joi, 15 septembrie 2011

Scutul, banii și românii

Agerpres îmi oferă o serie de date care pot fi combinate în vederea unei analize de caz. Știrea este importantă pentru consecințele relațiilor româno-americane și pentru faptul că derbedeul de la Cotroceni s-a înjosit și ne-a înjosit într-o acțiune de politică externă importantă, fără discuție. Dar, despre Băsescu și comportamentul lui scriu mai bine alții, cum ar fi Roxana, de exemplu. Fata asta are dreptate, multă, de aceea o dau de exemplu.

Nimic nu se face fără un scop. Mai ales în politica externă a statelor. Americanii au o strategie de apărare față adversarii lor pe plan mondial. Și au băieții ăștia o groază de adversari. Chiar și o parte dintre cei care se declară pe față prieteni au comportamentul unor adversari atunci când li se pare lor că este momentul potrivit să aibă un comportament mai dur față de „unchiul Sam”. Este evident că americanii au un mare interes ca sistemele lor de apărare, în special cele care cuprind înalta tehnologie, să aibă poziții geo-strategice favorabile.  Europa prezintă un mare interes datorită funcționării NATO. În apropierea Europei sunt zone geografice bogate în resurse minerale care fac cu ochiul corporațiilor americane în condițiile în care resursele de hidrocarburi tradiționale au început, de ani buni, să își cânte singure prohodul. SUA are o administrație conștientă de faptul că bugetul său este dependent de bunăstarea afaceriștilor americani. Iar aceștia au băgat bani buni în tot felul de investiții prin Asia și Africa, ca să mă refer doar la zonele relativ apropiate de coana Europa. Investițiile americanilor trebuiesc protejate de guvernul american, scop major al politicii americane externe recunoscut de toate administrațiile SUA de-a lungul istoriei. Iar americanii se folosesc de toate instrumentele de politică externă cunoscute și inventate de-a lungul timpului. Că sunt politice, că sunt administrative, că sunt militare, că sunt de informații nimic nu este lăsat deoparte. Au ajuns și în România, iar aici au hotărât să fidelizeze pe români, încă în epoca primitivă a lumii moderne, în special prin unii dintre conducătorii lor, prin „mici” atenții militare și garanții de securitate. Ba o bază logistică la Kogălniceanu, ba acum, baza de la Deveselu ce va găzdui o componentă a sistemului antirachetă american, o unitate de rachete anti-rachetă. Este un sistem defensiv. Este parte a unui sistem complex, ce cuprinde sisteme radar - turcii au anunțat că pe teritoriul lor va fi amplasat un radar care va face parte din sistem -, unități de suport logistic (probabil vor fi cele mai multe și cu specializări diferite), unități de comandă și, normal, sistemele de supraveghere prin satelit. Bașca unitățile de aviație destinate cercetării, interceptărilor sau atacului cu rachete aer-sol. În România se va amplasa, peste aproape 4 ani, după ce baza militară de la Deveselu va fi reactivată și modernizată (pe cheltuiala românilor). Pentru că așa ne-a spus păpușarul de la Cotroceni, la 3 mai acest an:

"Am aprobat ca locul de amplasare al sistemului antirachetă să fie în fosta bază aeriană de la Deveselu din judeţul Olt. Baza aeriană rămâne sub comandă românească, iar parte din suprafaţa bazei va fi utilizată de sistemul antirachetă american. Comandantul bazei este ofiţer român, nu este vorba de o bază americană, ci de o bază militară a forţelor aeriene române, care este parţial utilizată şi de sistemul antirachetă. Pentru deservirea sistemului antirachetă, la Deveselu vor fi dislocaţi, în medie, circa 200 de militari americani, iar cifra maximă care poate fi atinsă, ca număr de militari dislocaţi, este de 500".

