Jeffrey Franks este pesimist. Când este el cumva este și FMI. Acum are teama că România, țara lui de suflet „profesional”, va părăsi calea „reformelor” și o va lua pe „arătură”, adică anapoda.
La o discuție cu autoritățile guvernamentale, Franks și-a manifestat preocuparea că actualul Guvern o va lua pe alte căi imediat ce rezultatele din economie vor arăta că ne merge ceva mai bine. Reforma. În special reformarea unor companii de stat care sunt pline de datorii și care au un management prost. Ca la orice companie care este condusă politic, normal. Iar riscul este provocat de programul alegerilor din 2012 când PD-L are, ca obiectiv, cucerirea a cât mai multe primării, Consilii - județene și comunale -, cucerirea sau măcar prezența în Parlament.
Reforma în companii înseamnă, după mintea lor, concedieri masive, reducerea cheltuielilor de administrare, schimbarea managementului etc. Adică, mai pe românește, pierderea voturilor celor concediați, pierderea banilor celor care erau abonați la „laptele și mierea” din comenzile companiilor pentru bunuri și servicii, pierderea unor funcții pentru clientela de partid ș.a. Va avea puterea PD-L să își mai tragă un glonț în cap ?
Și Traian Băsescu, incompetentul Președinte al României are o astfel de preocupare. Chiar s-a exprimat la TVR în acest sens. Formularea lui este aceasta:
„Nu e suficientă doar reforma în justiţie, cu codurile, doar reforma în educaţie, doar reforma pe piaţa forţei de muncă cu Codul Muncii şi reglementările Dialogului Social, ci trebuie să continuăm. Şi trebuie să continuăm în zona regiilor, pentru că sectorul privat s-a ajustat pe perioada crizei, sectorul guvernamental s-a ajustat - peste 100 de mii de locuri de muncă au fost reduse, s-au redus salarii, din păcate astea au fost soluţiile, dar marile regii nu. Şi vă pot spune că va fi obiectiv major al programului - restructurarea regiilor. (...) Arieratele au crescut galopant. Singurul sector din economie care n-a vrut să se restructureze în perioada crizei”.
Problema mea este că acolo unde spune el că s-a făcut reformă nu convinge. Nu este reformă, este doar o ajustare administrativă a structurilor din sistemele „măcelărite” pentru a reduce cheltuielile de administrare și de personal. Iar reducerea cheltuielilor nu este reformă, indiferent ce vor spune unii și alții. Reforma nu înseamnă a desființa, mai ales în sectorul public, ci a adăuga în funcție de nevoile populației servicii pe care statul le poate angaja sau pe care este obligat să le angajeze potrivit legii fundamentale. Confirmarea o avem zi de zi: zone mai slab populate fără școli și unități sanitare, măsurile administrative luate de Guvernul incompetentului Boc sub oblăduirea incompetentului Băsescu obturând accesul la învățătură și sănătate unei mari părți a populației. Unii dintre cei în cauză fiind și plătitori de taxe, banii lor mergând, potrivit intereselor partidului portocaliu la alții, pentru mai binele altora. În acele zone nu ajung nici drumurile lui Udrea, astfel că dezvoltarea respectivelor comunități românești pentru a ajunge din urmă restul țării (măcar !), nu mai spun de restul Europei, este lăsată pentru guvernările viitoare, dacă nu cumva vom ajunge ca prin ce își propune bețivanul de la Cotroceni să nu avem un Președinte și un Guvern etern (o eternitate sancționată sever de speranța de viață a cotrocenistului șef).
De sectorul care nu a vrut să se restructureze a răspuns „vărzarul șef”, devenit mai apoi „borduristul șef” Videanu. Să vedem ce anume „restructurează” nașparliul marinar. Dacă le-ar privatiza, ar fi ceva. Dar nu o face. Interesele partidului portocaliu cer altceva.
Alegerile astea sunt de spaimă pentru FMI. Pentru alte motive sunt de spaimă și pentru partidul portocaliu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu