Sunt în 2011. Este anul în care pentru mine dar și pentru alte câteva milioane de români se va concretiza „guvernarea” băsesciană. Pentru motive diverse. Sărăcia și sărăcirea populației „lacome” care s-a imbuibat din „creditele cu buletinul”, din voința lui Mugur Isărescu cu executant Traian Băsescu, sunt principalele motive pentru care anul acesta va deveni „anul apocalipsei românilor”. Acum nu voi analiza și critica/condamna pe cei doi corifei ai apocalipsei anului 2011, deși ar cam trebui să vedem ce a făcut BNR pentru a sancționa politica de credit a băncilor care activează pe piața română, politică vădit îndreptată spre confiscarea patrimoniului celor care s-au împrumutat. Aici, statul, prin BNR, a devenit garantul jafului național prin părăsirea poziției de garant al siguranței financiare a cetățenilor României și în final, al statului român. Mai pe șleau spus, BNR a devenit parte a unui sau unor grupuri de crimă organizată în sistemul bancar. Dacă sunt indivizi care contrazic această afirmație sunt dispus să parcurgem legile în vigoare și să vedem drepturile și obligațiile BNR după lege. În orice caz, eu afirm că sistemul de monopol în sistem instaurat de BNR prin complicitatea politicienilor care s-au perindat pe la guvernare din 1990 încoace își arată „roadele” azi, când buzunarul și proprietățile românilor urmează a fi golite în urma executărilor silite. Mai fac o afirmație. Ar putea părea ca fiind „cumplită”. Românii își pierd țara. Iar exemplul este în secolul trecut când, în Palestina, evreii au cumpărat de la palestinieni terenurile astfel că la un moment dat, proprietarii evrei au cerut și obținut de la statele interesate recunoașterea statului Israel. De peste 50 de ani în zonă se poartă o luptă cumplită între cei care, din lăcomie sau nevoie și-au vândut pământul și cei care l-au cumpărat. La noi vor fi mai multe state, probabil. În Transilvania cumpărătorii au fost ungurii de peste Tisa, dincoace, sunt rușii și austriecii, colo sunt alții. Iar mie îmi pute. Eu fiind, în esență, un naționalist. Nu radical. Totuși, sunt prea multe lucruri care se leagă.Dar să revin la Andrei Pleșu, ultimul „postac” portocaliu. Cuvântul și noțiunea „ultimul” m-a dus cu gândul la cărțile copilăriei. Prima, în ordine cronologică, ar fi „Ultimul din Undeghe”, o poveste a ultimului undeg în trăitor în imperiul roșu numit URSS. A doua ar fi „Ultimul mohican”. În prima, ultimul undeg avea, datorită „politicii URSS”, un viitor, în cea de a doua, mohicanul murea glorios. Andrei Pleșu a ales calea mohicanului. Vrea să „moară” glorios pentru „nația portocalie”.
Ce este stupid aici, ce mă deranjează în mod deosebit, este faptul că în nenumărate rânduri Andrei Pleșu a declarat că el este, fundamental, un om de stânga ! Să înțeleg că filosoful nu recunoaște sau nu înțelege declarațiile politice ale PD-L prin reprezentanții săi semnificativi ?! Să înțeleg că ori Pleșu ori pede-leprele au vederea politică confuză ? Dar dacă nu mai folosesc acest „ori” și apelez la cumulativul „și” ?! În acest caz se pare că sunt mai aproape de realitate.
Numesc ceea ce a făcut Andrei Pleșu în Adevărul filosofie de două parale. De aceea consider că reacția celor de la Cotidianul este normală. Dar ce face Pleșu în fond ? Păi face ce au făcut politrucii portocalii imediat după „evenimentul” Adrian Sobaru în Parlament. Combate politizarea evenimentului de către partidele de opoziție. De parcă, vezi Doamne, Adrian Sobaru ar fi un alienat mintal exploatat politic de către opoziția politică a iubiților, pentru Pleșu, băsescieni.
Este adevărat că, printre rânduri, Pleșu critică actuala guvernare însă mesajul care rămâne cititorului, este acela de inutilitate a actului de protest al lui Adrian Sobaru. În logica filosofică a postacului portocaliu Andrei Pleșu se cuvenea ca Adrian Sobaru să facă un memoriu la cel mai mic premier de pe mapamond din ultimul mileniu sau la paiața care ocupă, le fel de temporar ca premierul în discuție, fotoliul de președinte al României. Concluzia asta se impune mai ales că filosoful, dacă mai poate fi numit așa, formulează, la rândul lui, următoarea concluzie asupra stării financiare a „electricianului de la TVR”: „omul nu era dintre cei „catastrofați” economic” !