Sistemul preferat de americani, pentru a nu spori cheltuielile lor militare, este de a gâdila orgoliile locale și a crea impresia partenerilor că sunt personalități importante ale lumii. Așa a fost și cu baza de la Kogălniceanu. Toate bune și frumoase numai că astfel de gesturi de grandomanie locală se pot permite când ești bogat, când economia îți duduie și ai disponibilități. Nu când ești sărac lipit pământului, cum suntem noi acum, în special din cauza politicilor economice și sociale practicate de Băsescu și gașca lui de idioți aflați la guvernare. De fapt, de teama că americanii vor alege altă țară pentru amplasarea unității sau subunității de rachete, Băsescu a suprasolicitat pe banii noștri. Americanii, băieți deștepți, cu practică îndelungată în ciubucăreala internațională, au primit „darul” și au acceptat circul din zilele trecute cu așa-numita vizită a lui Băsescu la Obama.

Ne facem „de cacao” pentru mai nimic. Pentru că unitatea sau subunitatea de rachete anti-rachetă americane ce va fi amplasată la Deveselu va fi trecută, dacă nu cumva este deja trecută în planurile militare americane la „pierderi posibile” în anumite situații de luptă, fie prin distrugerea ei de către „inamicul potențial” fie prin distrugerea ei de către prietenii americani pentru a nu permite „inamicului potențial” capturarea sau aflarea informațiilor cu caracter secret ce însoțesc, întotdeauna, sistemele și mijloacele de înaltă tehnologie. Ba, de ce să nu observăm, apărarea apropiată a unității sau subunității de rachete americane se va asigura de România. De aceea, probabil, luăm avioanele lor depășite moral în mai amplu proces al americanilor de înlocuire a avioanelor F-16 cu altele mai moderne. Baza de la Deveselul și alte unități românești din sistemul de apărare antiaeriană, dar și terestră, vor avea printre misiunile la pace și protecția acestei unități de rachete. Știu, vor spune unii că unitatea americană este parte a unui sistem american și că americanii vor participa la protecția ei. Corect, numai că americanii vor acționa la și de la distanțe de mii de kilometri. Rachetele americane anti-rachetă sunt cu bătaie lungă, sunt asistate prin satelit, iar comenzile de lansare se vor da de la centrele de comandă americane situate undeva aiurea. Da, este posibil ca în planurile de operațiuni să fie incluse pentru protecția acestei unități sprijinul bulgarilor și al turcilor funcție de capacitățile acestora pentru fiecare situație în parte. Nu exclud nici o înțelegere a americanilor cu Ucraina, în cadrul PfP, precum și cu alte state din zona Mării Negre. Unitatea de la Deveselu va fi inclusă de americani la contribuția lor în sistemul NATO de apărare a țărilor europene. Clar. Dar nu se va subordona comandamentului NATO !

Dăm bani buni, și în ron și în valută, pentru sistemul propriu de apărare în cadrul NATO însă vrem și oficializarea lui. Așa înțeleg eu recomandarea făcută de Băsescu ambasadorilor pe 1 septembrie:

"Toată diplomaţia din statele membre NATO trebuie să înceapă demersurile pentru ca acest summit să se finalizeze, din punctul nostru de vedere, cu adoptarea noului concept de apărare şi descurajare şi un al doilea obiectiv - realizarea de progrese în realizarea şi implementarea sistemului antirachetă NATO. Deci, noi vom putea spune că summit-ul de la Chicago a fost un summit reuşit din punctul de vedere al României, dacă aceste două obiective se ating".

Destul de clar. Dacă în cadrul NATO este reglementat clar sprijinul militar al celorlalte țări în situații de conflict armat în care una dintre țările membre se află, nu din cauza ei (!) însă, în cadrul parteneriatului cu SUA această reglementare lasă loc „posibilităților” de la acel moment ale partenerului american. De aceea Băsescu și sfătuitorii lui au insistat pe formularea unui nou concept de apărare și descurajare al NATO și realizarea progreselor pentru un sistem propriu anti-rachetă. Dar, una vrea Băsescu și alta vor susține francezii, germanii, italienii etc.

