epocii Băsescu” trebuie să ne alăturăm acestor state. Am stat prea mult „în genunchi” pentru a satisface orgoliile personale ale lui Băsescu și a PDL în relația cu alte state și puteri politice europene.