Nu știu dacă Pleșu este jenat de afirmațiile pe care le-a făcut. Eu însă, ca cetățean care s-a îmbrăcat cu haina liberală, haină care impune respectul omului și a libertăților fundamentale ale acestuia, una dintre libertăți fiind și aceea a dreptului de proprietate, a dreptului proprietarului de a exercita asupra proprietății sale dreptul de folosință și dreptul de dispoziție, constat că filosoful Andrei Pleșu neagă lui Adrian Sobaru, „electricianul de la TVR”, dreptul de dispoziție și dreptul de folosință asupra proprietăților sale (creanțele statului față de cetățeanul Sobaru) și consideră că statul portocaliu băsescian are „dreptul” la fel ca pe timpul comunismului lui Ceușescu, să dispună asupra persoanei și a proprietăților acesteia în virtutea unor „interese” mai presus de aceasta, cum ar fi în accepțiunea lui Mugur Isărescu, echilibrul bugetului de stat.
Reacțiile, majoritare negative, ale internauților de la Adevărul și Cotidianul, sunt semnificative. Pot fi dur în afirmația ce urmează însă am mâncărimi în buricul degetelor: Andrei Pleșu trebuia să rămână în comunism. Locul lui nu este într-o democrație. Este ca și cum ai strica orzul pe gâște.
Actualizare
Am primit, prin intermediul unui „Anonim”, o adresă unde am găsit o analiză mai bună ca a mea asupra subiectului. Alexandru Petria dezvoltă subiectul cu mai multă aplecare asupra demersului politrucului portocaliu Andrei Pleșu. Din acest motiv fac trimiterea la acest material și preiau, pentru exemplificare, o parte din text.
„Un caz de vinovatie generala” continua ideatia din „Spiritul critic in supradoza” si, asemenea unei sepii care arunca cerneala in apa, imprastie confuzia si urmareste sa acrediteze generalizarea vinovatiei colective, particularizat pe cazul Adrian Sobaru.
Nu inteleg nicicum pentru ce este de vina opozitia si presa. Ele si-au facut doar treaba, chiar cu profesionalism. Numai ca Andrei Plesu intentioneaza, prin disiparea raspunderii, sa albeasca PD-L-ul, sa abata atentia spre tinte false. Ce se intampla daca opozitia nu lua atitudine? Nu merita criticata? Dar daca presa nu relata incidentul din Parlament? Acuzand opozitia si presa pentru comportamentul lor in ce-l priveste pe Sobaru, Andrei Plesu se infunda in ridicol, condamnand de fapt niste mecanisme ale jocului democratic .
13 comentarii:
Nu pot sa deschid articolul din Cotidianul dar mi s-ar parea de mare prost gust ca acea publicatie sa se oripileze pe un asemenea subiect dupa ce acolo s-au scurs cele mai portocalii basisme in urma cu nu multa vreme ...
In zicerea dlui filosof n-am gasit totusi in mod direct ideea ca Sobaru ar fi trebuit sa scrie cuiva in loc sa se arunce in gol. Desi domnia sa, in loc sa fie al doilea sinucigas pe partiile Brasovului, i-a scris plin de exprimare socialista "multiubitului" ... deci n-ar fi avut vreo jena.
Ma mir insa ca-l tulbura faptul ca omul a strigat "libertate!". Nu-l consider totusi un erou pe Sobaru. L-as fi vazut ca pe un erou daca reusea sa strecoare o grenada cu el pe care sunt sigur ca ar fi fost usor s-o arunce la tinta catre pupitrul vorbitorului de unde se vedea in spatele microfoanelor un cap ... din pacate sec. Vreau sa zic ca nu mi se pare eroic sa te sinucizi din cauza unuia pe care mai bine l-ai putea termina ca sa rezolvi si problema care doar prin sinuciderea napaztuitului nu dispare.
Adrian,
Gestul lui Sobaru poate fi interpretat de orice persoană, gestul fiind făcut în public cu scopul de a incita pe ceilalți la o reacție. Interpretarea lui Pleșu însă, precum și a altora, are drept scop descurajarea protestelor.
Eu merg însă pe o altă înțelegere a gestului lui Sobaru. Omul a arătat că acel gest este ultima cale pe care el, Sobaru, o consideră că ar fi de ales din cauza măsurilor luate de Guvernul Băsescu-Boc. Gestul lui a fost ales și executat ca un simbol, mai ales că Sobaru a participat, cu ani în urmă, ca tehnician, la construcția producției de film TV „Memorialul durerii” !
Chestia cu „scrisul” este de la mine. Pleșu, când s-a simțit nedreptățit în comunism i-a scris lui Ceaușescu. Aici este legătura.
Practic, prin opinia lui, Pleșu repetă mesajele lui Boc și Udrea comunicate presei imediat după eveniment. Asta mă enervează.
Aveti dreptate: oricine poate si trebuie sa poata sa interpreteze un asemenea gest premeditat si demonstrativ, mai ales cand este incarcat de un asemenea clar mesaj politic - locul unde s-a intamplat, momentul, mesajul. E o ipocrizie fara seaman sa afirmi ca as aceva trebuie trecut sub o oarecare tacere, ca ar trebui sa "mergem pe burta" noi, dar mai ales cei din fruntea organismelor politice!
Fata de eroism eu spuneam ca as fi apreciat un gest mai radical din care sa "sufere mama lor si nu mama lui". Adica a ales ultima cale pentru el in loc sa aleaga ultima cale a celor vinovati, ceea ce e pacat caci vine unu' ca Plesu si strica tot ...