Până se vor rezolva unele și altele va trebui să vedem ce facem cu banii noștri. Cheltuielile de apărare fără celelalte măsuri de asistență națională, în special dezvoltarea economică, sănătatea populației, instrucția ei corespunzătoare, cercetarea științifică - cu unele accente pe cercetarea militară -, producția proprie de armament și echipamente militare performante, nu au o finalitate corectă. Iar la noi, ca la nimeni, băgăm bani-ciubuc pentru gloria personală a unor creaturi cu chip de om și distrugem baza națională care ar justifica cheltuielile pentru apărare. Păi cum dracu să se simtă militarii conștienți de importanța lor cu salariile făcute vraiște, aduși la subzistență ? Dăm bani pe niște mașini și mijloace de luptă relativ moderne și obligăm militarul mort de foame să le folosească. Ca la balamuc.

Mă întreb, în altă ordine de idei. Câte rachete vor fi capabile lansatoarele ce vor fi aduse în România să trimită împotriva unor ținte ? Câte rachete vor constitui rezerva ? Care sunt țintele de pe teritoriul național care vor fi protejate de acest sistem anti-rachetă ? Nu cumva sistemul are și alte obligații de protecție, de prin Bulgaria, Turcia, Ungaria, Cehia, Polonia etc. ? Dacă este folosit pentru un prim val al atacului inamic care este timpul de reîncărcare (doar nu vor fi de unică folosință ?!), cum se prevede realimentarea unității cu material de luptă și ... dar sunt prea multe întrebări ce se pot pune așa că mă abțin. Până una alta, s-a convenit amplasarea, documentele sunt parafate și semnate de responsabilii celor două țări, de la noi a negociat Bogdan Aurescu - asta este o notă foarte bună pe care o dau MAE român -, urmează ratificarea lor potrivit procedurilor legislative în cele două țări.

Totuși, nu pot încheia fără să spun că Băsescu s-a făcut și ne-a făcut de rahat. Slugoi mai ordinar nu există.

13 comentarii:

Anonim spunea...

Noi, românii, suntem poporul care, chiar dacă i-au trântit mereu fanarioţii zilei câte un rahat pe creştet, s-a bucurat al dracului de tare că nu a fost frecat cu el pe cap. Şi suntem ăia despre care ştie toată lumea că atunci când vine vorba de pupat condurul, suntem…virtuozi, să zicem. Sigur că toate astea ne fac părtaşi la capodopera de suflet, la epopeea naţională, un fel de simfonie-a neputinţei, dar nu suntem oare sublimi în lipsa de reacţie, în renunţarea veselă, cum zice şi poetul? În ţara asta, e-atât de limpede sfiala cea bovină în privire, încât chiar şi claponii, eunucii şi cotoii s-ar simţi bărbaţi în…no men’s land, alias Români(c)a.

Crăciun Florin spunea...

Teo,

Superbă postare. De acord cu tine.

Arogantu' spunea...

"Care sunt țintele de pe teritoriul național care vor fi protejate de acest sistem anti-rachetă ?"
Ma insel eu - sau aceasta intrebare este fara obiect ?
Rachetele antiracheta sint lansate impotriva unei tinte care ... numai ea stie ce ataca !
Din acest punct de vedere - orice potentiala tinta a rachetelor agresoare interceptabile poate fi considerata 'tinta protejata' de scutul de la Deveselu.

Crăciun Florin spunea...

Arogantu,

Întrebarea mea are rostul ei. Explicația ta este generală. Da, este adevărat, la general, că o rachetă anti-rachetă ce a lovit o altă rachetă ce se îndrepta spre un teritoriu, a protejat o țintă oarecare. Eu însă mă aplec asupra țintelor ce sunt considerate vitale de statul român. Pentru că un potențial inamic ce va folosi sisteme de atac cu rachete nu le va arunca la întâmplare. Înseamnă că Armata are, deja, o analiză privind vulnerabilitățile de pe teritoriul național și prioritățile privind apărarea unor localități, zone industriale, obiective de infrastructură terestră sau navală, aeroporturi, depozite etc.

Presupun că Armata a avansat către partenerul american acele obiective de interes la care sistemul anti-rachetă să contribuie, întărind propriul sistem de apărare. Unitatea americană este, probabil, luată în calcul, pentru sistemul național de apărare ca o contribuție a partenerului american care are baza în România. Dar în ce condiții ? Care sunt condițiile care sunt impuse de partenerul american pentru ca unitatea lor de rachete să devină operativă într-un eventual conflict româno-„X” ? Nu este exclus ca partenerul american să impună anumite condiții, probabil acceptate de România din moment ce s-a semnat acordul. Nu neglija faptul că unitatea de rachete reprezintă SUA, forțele lor armate iar angajarea ei în operațiuni militare cerute de români trebuie să aibă, în mod obligatoriu, SUA ca aliat al românilor împotriva terțului agresor.

Ca atare, întrebarea mea retorică are sensul și înțelesul ei.

Arogantu' spunea...

Intrebarea, ca sa fie corecta, ar fi trebuit sa fie: "Impotriva caror rachete agresoare depistate de radar se va actiona butonul?".
Te-ai cam invirtit in jurul acestei intrebari, in loc sa admiti ca formularea initiala era gresita si ca obiectia mea era intemeiata.
Avind noi un parteneriat strategic cu US - nici o racheta ce ar viza teritoriul romanesc nu va putea fi ignorata de operatorul sistemului, in masura in care agresorul intra in raza sa de actiune.

Shadow spunea...

@Nea Florine

Eu nu cred ca partea romana a trimis "tintele vitale" la americani pt simplul motiv ca sisttemul antiracheta de la desevelu nu poate functiona pt tinte din Romania. Poate doar pt tinte aflate in vestul tarii, la granita. Sistemul de la desevelu nu are timpul necesar sa acopere "tinte romanesti". El acopera "tinte europene centrale".
Pt a fi si noi "sub scut" si nu "pe scut" cum "fatalist" istoric am fost mai mereu respectivul scut ar trebui sa se gaseasca in Ucraina si in Bulgaria.

Crăciun Florin spunea...

Arogantu,

Ai ridicat o altă problemă ce trebuie analizată. Cine este agresorul ? Condiția de bază este ca agresorul să dețină sisteme de arac cu rachete purtătoare de ogive nucleare sau chimice. Nu orice încărcătură de atac va face obiectul interceptării și distrugerii în aer. Pentru rachetele cu încărcătură obișnuită nu se prea consumă rachete anti-rachetă decât dacă le ai în dotarea proprie.

La întrebarea ta ar trebui să ne uităm la vecini, pe zone de apropiere. Pe lângă analiza propriu-zisă trebuie să vedem dacă este posibil un conflict cu respectivele țări. Nu speculații aiurea, ci analiză serioasă. Zona apropiată îi cuprinde pe ucraineni. Aici americanii nu vor interveni considerând că un eventual litigiu ar trebui soluționat prin negocieri. În zona mediană sunt rușii. Ei au rachete de tot felul și cu încărcături ce pot face obiectul unei atenții speciale. Posibil ca sistemul anti-rachetă din care și România va face parte să strice unele planuri rusești de agresiune în zona europeană și în statele asiatice adiacente. De aceea au protestat. În sud sunt iranienii, pachistanezii și cam atât. De fapt, iranienii sunt cei luați în colimator, pe față, însă nu sunt uitate și alte țări cu potențial militar asemănător. Nu se știe de unde sare iepurele.

Întrebarea ta mă duce la Iran.

Crăciun Florin spunea...