Adrian,
Mă surprinzi. Ești radical. Dar ai dreptate. Cred că până la urmă se va ajunge, uneori, la gesturi radicale. Unii vor fi capabili să le pună în aplicare, mai ales cei care nu mai deosebesc, în viitor, o șansă.
N-as vrea sa fiu radical insa daca cineva isi face un asemenea curaj atunci macar sa identifice corect tinta ...
Radicalismul apare cand sunt inchise supapele sau cand devine evident ca ceva strigator la cer nu e sanctionat niciodata. Eu incercam de exemplu sa aflu de la dl Vosganian cum se explica pretul benzinei azi, cand pretul petrolului este la 60 % din pretul din vara 2008 cand benzina era mai ieftina desi banuiesc ca era aceeasi acciza. Ii spuneam ca s-ar putea sa ne trezim ca un Sobaru va inra intr-o zi intr-o pompa de la vreo benzinarie in semn de protest daca nicio institutie a statului nu-si face treaba in acest domeniu. Grecii au protestat cand la trecerea la euro s-au trezit cu scumpiri nejustificate. Nu stiu cum am putea si noi sa o facem, nu intrand in pompe ci, macar, blocand la un anumit moment, pentru un termen nedefinit, accesul in toate benzinariile bucurestene. Un blocaj continuu, realizat prin schimburi de soferi (asa incat sa stai acolo o ora pana te inlocuieste o alta masina), i-ar lovi la portofel pe toti sacalii astia care au facut cartel. Insa pare cam greu de facut o astfel de organizare.
Inainte sa ma gandesc la asa ceva mi-ar fi prins insa bine ca macar dl senator sa-mi si raspunda :)) ...
rectific ... tocmai mi-a promis ca-mi raspunde ...
Un alt articol pertinent despre Andrei Plesu http://news.corect.com/politics/andrei-plesu-concureaza-postacii-de-pe-net
Mulțumesc Anonim. Fac un „update” la postarea mea în sprijinul celor arătate de mine. Alexandru Petria scrie mai bine ca mine despre subiect.
Nu mi-a plăcut niciodată Andrei Pleşu. Poate că nu l-am înţeles, poate că n-am făcut efortul să-l înţeleg, poate că n-am vrut eu să-l înţeleg... Cert e că preţiozităţile sale m-au lăsat mai mereu rece. Bluf-uri filozofice fără o substanţă anume, logoree clamată cu o superioritate prea făţişă, frazeologie cu schepsisuri încorsetate într-un verbiaj vădit-partizan. Neinteresant pentru unul ca mine.
Comentariul său din Cotidianul îmi relevă ceea ce bănuiam: că frustrarea lui, izvorâtă - n-ai crede! - tocmai din decepţiile pricinuite de portocalezi, e mai puternică decât luciditatea de care - nu-i aşa? - ditamai filosoful ar trebui să dea dovadă. Degradant pentru un ins cu pretenţiile lui (nefondate, dacă ar fi să-mi dau eu cu părerea...)
Nu sunt deloc surprins de ticalosia lui pleshu. Nu este prima data cand ia apararea pe fatza regimului portocaliu, mai exact este a enspea oara cand o face in ultimii ani. A fost si va fi in continuare un basescian convins, un aparator al SECURISTILOR aflati la putere.
Nemernicul asta era in 90 ministru de externe in guvernul lui don Pedro. A fost unul din cei care s-au manjit definitiv in decembrie 90, atunci cand Regele Mihai a fost intors catre aeroport si dat afara din tara!!! Acest jeg a fost aparatorul regimului iliescian in anii 90, la fel cum o face acum pe timpul lui ba-secu.
Imaginea de disident construita lui pleshu a fost FALSA. Dupa ce s-a confruntat cu regimul, fiind o victima a miscarii transcendentale lovite brutal de comunisti, ce-a facut sarmanul? I-a scris lui ceasca! Cum? In patru labe! Si asa a ramas!!! O sluga a securistilor pentru simplul motiv ca si-a vandut sufletul lor, colaborand cu acestia. Aceasta este povestea acestui individ abject care se pretinde a fi fata mare, la fel de anticomunist precum stapanul ba-secu caruia i se inchina. Este un JEG care trebuie lasat sa manance rahat cu polonicul. O singura urare as avea pentru el: Pofta buna, mey tovarase!
Prietene Cepeca, iti doresc un sincer La multi ani! Sper sa ai un an mai bun, sa ai parte de sanatate si multe bucurii, toate cele bune!
Am uitat sa ma semnez: Hendrix.
E ciudat aproape cum intelectualii "rasati" pacteaza "in idei" cu patalogicul regim portocaliu. Am pus ghilimelele pentru ca portocalita mi se pare maladia sucombarii oricarie urme de idee, a oricarui principiu. Da, ramane setea lor nestinsa niciodata de averi, de slugi si de putere...
Dezamagit? Nu, doar edificat...
Sunt în întârziere. Nu am răspuns la timp prietenilor Hendrx și Teo Negură. Îmi cer scuze dar nu pot promite că în viitor nu voi mai „călca în străchini”.
Sunt de acord cu amândoi.
Trimiteți un comentariu