Shadow,

Ai punctat bine. Cu precizarea că și noi putem fi „sub scut” dacă rachetele vor fi lansate împotriva unor rachete cu rază lungă de acțiune, cu baza de lansare la peste 1500 km. Ce se lansează din apropiere ... Dumnezeu cu mila pentru cei loviți.

Anonim spunea...

@Nea Florine

matale chiar crezi ca agresorii vor fi iranienii? Chiar si cu "rachete" rusesti scumpe si nu cu "smecheriile lor proprii".
Ar insemna "sinucidere" pt ei. Tot ce e "submarin american" cu focoase in zona lor ar lovi inaintea loviturilor iraniene in europa. Adica nu ar mai fi nimeni la iranieni care sa "aplaude" sau sa se "otarasca" cand macar o parte a rachetelor lor isi vor lovi tintele.

Frica pe iranieni este sa nu atace "langa" ei in cel mai "tare" si mai "mare" aliat american din zona. Hai ca stii care sunt aia.

La noi "stresul" vine doar de la rusi. Aflati suficient de aproape sa o "traga" fara ca noi sa avem timp sa dam jos ceva.
Nu stiu asta e parerea mea.

Shadow spunea...

oops
Am uitat sa ma semnez nea Florine :-(

Arogantu' spunea...

@CEPECA: Este corect - Iranul este principalul potential emitator de rachete.
Rusii fac scandal din principiu - a venit unchiu' Sam cu puscoacea chiar la gard !
Daca ar fi sa luam in serios protestul rusilor - ar insemna sa vedem in el o recunoastere explicita a intentiilor lor agresive privind Europa.
Nu stiu cum de stralucitele lor minti sucite nu-si dau seama de caraghioslicul protestelor.

Crăciun Florin spunea...

Shadow,

Nu cred. Este un scenariu de război. Este valabil pentru planificarea strategică în orice țară care dorește să aibă putere militară. Pe de altă parte, armata română a fost redusă substanțial, abia de are efectivele unei armate la pace comparativ cu statele ce dețin forțe militare semnificative. Rușii au armate cu mult mai mulți militari și dotări net superioare așa că nu putem avea pretenții de belicoși cu ei. Aderarea la NATO a fost o opțiune pentru noi în ideea unor relații belicoase cu Rusia. Între timp, Rusia lucrează la un parteneriat cu NATO, o oarecare prietenie cu SUA, o foarte bună prietenie cu Germania și Franța, o atitudine prietenoasă față de China ... Se pare că „adversarul” ne-a dispărut.

Am adoptat strategia, generalizatoare azi în „lumea civilizată”, ce ne face părtași la lupta împotriva terorismului internațional. Aici pot intra toate organizațiile lumii și o parte dintre state, în special cele care manifestă au ceva de împărțit cu israelienii și americanii. Până acum Iranul este statul cel mai apropiat care, dintr-un motiv sau altul, ar dori să ne blagoslovească cu o salvă de rachete. Coreea comunistă este prea departe pentru a constitui pentru noi un pericol. De aceea aleg varianta cu Iranul. De crezut ... nu cred nimic, deocamdată.

Crăciun Florin spunea...

Arogantu,

Rușii fac o lucrare pe termen lung. Pacea asta mondială se cam apropie de sfârșit. Rușii își mențin „autonomia” decizională în domeniul militar tocmai pentru a putea cere atunci când condițiile o vor permite. Au făcut pasul înapoi la Marea Neagră însă se gândesc foarte serios cum să facă pentru a reveni în zonă. La nevoie în forță. Chiar dacă putem judeca și cum arăți tu, că sunt caraghioși când fac astfel de proteste, să nu uităm că marile puteri europene au căzut la pace de mai multe ori cu rușii pentru prezervarea unor interese. Nu cred că Franța sau Germania se vor împiedica de cine știe ce principii morale europene dacă situația internațională se va strica și vor trebui să dea ceva de la ele pentru a nu deveni ținte ale unui potențial agresor cu capacitate distructivă semnificativă.